Ştiinţa oamenilor acestei lumi nu poate să descifreze secretul primei creaţii a lui Dumnezeu. Oamenii de ştiinţă lumeşti şi religioşi, închinându-se propriului lor creier şi celui al altor oameni, trec pe lângă sursa adevăratei informaţii, cuvântul lui Dumnezeu, sau resping mărturia lui. Prin aceasta, ei tăgăduiesc pe Dumnezeu, Autorul lui, şi se fac pe ei înşişi nebuni. Ei continuă să privească lung în spaţiul fără de margini cu telescoapele lor, să cerceteze cu atenţie prin microscop microcosmosul şi să sape în pământ după fosile şi ruine, dar niciodată nu află sursa vieţii, nici nu vin la înţelepciunea şi adevărul dătătoare de viaţă. Ei nu se eliberează niciodată de legăturile imaginaţiei şi presupunerilor oamenilor, care duc în rătăcire. Ei merg dintr-o dezamăgire în alta, în timp ce cei care se încred în teoriile lor cad într-un întuneric mai adânc. Omenirea continuă să lupte, să sufere şi să moară, iar lumea se află în faţa unui sfârşit înspăimântător.

Atotputernicul, Atotînţeleptul Dumnezeu, care a adus în existenţă prima Sa creaţie într-un timp necunoscut din trecut, este de asemenea în măsură să creeze acum o lume nouă a dreptăţii, în care oamenii care se tem de El şi I se închină în spirit şi în adevăr, pot să trăiască neîmpiedicaţi în lumină, pace şi bucurie pentru vecie. Prima Sa creaţie are o legătură vitală cu stabilirea lumii noi nădăjduite. Ceea ce a făcut Dumnezeu să se consemneze în cuvântul Său al adevărului, este potrivit pentru om să dorească şi să se străduiască să înţeleagă. La timpul fixat, Dumnezeu face aceasta uşor de înţeles. „Lucrurile ascunse sunt ale DOMNULUI, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.” - Deuteronomul 29:29.

Prima lucrare creatoare a lui Dumnezeu era cea mai bună lucrare de creare. Era o lucrare perfectă şi descoperea în mod perfect înţelepciunea, cunoştinţa şi priceperea vrednică de laudă a Creatorului. Merita să poarte numele lui Iehova, Creatorul ei. „Căci voi vesti numele lui Iehova. Daţi glorie Dumnezeului nostru! El este Stânca, LUCRAREA LUI ESTE PERFECTĂ. Căci toate căile Lui sunt dreptate: Un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate; El este drept şi nepărtinitor.” (Deuteronomul 32;3, 4, A.R.V.) Toate lucrările lui Iehova sunt o cinste şi o onoare pentru El, iar studierea lor pentru mai buna cunoaştere a Lui conduce la înţelepciune şi la înţelegerea adevărului. „Mari sunt lucrările DOMNULUI, cercetate de toţi cei ce le iubesc. Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui şi dreptatea Lui ţine în veci. Lucrările mâinilor sale sunt adevăr şi dreptate, toate poruncile pe care le dă el sunt demne de încredere.” - Psalmii 111:2, 3, 7, 8.

Prima creaţie a lui Dumnezeu era vie şi inteligentă şi era făcută să aibă înţelepciune. „Căci Iehova dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” (Proverbele 2:6, A.R.V.) De aceea, în cartea proverbelor inspirate, Creatorul face pe Cel care este începutul creaţiei Sale să vorbească sub ilustraţia simbolică a Înţelepciunii şi să spună: „Iehova m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Iehova cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare peste faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, bucurându-mă neîncetat înaintea Lui, bucurându-mă de pământul Său locuibil şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.” - Proverbele 8:22-31, A.R.V.

Iehova Dumnezeu avea acum alături de El un „meşter” înzestrat cu înţelepciune, care primise viaţă de la Dumnezeu. Acest fapt Îl face Fiul lui Dumnezeu. Prima Sa creatură vie era, prin urmare, „Fiul unic născut al lui Dumnezeu”. El era un spirit asemenea lui Iehova, Tatăl Său, Îl putea vedea şi putea fi cu El. Fiind un spirit după chipul lui Dumnezeu, acest Fiu unic născut avea „chip de Dumnezeu”. El era supus în chip desăvârşit Tatălui şi Creatorului Său.

