La origine, cartea numită Neemia era unită cu cartea lui Ezra, formând o singură carte, cunoscută sub numele de Ezra. Succesiv, evreii au împărţit cartea aşa cum e împărţită şi astăzi, numind totuşi cele două părţi 1 şi 2 Ezra. Totuşi, astăzi Bibliile ebraice adoptă desemnarea folosită în Versiunea Revăzută. Un interval de 12 ani separă povestirile istorice ale celor 2 cărţi ale lui Ezra şi Neemia. (Ezra 7:1, 8; 10:17; Neem. 1:1; 2:1) în Neemia povestirea merge de la al 20-lea până la al 32-lea an al domniei lui Artaxerxe I, o perioadă de 12 ani. Ea cuprinde inspirata poveste a evreilor mai aproape de timpul lui Mesia decât orice altă carte a canonului ebraic, cu excepţia lui Maleahi, singura excepţie posibilă. Timpul acestuia din urmă nu poate fi determinat cu certitudine, în timp ce Neemia se referă cu exactitate la anul 443 î.H., deci 94 de ani după sfârşitul decăderii Ierusalimului. Dovezile îl indică pe Neemia drept scriitorul cărţii care-i poartă numele, care înseamnă “Iah este plăcerea“. Cuvintele iniţiale legitimează titlul, anunţând: “Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia.” În povestire, Neemia vorbeşte aproape întotdeauna la persoana întâi. El nu trebuie confundat cu un alt Ezra, care s-a întors la Ierusalim cu Zorobabel. - Ezra 2:2; Neem. 7:7

    Câteva ştiri ajung la Neemia prin slujitorii împăratului persan din palatul de la Susa. Hanani şi unii oameni din Iuda ajung la palat, îl văd pe Neemia, iar ca răspuns la cererile sale îi spun că evreii din Iuda suferă pedepse şi batjocură şi că zidurile Ierusalimului au fost dărâmate, iar porţile arse. Neemia plânge, posteşte şi se roagă. în rugăciunea sa, cere iertare pentru fiii Israelului, îl imploră pe Iehova să-şi amintească cuvintele Sale transmise prin intermediul lui Moise referitoare la adunarea poporului Său când s-ar fi întors cu smerenie la El şi l-a rugat pe Iehova să intervină atunci când va expune problema împăratului Persiei. 1:1-11

    După 4 luni de la primirea acestor ştiri, Neemia i-a prezentat cererea sa lui Artaxerxe I. Auzindu-l pe paharnicul său descriind trista condiţie a evreilor, împăratul s-a arătat favorabil, întrebând ce ar putea face. Un mandat pentru a merge la Ierusalim să organizeze şi să dirijeze reconstrucţia zidurilor cetăţii, a fost cererea lui Neemia. I-a fost aprobată! Ocazia avea o semnificaţie mult mai mare decât înţelegea, probabil, pe atunci Neemia. împăratul dăduse “ordinul de restaurare şi reconstruire a Ierusalimului”, aşa cum fusese prezis în Daniel 9:25. Acest al 20-lea an al lui Artaxerxe I (din 455 în 454 î.H.) marchează începutul celor 70 de săptămâni de ani (490 de ani) care, aşa după cum îngerul Gabriel îi spusese lui Daniel, urmau să treacă până la punctul culminant al apariţiei lui Mesia. Deci anul 455 î.H. devine o dată memorabilă în cronologia biblică. - 2:1-8

    La sosirea sa în Ierusalim, Neemia face un tur de inspecţie nocturnă asupra zidurilor cetăţii şi-şi face calculele. Declaraţia sa cu propunerea de reconstrucţie a zidurilor şi povestea sa despre binecuvântarea lui Dumnezeu asupra proiectului său au stimulat zelul evreilor şi au întărit mâinile lor pentru lucrare. Către a 3-a zi a lunii a 5-a, munca de construcţie a zidurilor a început. Puţin după ce Neemia a început să experimenteze prezicerea lui Daniel 9:25 privitoare la Ierusalim, care “va fi restaurat şi reconstruit, pieţe şi ziduri, dar în vremuri de strâmtorare”. - 2:11-20

    Demonizaţii samariteni au încercat să întrerupă lucrul, la comanda lui Sanbalat moabitul, Tobia amonitul şi Gheşem arabul. întâi ei au luat în râs pe constructorii evrei. Dar zidurile începeau să se înalţe. Acţionând mai violent, duşmanii au conspirat pentru a porni război împotriva constructorilor. Neemia află de planurile lor şi înfruntă situaţia într-un mod nepaşnic. O jumătate dintre constructori aştepta să lucreze, iar cealaltă jumătate stătea în apropiere, înarmată şi pregătită de luptă. Cei care duceau greutăţi şi cei care erau pe ziduri aveau o mână pentru lucru şi în cealaltă ţineau o armă. Neemia era peste tot, păzind; alături de el era mereu un trâmbiţaş. Un semnal de trâmbiţă îi aduna pe toţi muncitorii în locul unde exista o problemă, pentru a respinge atacul. Curajoasele cuvinte ale guvernatorului Neemia erau în mintea lor: “Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” - 4:1-23

    Capitolul 5 lasă o clipă povestirea lucrării de construcţie, doar pentru a nara dificultăţi interne referitoare la modul în care unii evrei bogaţi îi oprimau pe fraţii lor săraci şi povesteşte cum Neemia rezolvă situaţia. Capitolul 6 reia povestirea reconstruirii zidurilor “în vremuri de strâmtorare”.

