„Ah! Doamne Iehova, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Acestea au fost cuvintele pronunţate de buzele tânărului Ieremia din Anatot atunci când, în anul 647 î.H., Iehova i-a spus că, dinainte de a se naşte, l-a rânduit profet pentru neamuri. Dar cuvintele sale nu erau o scuză pentru a ascunde o lipsă de zel pentru Iehova Dumnezeu. După de Iehova i-a promis ajutor divin, mişcându-i buzele şi punându-i cuvintele sale în gură, el a plecat cu un mare curaj. Timp de 40 de ani înaintea căderii Ierusalimului, denunţurile şi avertismentele lui Ieremia au răsunat pe străzile Iudei şi Ierusalimului. Cu claritate ele avertizau despre cei 70 de ani de decădere ai Ierusalimului şi cu claritate iluminau drumul întoarcerii către slava lui Dumnezeu. Dar cuvintele de avertisment n-au fost ascultate, iar rebelii israeliţi au asistat la distrugerea Ierusalimului şi au fost duşi în captivitate în Babilon, în 607 î.H. Profeţiile lui Ieremia s-au adeverit, demonstrând astfel că erau inspirate, că erau de la Dumnezeu. În cartea sa el a adăugat date istorice ce merg până în anul 26 al căderii Ierusalimului (anul 37 al captivităţii fostului împărat Ioiachin), extinzând astfel la aproximativ 66 de ani perioada de timp luată în considerare în cartea scrisă de el şi care-i poartă numele. (Ier. 1:1 - 10; 52:31 - 34) Numele lui înseamnă “Iah este mare”.
Ieremia a fost victima intoleranţei religioase, a bigotismului şi a persecuţiei. Lipsa sa de popularitate a fost din ce în ce mai mare în fiecare categorie sau clasă a societăţii umane din necredinciosul Ierusalim, de la împăraţi, de la şefii politici şi de la preoţi până la poporul de rând. Ei au combătut împotriva credinciosului profet, dar nu au putut învinge, deoarece Iehova era cu slujitorul Său pentru a-l elibera. - 1:17 - 19

    Conţinutul cărţii lui Ieremia nu este dispus cronologic, ci mai degrabă după argumente. Două lucruri rele sunt evidente: poporul a abandonat pe Iehova, fântâna cu apă vie, şi şi-a săpat propriile sale puţuri, puţuri crăpate, care nu pot conţine apa. Naţiunea, altădată plantată ca o viţă nobilă, a degenerat. Sânge nevinovat îi murdăreşte haina de aparentă devoţiune. Iuda a văzut căderea Israelului şi captivitatea sub Asiria, dar urmează aceeaşi conduită apostată a surorii ei şi cade în aceeaşi captivitate, dar sub Babilon. Ipocrita Iuda pretinde că urmează legea lui Dumnezeu, dar preoţii şi profeţii sunt nişte mincinoşi, îngânători care extorchează şi pervertesc judecata dreaptă; iar poporului îi place să fie aşa. Din cauza serviciului adus lui Dumnezeu doar din buze, ei declară: “’Suntem izbăviţi!’ - ca iară să facă toate aceste urâciuni...” Îşi continuă fără ruşine păcatele lor şi se încurajează cu preziceri de pace. Sărmane iluzii! Nu vine pacea, ci dezolarea! Iehova nu va cruţa templul contaminat al Ierusalimului cum nu a cruţat tabernacolul lui Şiloh în zilele preotului Eli. Doar căinţa ar putea îndepărta calamitatea, dar nu se poate aştepta ceva asemănător din partea ipocriţilor religioşi! - 2:1 - 9:26

    Ei sunt avertizaţi să nu urmeze drumul popoarelor păgâne în construirea idolilor de lemn şi de metal şi li se spune despre neputinţa unor asemenea “zei” fără viaţă; dar conduita păcătoasă a lui Iuda este de neclintit ca şi petele leopardului! Falşii profeţi care resping prezicerile de masacru vor fi şi ei loviţi; poporul va fi cu siguranţă risipit. Pentru a pune în evidenţă siguranţa iminentei calamităţi, lui Ieremia îi este poruncit să nu se căsătorească; dar el prezice şi o restaurare după captivitate; “pescarii” şi “prinzătorii” îndrumaţi de Dumnezeu vor aduna rămăşiţa poporului, iar oamenii de bună credinţă din diferitele neamuri se vor uni cu această rămăşiţă restaurată. Urmează lucruri privitoare la sabat. - 10:1 - 17:27

