Întrebări Frecvente

În câte feluri vorbeşte Biblia despre Înviere?

Biblia vorbeştem în patru feluri: 1. Învierea care constă în schimbarea gândirii deşarte, lumeşti într-o gândire spirituală, în conformitate cu voia Lui Dumnezeu. „Voi eraţi morţi în greşelile si păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării.... măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har aţi fost mântuiţi).” Efeseni 2:1-2 şi 5 „De aceea zice: ”Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina” Efeseni 5:14 Vezi şi Luca 9:60; Ioan 5:25; Romani 12:2; Efeseni 4:17-18 2. Întâia înviere. Aceasta este o înviere, din moarte, în trup spiritual, pentru glorie cerească. De ea au parte Isus şi cei 144000, care alcătuiesc Biserica Sa. „El este Capul trupului, al Bisericii, El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibe întâietate” Coloseni 1:18 „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai Lui Dumnezeu şi ai Lui Cristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” Apocalipsa 20:6 Vezi şi Romani 6: 5; 1Tesaloniceni 4:14-17; 3. Înviere mai bună. De acest tip de înviere au parte cei ce moştenesc Pamântul, credincioşii, de la Abel la Ioan Botezătorul şi membrii mulţimii mari de oameni, care mor înainte de Armaghedon. Această înviere are loc după Armaghedon. „....unii, ca să dobândească o inviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea si au fost chinuiţi” Evrei 11: 35 „Iar tu du-te, pâna va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi, odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” Daniel 12: 13 4. Învierea pentru judecată. Cei ce au făcut răul, din neştiinţă, în perioada când nu se vestea Cuvântul Lui Dumnezeu pe pământ, bolnavii psihici, copiii mici, care au murit înainte de-a putea înţelege ce este bine şi ce este rău, înainte Lui Dumnezeu si alte categorii de oameni, pe care Iehova Dumnezeu le va considera că pot beneficia de această favoare, vor avea parte de o înviere pentru judecată la sfârşitul domniei de o mie de ani, a Lui Isus Cristos. „ şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi” Faptele Apostolilor 24: 15 „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care arau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” Apocalipsa 20: 12-14

De ce sa folosim numele Iehova, daca nu ii stim pronuntia exacta; oare daca l-am folosi in aceasta forma nu l-am folosi incorect si s-ar supara Dumnezeu?

Noi nu putem evita numele lui Dumnezeu. Dacă citim cuvântul Său scris, noi întâlnim numele lui Dumnezeu. Nu se câştigă nimic prin argumentarea că numele nu este pronunţat corect ca Iehova. Scripturile scrise înainte de era creştină au fost scrise, practic, toate în ebraică, numai o parte în aramaică, şi în acele Scripturi se află literele alfabetice pentru numele lui Dumnezeu, anume, Yod He Waw He (UYUW sau YHWH), de la prima carte până la ultima. Numele, simbolizat prin aceste patru consoane ebraice, apare de 6.823 ori în Scripturile Ebraice. (Pagina 39, prg. 2, a The Biblical Text in the Making, de Robt. Gordis. De asemenea, Lexicon in Veteris Testamenti Libros, de Koehler-Baumgartner). Scripturile Ebraice au început să fie traduse în limba greacă aproximativ în anul 280 î.C. Dar cu ceva timp înainte, evreii superstiţioşi au început să părăsească pronunţarea numelui, de teama de a nu-l lua în deşert. De aceea, când ei citeau şi ajungeau la nume, pronunţau în locul acestuia cuvântul Adonay (Domn) sau Elohim (Dumnezeu). Cu toate acestea, atunci când a fost făcută prima traducere în limba greacă, cunoscută ca Versiunea Septuaginta (LXX), traducătorii n-au urmat acel obicei, ci au pus în versiunea lor greacă cele patru litere ebraice ( UYUW) pentru numele lui Dumnezeu. Scriitorii Scripturilor Greceşti creştine au folosit acea Versiune Septuaginta şi au citat textul ei grecesc, care conţinea numele literal al Atotputernicului Dumnezeu. Dar mai târziu, copiatorii Septuagintei au început să omită numele divin în litere ebraice şi să-l substituie prin cuvintele greceşti, care însemnau „Domn” sau „Dumnezeu”. De atunci, traducătorii Bibliei au început să urmeze acest obicei rabinic, ceea ce explică, în parte, de ce nu apare numele în majoritatea traducerilor Scripturilor Greceşti creştine. Jerome  (Girolamo), care a alcătuit traducerea Latină Vulgata, a urmat aceeaşi practică şi la Exod 6:3 el a folosit titlul Adonai în loc de Iehova, ceea ce explică de ce nu apare numele în versiunea engleză romano-catolică Douay. În Versiunea Autorizată sau Regele Iacob noi găsim numele „Iehova” în Exod 6:3, Psalmii 83:18, Isaia 12:2 şi 26:4. Versiunea Bibliei de J.B. Rotherham redă numele de 6.823 ori ca „Yahweh”, dar Versiunea Americană Standard îl redă de fiecare dată cu „Jehovah”. Chiar dacă nici una dintre aceste două pronunţii nu poate fi exact aşa cum şi-a pronunţat Dumnezeu numele lui Moise, totuşi aceasta ne ajută imediat să identificăm ce se înţelege prin acel nume. În mod asemănător, numele „Isus” nu reprezintă maniera originală de pronunţie a acestui nume, aşa cum a fost pronunţat în ebraică sau aramaică; cu toate acestea, această pronunţie apropiată ne ajută imediat să identificăm ce înseamnă şi aceasta nu-I cauzează nici o dezonoare sau blasfemie.

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.