    Duşmanii n-au mai avut curajul să lupte când au văzut că Neemia le descoperise conspiraţia şi era pregătit să reziste cu ajutorul armelor. Frustraţi, ei au încercat să-l atragă pe Neemia într-un alt oraş, pentru a-l ucide. “De ce să se întrerupă lucrul în timpul în care eu aş merge să mă întâlnesc cu voi?” întreabă guvernatorul. El nu renunţă la lucru. 4 astfel de scrisori ale duşmanilor nu-şi ating scopul, iar a 5-a arată o schimbare de tactică. Ea îi acuză pe constructori de răzmeriţă şi spune că Neemia ar fi plătit oameni pentru a spune despre el la Ierusalim: “El va fi împărat în Iuda!”, ameninţând că această trădare va fi raportată lui Artaxerxe. Tobia şi Sanbalat au plătit un fals profet ca să-l determine pe Neemia să fugă din incinta templului pentru siguranţa sa personală; curajul guvernatorului l-a eliberat de frică şi i-a dat putere să nu fugă de duşmanii săi. Şi unii dintre nobilii din Iuda au corespondat cu samaritenii şi şi-au arătat simpatia. Toate planurile de oprire a lucrării au dat greş. Zidurile au fost terminate în a 25-a zi din luna a 6-a, după 52 de zile grele. - 6:1-19

    Dar trebuia găsită soluţia şi la alte probleme. Zidurile erau reconstruite, dar puţine persoane locuiau în interiorul lor. Şi iată succesiunea evenimentelor care au pregătit poporul să accepte o dispoziţie teocratică pentru a popula cetatea: în prima zi a lunii 7-a, poporul s-a adunat ca un singur om în faţa porţilor; Ezra a citit toată dimineaţa cartea legii a lui Moise; citirea din a doua dimineaţă arată modul de respectare a sărbătorii corturilor în luna a 7-a; cu bucurie, poporul, reanimat spiritual, celebrează sărbătoarea; în timpul celor 7 zile de sărbătoare lectura Scripturilor continuă; la 2 zile după a 8-a zi, ziua adunării solemne, poporul îşi mărturiseşte păcatele; este invocată bunătatea Domnului; se stipulează un pact cu Domnul, promiţându-se că nu vor mai exista relaţii cu păgânii, ci se vor respecta sabaturile şi dispoziţiile teocratice de a popula Ierusalimul; o persoană din 10 este aleasă, prin tragere la sorţi, să locuiască permanent în cetate. - 7:1 - 11:36

    În cele de mai sus, un punct de mare importanţă este lectura publică a legii. Neemia 8:8 descrie: “Ei citeau desluşit în cartea legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră.” Aceasta nu se referă la lectura făcută cu o bună enunţare şi expresie orală, ci la ceva special pentru acele vremuri. Din cauza prigoanei, evreii adoptaseră limba aramaică; masa nu mai înţelegea limba ebraică. Ezra citea papirusuri ebraice; de fapt nu existau versiuni aramaice scrise. Dar, după ce Ezra citea puţin era necesară traducerea orală în aramaică, pentru ca poporul să înţeleagă. Referitor la Neemia 8:8, Talmudul ebraic spune: “cartea” însemna textul original; “desluşit” însemna explicarea lui prin intermediul parafrazelor caldeene; “şi-i arătau înţelesul” însemna împărţirea cuvintelor etc. după sensul lor; “ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră” însemna pronunţarea în mod tradiţional a cuvintelor (în acea vreme nu existau semne pentru vocale).

    Ultimele două capitole tratează chestiuni privitoare la leviţi şi la serviciul preoţesc, la dedicarea zidului şi la purificarea poporului. Referitor la acest din urmă punct, se pare că după 12 ani de guvernare Neemia s-a întors pentru un anume timp la palatul din Susa. în timpul absenţei sale, Israel a recăzut în păcat: sabatul a fost profanat şi au fost contractate căsătorii necurate cu păgânii. “După o vreme”, nefiind arătată perioada precisă, Neemia s-a întors. Opera sa purificatoare de a reinstaura conducerea teocratică a fost completă şi viguroasă. Notabilă a fost expulzarea lui Tobia amonitul din camerele pregătite pentru el în clădirea templului de către preotul Eliaşib. Acesta din urmă transformase în mod ilegal cămările unde se strângea zeciuiala în apartamentul lui Tobia. Neemia le-a redat funcţia iniţială, aruncând literalmente afară toate lucrurile lui Tobia. Purificarea făcută de Neemia pune capăt povestirii.