    Cu simbolul vasului şi lutului, Dumnezeu îşi arată supremaţia absolută asupra naţiunilor; după ce a declarat îngrozitoarele judecăţi ale lui Dumnezeu asupra idolatrilor din valea Hinomului, Ieremia sparge vasul de lut pentru a ilustra cum va fi distrus Iuda de către Iehova. (18:1 - 19:15) Paşhur, guvernator al templului, îl persecută pe Ieremia şi îl pune în temniţă. Nedându-se bătut, abia pus în libertate, Ieremia îşi repetă cu curaj profeţia asupra condamnării Ierusalimului şi îi spune în faţă lui Paşhur că el, familia sa şi prietenii săi vor muri la Babilon. Zelul arzător care e în Ieremia îl face să predice. în timpul împăratului Zedechia, cetatea cade, după un asediu dur; dar mai întâi împăratul Şalum (Ioahaz) moare prizonier; Ioiachim va fi înmormântat ca un măgar, iar Ioiachin (Ieconia), împreună cu mama sa, va fi deportat în Babilon unde va muri. - 20:1 - 22:30

    O altă promisiune de restaurare urmează imediat după energicele denunţări ale lui Ieremia împotriva profeţilor falşi şi visători; cu viziunea smochinelor bune şi rele îi este arătată lui Ieremia comparaţia dintre două clase duse prizoniere în Babilon: una care devine o credincioasă rămăşiţă şi care se va întoarce în patrie, iar cealaltă care nu se va corecta. - 23:1 - 24:10

    Capitolul 25 stabileşte timpul distrugerii Ierusalimului de 70 de ani şi durata dominării mondiale de către Babilon, după care Babilonul va cădea. Cupa mâniei Domnului va fi dată neamurilor, iar acestea vor fi înfrânte de o mare armată; cei ucişi vor acoperi pământul de la un cap la altul. în primul an al domniei lui Ioiachim, profeţiile lui Ieremia i-au iritat atât de mult pe capii religioşi, încât ei au încercat să-l ucidă pe profet. S-a făcut o judecată; preoţii şi profeţii l-au acuzat de răzvrătire şi au cerut pedeapsa cu moartea. Ieremia şi-a pronunţat singur apărarea ca profet al lui Dumnezeu şi i-a avertizat să nu agraveze păcatul poporului cu vărsarea sângelui său nevinovat; în decizia lor, bătrânii şi-au amintit că Mica prezisese distrugerea Sionului în timpului domniei lui Ezechia, dar nu a fost persecutat pentru aceasta, şi că Urie profeţise la fel împotriva cetăţii şi de frică fugise în Egipt, dar a fost adus la Ioiachim şi ucis. Privitor la Ieremia, ei au decis: “Acest om nu merită moartea.” - 26:1 - 24

    Cu simbolul legăturilor şi al jugurilor, Ieremia a profetizat aservirea lui Iuda şi a regatelor din împrejurimi lui Nabucodonosor; falsul profet Hanania distruge jugul de lemn care este înlocuit cu un jug de fier, iar Hanania moare în anul acela, aşa cum profeţise Ieremia. (27:1 - 28:17) Ieremia trimite o scrisoare celor din prima captivitate, care sunt deja la Babilon, spunându-le să aştepte cu răbdare să treacă 70 de ani după căderea Ierusalimului şi să nu aştepte eliberarea din Babilon înainte de acest timp, dar la Babilon falşii profeţi au respins prezicerile sale şi au prezis o eliberare apropiată, făcându-l pe Ieremia să scrie o a doua scrisoare, de data aceasta pronunţând judecăţi împotriva falşilor profeţi. (29:1 - 32; versetele 16 - 20 sunt fie adăugiri succesive, fie adăugiri ale editorilor şi de fapt sunt definite astfel de către traducerile lui Moffatt şi Smith) Cele două capitole următoare vorbesc despre pedeapsa şi despre restaurarea lui Iacov şi preanunţă timpul în care legământul legii va fi înlocuit cu un nou legământ.