Avea acest Fiu întâi născut nemurire, adică imposibilitatea de a muri? Viaţa fără sfârşit depinde de ascultare fără sfârşit de Dumnezeu. Prin ascultare credincioasă şi perfectă, Fiul putea să trăiască împreună cu El pe vecie. Cu toate acestea, a venit timpul când Iehova Dumnezeu a dat Fiului Său ocazia să câştige nemurirea. Că Tatăl a dat Fiului această ocazie, este dovedit prin declaraţia Fiului: „Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” (Ioan 5:26) Aceasta mai dovedeşte că Iehova este Dătătorul de viaţă pentru Fiul.

Tatăl, Iehova Dumnezeu, L-a făcut pe Fiul Purtătorul Său de cuvânt, fapt care înseamnă că urmau să fie şi alte creaturi şi că Fiul lui Dumnezeu va face cunoscut şi va executa cuvântul lui Dumnezeu faţă de acestea. Prin urmare, în această poziţie, Fiul era numit „Cuvântul lui Dumnezeu”. Această poziţie de a fi Principalul Funcţionar Executiv al lui Iehova, l-a pus pe Fiul unic născut într-o poziţie superioară de respect în faţa tuturor celorlalte creaturi care urmau să fie create. Tatăl L-a învestit pe Fiul cu puterea cuvenită poziţiei Sale şi astfel, Fiul, acest „meşter” împreună cu Iehova Dumnezeu, era un puternic şi era înaintea celorlalţi, cu excepţia lui Iehova.

Că Dumnezeu a folosit pe Fiul Său, Cuvântul, la crearea tuturor lucrurilor după El, este dovedit şi la Efeseni 3:9: „Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin Isus Cristos”. Și la Coloseni 1:15-17 este scris cu privire la Cuvântul sau Isus Cristos: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie tronuri, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El”. Cuvântul lui Dumnezeu, Cristos Isus, trebuia să fie „cel întâi născut din toată zidirea”, pentru a fi înainte de toate celelalte creaţii şi pentru a fi „meşterul” lui Dumnezeu la crearea lor. În dovedirea acestui fapt, Cristos Isus spune despre sine însuşi: „Iată ce spune Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu.” - Apocalipsa 3:14.

Fiind Fiul unic născut al lui Dumnezeu şi „întâiul născut din toată creaţia”, Cuvântul trebuia să fie un Prinţ între toate celelalte creaturi. În această funcţie, El a purtat un alt nume în cer, nume care este „Mihael”. Acesta înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” şi Îl marchează pe purtătorul său ca pe unul care sprijină maiestatea şi supremaţia lui Iehova Dumnezeu şi care va justifica numele şi cuvântul lui Iehova împotriva oricăror acuze false şi prezentări greşite.

Fiul, sub îndrumarea Tatălui Său, S-a dovedit a fi un „meşter” şi a făcut alte creaturi spirituale, cărora le-au fost date un rang, o putere şi o autoritate diferite, anume: heruvimi, serafimi şi îngeri.

Heruvim desemnează serviciul de purtători, adică purtătorii tronului lui Dumnezeu; ei sunt o escortă a tronului Său şi susţin majestatea Sa pe tron ca Puterea Supremă a universului. De aceea, lui Iehova Dumnezeu I se adresează în felul următor, la Psalmii 80:1: „Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi”. De asemenea, Psalmii 18:10: „Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului”. Şi Psalmii 99:1: „Iehova domneşte: popoarele să tremure; El şade pe heruvimi”.

Pe capacul chivotului legământului, pe care Iehova i-a poruncit lui Moise să-l facă, erau două reprezentări de aur de heruvimi, câte una la fiecare capăt al capacului ispăşirii. Dar marelui preot şi poporului Israel nu le-a fost permis să se închine acestor chipuri de heruvimi şi să le adore. Pentru a împiedica acest lucru, Dumnezeu a poruncit ca atunci când chivotul legământului era purtat dintr-un loc în altul, trebuia să fie acoperit cu o pânză, cu tot cu heruvimi, astfel ca aceştia să nu poată fi văzuţi de popor. (Exodul 25:18-22; Numerele 4:5) Omul a venit în contact cu heruvimi vii devreme în istoria omenirii. - Geneza 3:24; Ezechiel 28:13, 14.

