Teme Biblice

Noi, creştinii din aceste zile, ne punem fireasca întrebare: Oare noi, cei care dorim să împlinim cuvintele consemnate la Evrei 12:2, adică: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” vom mai sărbători Paştele?

În noaptea dinaintea morții Sale, Isus Cristos a rostit următoarele cuvinte: ”Acest pahar este noul legământ în sângele meu, cel care este vărsat pentru voi.” (Luca 22:20, ASV). Mulți poate nu cunosc ceea ce semnifică acest Legământ și care a fost scopul rostirii acestor cuvinte. În cadrul acestui subiect, cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, vom încerca să oferim un răspuns cât mai complet.

Nu de puține ori, în ziua de azi, întâlnim oameni care aduc omagii diferitelor obiecte, steaguri, statui, icoane, biserici, sau chiar altor oameni. Unii fac aceste lucruri din neștiință, pentru că așa au fost educați, însă majoritatea o fac pentru că "așa le place" și chiar sprijină acest mod de viață.

Căutătorii dezorientaţi ai adevărului au spus de multe ori, în disperare: „Oh, Biblia este un instrument vechi, cu care poţi cânta orice melodie veche”. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ar însemna că Autorul Bibliei a fost cu totul confuz şi dezbinat împotriva Lui Însuşi. Dar acest lucru nu putea fi adevărat în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeul a cărui creaţie vizibilă, Universul, funcţionează într-o unitate şi armonie atât de minunate. Atunci, în mod raţional, Cartea Sa, Biblia, nu putea fi confuză şi nu putea permite să fie făcută orice interpretare a ei.

Dacă pe stradă, intrăm în discuţie cu oamenii, iar în convorbirea noastră amintim ceva despre Dumnezeu sau despre Fiul Lui, majoritatea oamenilor vor spune că ei cred în Dumnezeu şi se consideră creştini. Dar, de multe ori auzim această afirmaţie de pe buzele unor persoane pe care, analizându-le din punct de vedere moral, nu-i putem numi nici măcar oameni. Observând această realitate, multe persoane sincere întreabă şocate: Aceştia sunt creştini? În cadrul acestui subiect dorim să răspundem la următoarea întrebare: "Ce înseamnă a fi creştin?"

Pământul stârneşte uimirea şi admiraţia omului, chiar dacă omul este acum imperfect şi înţelegerea lui este foarte limitată. Fie că pământul este privit din punctul de vedere al formării diferitelor lui straturi, sau al vieţii lui vegetale şi animale; fie că nenumăratele lui varietăţi de lucruri sunt privite cu ajutorul microscopului; sau, fie că se analizează relaţia pământului cu celelalte planete şi stele cu ajutorul telescopului, omul respectuos rămâne copleşit şi uimit de înţelepciunea arătată în creaţia pământului.

Alungă imediat din mintea ta orice cuget că Maria a fost binecuvântată printr-o aşa-numită „zămislire preacurată”, care s-o elibereze de întinarea păcatului adamic. Ea a fost născută la fel ca şi celelalte fete. În ceea ce priveşte imperfecţiunile moştenite, datorate păcatului original al lui Adam, ea nu s-a deosebit de regele David, care a declarat: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps. 51:5). Atunci, cum şi în ce fel a fost binecuvântată favorabil această femeie mai presus de celelalte fiice ale Evei?

Să lăsăm dar pe Iehova Dumnezeu să guverneze pământul după voinţa Sa Divină prin Împărăţia Sa; acesta este nu numai cel mai folositor, cât şi cel mai raţional cuget pe care ar trebui să-l avem în inimă. Prin urmare, este pentru binele tuturor să ne întoarcem spre Dumnezeu pentru guvernarea noastră.

În tema lunii precedente am încercat o descriere pe scurt a ceea ce înseamnă religia, cine este iniţiatorul ei, ce practici şi doctrine religioase s-au dezvoltat de-alungul timpurilor şi care este punctul comun al tuturor religiilor. Vorbind tot despre religie, în această temă vom încerca să rezumăm în câteva cuvinte care au fost faptele, tendinţele şi scopul religiei.

"De ce există atît de multe religii?" "Este religia aceea care îl apropie pe om de Dumnezeu sau în mod contrar acepţiunii majorităţii, este cea care îl îndepărtează?" "Dacă sunt atît de diferite, care este totuşi punctul comun al tuturor religiilor?"