    În al 10-lea an al domniei lui Zedechia Ieremia este întemniţat pentru lucrarea sa de mărturie; în acest timp cumpără un ogor, ca sigură dovadă a restaurării finale a lui Israel în ţara sa; Dumnezeu însuşi reafirmă viitoarea captivitate şi restaurarea şi promite un legământ veşnic pentru binele poporului. Ieremia vorbeşte deci lui Zedechia despre căderea cetăţii; când ameninţarea babiloniană creşte, Zedechia, conducătorii şi poporul stipulează un legământ care proclamă libertatea oricărui slujitor evreu; dar abia fac trupele asediatoare o retragere temporară, iudeii violează legământul şi îi fac din nou robi pe foştii robi; ei sunt avertizaţi că Nabucodonosor se va întoarce şi va învinge cetatea. în timpul asediului Ierusalimului, obedienţa recabiţilor faţă de porunca părintelui lor pământesc, Ionadab, este pusă în contrast cu nesupunerea iudeilor faţă de Dumnezeul lor, Iehova. Povestea se întoarce acum la un moment în care Ieremia, prin scribul său Baruc, scrie un sul sau carte de profeţie pe care împăratul Ioiachim îl arde, dar este scris un alt sul care conţine aceleaşi profeţii şi încă altele. - 32:1 - 36:32

    În timpul scurtei retrageri a babilonienilor din Ierusalim, Ieremia este capturat în timp ce părăseşte oraşul şi e acuzat de fugă către caldeeni. Persecutorii săi religioşi îl persecută şi îl întemniţează; apoi e aruncat într-un puţ, sub acuzaţia de a înmuia spiritul de luptă al poporului; de aici e eliberat de eunucul etiopian Ebed-Melec; zedechia îl consultă pe Ieremia în temniţă şi din nou aude că supunerea faţă de caldeeni este singura scăpare a sa. Dar el refuză să urmeze sfatul, iar în al 11-lea an al domniei cetatea cade, iar el îşi vede fiii ucişi sub propriii săi ochi, înainte de a fi orbit; toţi, cu excepţia celor mai săraci, sunt conduşi prizonieri în Babilon; Ieremia e pus în libertate, iar Ghedalia este pus guvernator la Miţpa, dar după două luni este asasinat. în ciuda avertismentului lui Ieremia, poporul lăsat liber în ţară fuge în Egipt, la Tahpanes, luându-l cu sine pe Ieremia; aici profetul continuă să denunţe idolatria iudeilor şi avertizează că armata caldeeană va veni, aducând distrugerea, împotriva faraonului Ofra al Egiptului. - 37:1 - 44:30

    După o scurtă profeţie care îl asigură pe secretarul lui Ieremia, Baruc, că va fi cruţat, urmează o serie de profeţii împotriva Egiptului, filistenilor, Moabului, Amonului, Edomului, Damascului, Kedar, Asorului şi Elamului; în sfârşit, însăşi puternicul Babilon, folosit întâi pentru a înfrânge toate regatele precedente, este avertizat despre completa sa înfrângere. Profeţia de condamnare împotriva Babilonului este intercalată cu unele preziceri asupra întoarcerii din captivitate. (45:1 - 51:64) Ultimul capitol al lui Ieremia repetă, amplificând-o, istoria căderii Ierusalimului, povestită şi în capitolul 39, şi narează distrugerea templului. Cartea se termină menţionând cum Nabucodonosor ia prizonieri mai mulţi fugari iudei şi cum, când Evil-Merodad urcă pe tronul Babilonului, la 26 de ani după căderea Ierusalimului, îl tratează favorabil pe Ioiachin. Acest capitol final este foarte asemănător ultimului capitol din 2 Împăraţi, carte alcătuită, evident, de Ieremia.

    Autenticitatea cărţii lui Ieremia e indiscutabilă. Ieremia vede împlinirea la scară redusă a multora dintre profeţiile sale, inclusiv căderea Ierusalimului în faţa Babilonului. El a prezis restaurarea adorării lui Iehova la Ierusalim după o perioadă de decădere de 70 de ani. După 70 de ani, în aceeaşi lună a distrugerii complete a ţării, Ierusalimul scapă de captivitate inaugurând această restaurare celebrând sărbătoarea corturilor în Sion! Unele dintre profeţiile cărţii s-au împlinit când Isus a fost pe pământ; împlinirile majore referitoare la aceste “zile din urmă” au avut loc sau sunt iminente. Cartea este adesea citată în Scripturile Greceşti Creştine.