Cărțile Bibliei

Ca un răspuns la întrebările pe care le primise de la ei dar şi pentru a rezolva unele ştiri neliniştitoare pe care le auzise, Pavel compune o scrisoare grupei creştine din Corint, grupă întemeiată chiar de el. Pavel vorbeşte cu mare putere în această epistolă, tocmai pentru că este foarte preocupat de bunăstarea spirituală a adunării. Astfel, el îi avertizează împotriva păcatului şi a dezbinărilor apărute în adunarea Corintului, apoi vorbeşte despre persoanele căsătorite şi celibatari, despre darurile spirituale şi cum trebuie ele folosite, încheind cu o perspectivă glorioasă pentru care avem toate motivele de a rămâne fermi şi neclintiţi în integritate.

La doar câteva luni după prima scrisore, Pavel adresează fraţilor corinteni o a doua epistolă, fiind bucuros că mesajul său fusese primit iar ei se căiseră. Cu inima deschisă, apostolul continuă să demonstreze căt de glorioasă este lucrarea Spiritului faţă de cea a legii. El cuprinde aici glorioasa comoară a serviciului, păstrată în vase fragile de lut, misiunea de ambasadori pe care o au făpturile noi în Christos, necesitatea crestinilor de a fi separaţi de lumea aceasta. Spre final, Pavel menţionează propriile realizări şi lucrări implinite în ciuda persecuţiilor şi le vorbește corintenilor despre intenţia de a-i vizita din nou.

Una dintre cele mai energice şi vehemente epistole ale apostolului Pavel este cea către bisericile Galatiei. Învăţăturile iudeilor creştinizaţi, care se opuneau înlocuirii legii lui Moise cu Harul şi cereau circumcizia, au creat confuzie printre galateni. Pavel intervine, însă, şi printr-un atac verbal demolator, spulberă argumentele iudeilor, demascând poziţia falsă a acestora. Apostolul dezvăluie galatenilor modul în care el nu a căutat să placă oamenilor şi nu s-a temut de aceştia. El a contrazis cu putere povestea că omul poate fi îndreptăţit prin faptele legii.

La Roma, în timpul întemniţării sale, apostolul Pavel a compus epistola către efeseni, care oferă o mulţime de învăţături şi îndemnuri preţioase, valabile atât pentru destinatarii scrisorii, cât şi pentru noi, în aceste „zile din urmă”. Menţinerea unităţii, evitarea comportamentului nepotrivit, răscumpărarea timpului pentru serviciul lui Dumnezeu precum și întărirea în Domnul, îmbrăcând armătura lui Dumnezeu, sunt doar câteva dintre sfaturile minunate, consemnate în această frumoasă epistolă.

Scrisă într-un mod călduros, epistola lui Pavel adresată creştinilor din Filipi, cuprinde îndemnuri pline de iubire, pentru păstrarea credinţei. Rugăciunea apostolului pentru ca ei să crească mereu în cunoştinţă şi în roadele dreptăţii, deschide scrisoarea care îndeamnă la iubire, unitate şi smerenie, la predicarea adevărului cu zel şi curaj. Fiind dezvăluită singura posibilitate de a ajunge la înălţimea chemării cereşti a lui Isus, Pavel cere credincioşilor să aibă aceeaşi cugetare.

Adresată adunării crestine din Colose, acestă epistolă adună în paginile sale învăţăturile şi nelipsitele sfaturi ale apostolului Pavel. El vorbeşte despre răscumpărarea care vine prin sângele lui Christos, despre eliberarea urmaşilor lui Isus de cerinţele legii, despre îmbrăcarea creştinului cu omul cel nou. Sfaturi în interesul păcii, armoniei în familie precum şi alte învățături folositoare, întregesc această scrisoare, alcătuită de apostol în timp ce era în lanţuri la Roma.

Aproximativ în anul 49 spre 50 d.Cr. apostolul Pavel a întemeiat grupa din Tesalonic în mijlocul unei mari persecuţii şi a multor încercări. Neputând mai târziu să ajungă la ei pentru a-i îmbărbăta şi întări, apostolul îl trimite pe tânărul Timotei. Când acesta se întoarce cu veşti bune şi liniştitoare, plin de bucurie, apostolul Pavel, alături de Timotei şi Silvan scrie prima scrisoare către tesalonicieni. Cu mulţumiri în minte şi în inimă către Atotputernicul Dumnezeu, apostolul descrie cum a fost înfiinţată această grupă de fraţi, cum au rezistat ei în faţa probelor înfocate şi încheie apoi cu sfaturi de îmbărbătare şi încurajare. Un lucru interesant este faptul că, la sfârşitul, sau către sfârşitul fiecărui capitol, se face menţiune despre venirea lui Isus. Şi aceasta, pentru că tinerii creştini erau foarte interesaţi şi neliniştiţi cu privire la acest adevăr.

Apostolul Pavel scrie a doua epistolă în urma unor informaţii cum că unii credincioşi din Tesalonic, atât de entuziasmaţi în credinţa lor, ar încerca să răstălmăcească unele adevăruri privitoare la venirea lui Isus. Pentru a da mai multă greutate în susţinerea lor că venirea lui Isus va avea loc curând, ei au folosit chiar cuvintele apostolului din prima epistolă privitoare la acest fapt. Pavel, însă, împreună cu Timotei si Silvan, scrie această a doua epistolă în care arată adevăratul sens al cuvintelor sale şi îi sfătuieşte să urmeze întocmai legile şi poruncile Domnului, pentru a menţine adunarea curată şi în pace.

Fiind autorul acestei cărţi, apostolul Pavel o adresează tânărului Timotei, aproximativ în timpul ultimei sale călătorii. El îl încredinţează pe Timotei cu lucrurile organizatorice legate de biserica din Efes, servind astfel la instruirea sa în îndeplinirea datoriilor sale. De asemea, apostolul îi vorebește despre rugăciune, despre statutul femeii şi al bărbatului în aduare, cât şi în familie. Apoi, tânărul Timotei este avertizat să îşi păstreze credinţa curată şi să nu se lase influenţat de multele păreri ale unora care ar dori să dezbine adunarea creştină.

În general, se presupune că a doua epistolă către Timotei a fost scrisă de către Pavel aproximativ în anul 65, 66 d. Cr., adică înainte de martiriul său, în timpul celei de-a doua întemniţări la Roma. Situaţia apostolului era foarte critică, deoarece era considerat ca cel mai josnic criminal şi din această cauză el aştepta sfârşitul căii sale pământeşti. De aici îi scrie tânărului Timotei pentru a-l sfătui să păstreze adevărata închinare la Dumnezeul cel viu şi adevărat, şi să nu părăsească adunarea aşa cum aveau unii obiceiul în acele vremuri de mare strâmtorare. Apoi, el îl îndrumă să se echipeze cu adevărul şi cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi apt „pentru orice lucrare bună”.