Cărțile Bibliei

Făcând un pas de 94 de ani dupa sfârşitul pustiirii Ierusalimului pe axa timpului, istoria consemnată în cartea „Neemia” prezintă activitatea acestuia în reconstruirea zidurilor cetăţii. În ciuda tuturor împotrivirilor, cu deplină încredere în IEHOVA, această lucrare este încheiată cu succes şi închinarea adevărată este restabilită. Neemia lipseşte apoi o periodată de timp din Israel, deoarece s-a întors în palatul său din Susa. În acest timp Israelul cade din nou în pacat şi religie, profanând cuvântul şi legea lui Dumnezeu. Ajungând la urechile sale aceste veşti triste, Neemia revine în Ierusalim, unde va stârpi din nou închinarea la idoli şi religia.

Evenimente dramatice sunt redate în cele 10 capitole ale cărţii Estera. Fiind aleasă regină în locul rebelei împărătese Vasti, care nu s-a supus regelui, Hadassah (în ebraică) sau Estera va ajuta la scăparea poporului ei (poporul iudeu) de distrugerea pe care o planificase Haman. Din momentul în care împăratul află despre acest mârşav complot şi despre fapul că Estera era rudă cu iudeul Mardoheu, evenimentele se întorc împotriva lui Haman, care, informându-l incorect pe rege despre acest popor, a obţinut de la el un decret de masacrare a acestui popor. Mai mult decât atât, cu mare satisfacţie, el a pregătit pentru credinciosul Mardoheu o spânzurătoare, în care a sfârşit el însuşi. În ziua în care iudeii trebuiau să fie nimiciţi, aceştia au primit dreptul de a se apăra şi astfel poporul lui IEHOVA a fost scăpat de acea nimicire nemiloasă, iar Mardoheu a fost pus în postul lui Haman.

Cartea lui Iov este istorie adevărată. Fiind caracterizată de o graţie a scrierii, această carte constituie unul dintre cele mai puternice răspunsuri date de IEHOVA Dumnezeu advresarului Său, Satan. Fiind provocat, IEHOVA înfruntă sfidarea lui Satan cu privire la Iov, lăsându-l pe acesta să-I pună la încercare integritatea. Cu o duşmănie diabolică, probele grele sunt aduse asupra integrului Iov, care le va înfrunta cu credincioşie. Apoi, IEHOVA îl mustră pe Iov, deoarece în timpul încercărilor, el a fost ocupat mai mult să-şi justifice propria persoană decât pe Dumnezeu. Căinţă lui, însă, aduce binecuvântarea lui IEHOVA, iar cartea se încheie într-o notă de armonie, pace şi prosperitate: Iov a primit de la Creatorul şi Apărătorul său ceea ce pierduse, înzecit.

Cartea Psalmilor este o culegere de poeme sfinte de gen liric, compuse la origine pentru a fi cântate cu instrumente muzicale. Versuri pline de profeţii şi de mare însemnătate sunt compilate în minunata carte a „Psalmilor”. Deşi reprezintă opera mai multor scriitori, tema principală este lauda adusă Creatorului Atotputernic IEHOVA; însă mulţi dintre Psalmi sunt adevărate rugăciuni şi, deasemenea, mulţi dintre ei prezintă un ton implorator.

O culegre de "perle" preţioase şi reguli de conduită pentru închinătorii la IEHOVA sunt adunate în cartea "Proverbelor". Cartea poartă acest titlu (care înseamnă "pentru cuvinte"), deoarece conţine compoziţii care exprimă în puţine cuvinte ceeea ce altfel era exprimat în fraze lungi. Ele înlocuiesc un discurs şi sunt pline de semnificaţii.

Făcând o comparaţie între starea actuală a omului cu veşnicia pământului, observând zădărnicia lucrulilor şi înţelegând că soarta omului este aceeiaşi cu a animalului, amândoi mor şi amândoi merg în groapă, cartea „Eclesiastul” ajunge la concluzia clar exprimată în ultimul ei capitol: "...deşertăciune a deşertăciunilor, totul este deşertăciune". Tema principală a cărţii este supunerea şi teama faţă de Atotputernicul Dumnezeu, IEHOVA, în afara aprobării Sale, totul fiind deşertăciune.

Această carte conţine o cântare de o supremă frumuseţe. Este o idilă alegorică şi lirică, surprinzând iubirea reciprocă dintre mire şi mireasă, Isus Cristos și Biserica Sa. Compoziţia este poetică şi plină de simbolism poetic.

Fiind o carte plină de profeţii adânci, cartea "Isaia" conţine ample mărturii privitoare la Christos, Mesia şi împărăţia Sa, la rămăşiţa unsă şi restatornicită, cât şi la însoţitorii ei, "alte oi ale Domnului". Cele 66 de capitole ale cărţii, sunt împărţite în trei părţi. Prima dintre ele, cuprinde profeţii despre scopurile Atotputernicului Dumnezeu, IEHOVA, cu privire la difertie naţiuni. În a doua parte sunt relatate evenimente istorice privitoare la invazia şi înfrângerea lui Sanherib, cât şi despre miraculoasa prelungire a vieţii lui Ezechia cu 15 ani. Apoi, ultima parte, cuprinde deasemnea profeţii care privesc restaurarea rămăşiţei credincioase din captivitatea Babiloniană şi împlinirea în mare, anume restaurarea prin Isus Christos.

Cu toate că a fost de multe ori persecutat, a fost aruncat în temniţă, a fost supus unor chinuri grele, şi chiar în faţa morţii, credinciosul profet Ieremia nu s-a lăsat înfricat nici măcar un moment. Profeţiile referitoare la căderea Ierusalimului din cauza necredincioşiei lui şi a lepădării Marelui Său coducător, IEHOVA, captivitatea în care urma să fie dus acest popor religios şi răzvrătit, însă şi profeţii care arătau sfârşitul celor 70 de ani captivitate, când o ramaşiţă credincioasă se va reîntoarce la Ierusalim, sunt consemnate în cartea cu acelaş nume, "Ieremia". Împlinirea în mic a a vut loc în acele zile, dovedind inspiraţia divină prin interemediul căreia erau rostite aceste profeţii. Împlinirea în mare a unora dintre aceste profeţii a avut loc când a fost Isus Christos pe pământ, iar altele se referă la "zilele din urmă" pe care le trăim.

Împărţită în cinci capitole, cartea "Plângerile lui Ieremia" prezintă cinci poeme sau cântece funebre, care descriu ororile, pedepsele şi suferinţele îndurate de poporul israel dus în captivitate. Şi toate s-au întâmplat datorită neascultării poporului de poruncile Marelui lor Conducător, IEHOVA, şi a avertismentelor de a se întoarce de la periculoasa cale a religiei. Remediul, pe care Ieremia, autorul acestei cărţi, îl notează cu claritate este: "să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la IEHOVA"