Teme Biblice

În Eden, la începutul celei de-a şaptea zile de creare a lui Dumnezeu, era o lume dreaptă. Era în jurul anului 4025 î.C. Era pe atunci un pământ drept sub ceruri drepte.

Fiii cereşti ai lui Dumnezeu, care cântaseră la întemeierea pământului ca o creaţie specială, au urmărit această dramă a creaţiei cu cel mai mare interes. Ei nu realizau că ceea ce avea să fie adus, în cele din urmă, pe acest pământ, în ultima zi lucrătoare a săptămânii de creare, avea să afecteze cerul şi pământul şi să facă necesar crearea de noi ceruri şi a unui nou pământ în care să locuiască dreptatea neîntrerupt, pentru eternitate. Începe seara acestei zile! „Şi Dumnezeu a mai zis: „Să dea pământul suflete vii după specia lor: animale domestice, alte creaturi care se mişcă şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor!” Şi aşa a fost.” (Geneza 1:24)

În cuvintele de început ale cărţii către Evrei, apostolul Pavel spune: "După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile."

Descriindu-l ca pe un mare act divin de creaţie care a furnizat toate cantităţile enorme de materie care erau necesare, Geneza 1:1 deschide Sfânta Biblie prin cuvintele: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.”.

Crearea unor ceruri noi şi a unui pământ nou este în curs. Acesta este un motiv puternic pentru ca iubitorii adevărului, dreptăţii, libertăţii şi vieţii în pace şi fericire să manifeste o bucurie de nestăpânit. După aproape 6.000 de ani de suferinţă umană, durere şi moarte, în sfârşit este aproape alinarea permanentă şi aceasta va fi realizată chiar în această generaţie. O lume nouă curată, dreaptă şi sănătoasă se află chiar în faţa oamenilor şi ei pot intra în ea. Acum, când perspectiva pentru această lume veche este fără nicio speranţă, pentru persoanele care tânjesc după o viaţă în condiţii perfecte este timpul să se informeze şi să verifice dacă această veste bună, uimitoare, este adevărată sau nu. Dacă este adevărată - şi ea poate fi dovedită adevărată de către autoritatea supremă - atunci este raţional ca ei să se pregătească pentru aceasta, lăsând-o să le fie călăuză. Având în vedere cât de scurt este timpul, este foarte urgent ca ei să facă aşa. Aceasta îi va salva să nu aibă parte de distrugerea sigură a lumii vechi condamnate şi le va garanta o intrare fericită în lumea nouă, care va dăinui pentru totdeauna cu binecuvântări pentru locuitorii ei.

În anii tensionaţi, când Rusia comunistă şi democraţiile capitaliste se priveau cu suspiciune, era un lucru jenant să fii bogat în bunurile acestei lumi. Biblia nu ţine partea comunismului în controversă atunci când declară la Iacov 5:1: „Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi.”

Când se ridică această întrebare şi oamenii implicaţi sunt conducătorii guvernelor lumeşti, mulţi conducători religioşi vor răspunde cu o altă întrebare: Nu li s-a poruncit tuturor persoanelor să se supună „autorităţilor superioare”? Şi nu conducătorii diferitelor naţiuni sunt „autorităţile superioare”?

Unde voi petrece eternitatea? Aproape fiecare creatură umană trebuie să se confrunte cu această întrebare la un moment dat în viaţă. Cei care mor în copilărie scapă de analiza ei şi unii care sunt şterşi brusc din existenţă de un accident sau de o calamitate nu s-au gândit niciodată serios la aceasta.

„Faceţi aceasta în amintirea Mea”, a zis Isus. Cuvintele Sale în nici un chip nu ne învaţă să celebrăm comemorarea excluzând amintirea Tatălui şi Dumnezeului lui Isus, Iehova, Regele Universal. Paştele au fost o amintire a lui Iehova Dumnezeu, comemorându-se fapta justificării Sale peste Egipt, mai degrabă decât comemorarea în primul rând a mielului pascal junghiat atunci.

„Tu împărate te uitai și iată ca ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. ” - Daniel 2:31.