Serafim înseamnă arzător sau cei ce ard. Descoperirea divină îi arată ca fiind în serviciul tronului lui Dumnezeu, în templul Său de judecată, şi ei sunt folosiţi pentru a curăţi sau a îndepărta pângărirea ca prin foc. Ei declară sfinţenia lui Dumnezeu şi au fost folosiţi să prezică faptul că tot pământul va fi plin de gloria lui Iehova. - Isaia 6:1-7.

Îngeri înseamnă literalmente soli sau mesageri. Aceasta îi arată nu doar pe purtătorii mesajului lui Iehova, ci şi pe ambasadorii cereşti, trimişi în interes de serviciu. Cel pus ca şef sau primul peste un corp de îngeri este un arhanghel în rang. Toţi aceştia sunt fii spirituali, nevăzuţi omului şi mai înalţi decât omul în formă de viaţă şi organism. Despre crearea îngerilor de către Dumnezeu este scris: „Cel ce îşi face îngerii Săi spirite, slujitorii Săi o flacără de foc.” - Psalmii 104:4; Evrei 1:7.

Toţi aceştia sunt creaturi strălucitoare şi glorioase. Prin urmare, ei sunt asemănaţi în Scriptură cu stelele, pe care omul le vede în ceruri. Ei erau toţi fii ai lui Dumnezeu, deoarece au primit viaţă de la Iehova prin Fiul Său unic născut, Cuvântul. Cuvântul a fost adus primul în existenţă în dimineaţa creaţiei. Apoi, în timp ce creaţia era încă în dimineaţa ei, Iehova, împreună cu Cuvântul, a creat un alt fiu spiritual glorios, numit Heilel, ceea ce înseamnă cel ce străluceşte, steaua zilei sau Lucifer. Fiind unul dintre primii fii ai lui Dumnezeu, el este numit un „fiu al zorilor”. (Isaia 14:12) Cuvântul şi Lucifer par să fi fost cei doi descrişi ca „stelele dimineţii”.

Până în acel timp al istoriei universale totul era bucurie, pace şi lucrare constructivă, în tot regatul de creaturi cereşti ale lui Iehova. Înregistrarea, la Iov 38:7, descrie o ocazie de cântare şi de strigăte de bucurie printre ei: „Când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”.

Toţi aceşti fii spirituali glorioşi ai lui Iehova erau aranjaţi într-o ordine şi numiţi să îndeplinească anumite îndatoriri, ca să lucreze în armonie unul cu altul, fără vrajbă şi conflict. Prin aceasta, toţi trebuiau să lucreze împreună, fără confuzie, pentru îndeplinirea scopului drept şi sfânt al Creatorului lor, Iehova. Astfel aranjaţi şi împărţiţi în „tronuri sau domnii, guvernări sau autorităţi”, ei alcătuiau partea cerească a unei organizaţii universale, organizaţia lui Iehova, peste care El domneşte suprem ca „Rege veşnic”. (Ieremia 10:10) Toţi erau supuşi lui Iehova, Capul Suprem. Chiar şi Cuvântul, care a devenit Isus Cristos, era supus Tatălui: „Capul lui Cristos este Dumnezeu.” (1Corinteni 11:3; 15:28) Fiul unic născut şi toţi ceilalţi fii spirituali ai lui Dumnezeu se închinau lui Iehova ca Dumnezeul Cel Preaînalt şi Îmbătrânit ca eternitatea. „Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Său era ca nişte lână curată; tronul Lui era ca nişte flăcări de foc, iar roţile acestuia ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii şi mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.” (Daniel 7:9, 10) Binecuvântată este partea lor de a privi frumuseţea maiestuoasă a lui Iehova şi de a fi slujitorii Săi sfinţi!