Purgatoriul este o doctrină romano catolică. În crezul Papei Pius al IV-lea este dată următoarea definiţie pentru purgatoriu: „Eu afirm mereu că există un purgatoriu, şi că sufletele deţinute acolo sunt ajutate de rugăciunile celor credincioşi.”

Pentru folosul celor nefamiliarizaţi cu dogma, pe scurt aceasta înseamnă: că atunci când un catolic moare în păcat care poate fi iertat, el de fapt nu este mort, ci sufletul lui este conştient într-un loc de pedeapsă temporară numit „purgatoriu”, iar durata pedepsei sale în purgatoriu poate fi scurtată, iar sufletul deţinut acolo poate fi ajutat prin rugăciuni, şi prin jertfe aduse de cei vii.

Pentru ca doctrina purgatoriului să fie adevărată, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, trebuie să arate (1) că fiecare om are un suflet care este separat şi poate fi despărţit de corp; (2) că nu există moarte a sufletului uman sau a creaturii, doar corpul murind, iar sufletul continuând să trăiască; (3), că omul mort este conştient într-o altă lume; şi (4), că cei din purgatoriu pot fi ajutaţi şi beneficiază de contribuţiile în bani făcute de către prietenii lor de pe pământ pentru rugăciuni şi slujbe religioase.

Învaţă Biblia că omul are un suflet care este separat şi, la moarte, detaşabil de organism? Nu! Biblia defineşte sufletul ca însemnând atât fiinţa umană însăşi cât şi, de asemenea, existenţa conştientă, de care ea se bucură atât timp cât respiră şi este în viaţă. Învăţătura Bibliei spune că omul ESTE un suflet. Geneza 2:7 spune: „Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu.” Corpul omului şi respiraţia pe care Dumnezeu i-a suflat-o în nări pentru a însufleţi corpul, constituie împreună sufletul, creatura care trăieşte. Sufletul, de asemenea, se referă la existenţa conştientă, prin respiraţie a unei creaturi vii, dar în nici un caz el nu este ceva misterios nemuritor în omul care trăieşte.

Este adevărat că trupul moare, iar sufletul trăieşte? Nu! Naţiunile păgâne care „jertfesc demonilor [dracilor], şi nu lui Dumnezeu”, învaţă că există un suflet în corpul omului şi că este nemuritor, deci nu poate muri. O astfel de învăţătură este, prin urmare, de la Diavol. (1Corinteni 10:20) Isus bine a spus despre Diavol: „El este mincinos şi tatăl minciunii.” De ce? Deoarece sufletul păcătos moare. Ezechiel 18:4, 20 (AS) spune: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri”. Dumnezeu a spus „sufletului viu” Adam: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” - Ioan 8:44; Geneza 3:19.

Când un om moare, este sufletul conştient undeva ulterior? Nu! Sufletul viu, sau creatura, este conştient, iar atunci când un om sau suflet moare, respiraţia lui, existenţa conştientă încetează. Astfel, adevărul Bibliei este incontestabil: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic.” (Eclesiastul 9:5) Omul mort nu mai are gânduri de nici un fel: „Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ, şi în aceeaşi zi îi pier şi gândurile.” În cazul în care nu există nici existenţă conştientă, nici gânduri, atunci nu poate exista nici durere sau suferinţă; cu alte cuvinte, nici purgatoriu. - Psalmii 146:4.

Este bine cunoscut de către toţi cei din Biserica Catolică faptul că banii sunt continuu solicitaţi şi primiţi de către clerul religios pe baza afirmaţiei că astfel de bani contribuiţi sunt utilizaţi pentru slujbe şi rugăciuni spre folosul celor declaraţi a fi în purgatoriu. Milioane de oameni sinceri, care muncesc din greu, au răspuns apelurilor clerului şi au contribuit cu sume uriaşe de bani pentru a-şi ajuta rudele şi prietenii, având impresia că aceştia erau în purgatoriu. Vor ajuta astfel de contribuţii băneşti şi rugăciuni celor morţi şi vor scurta şederea lor în purgatoriu? În nici un caz, pentru motivul că nu există nimeni în purgatoriu, deoarece nu există un asemenea loc ca purgatoriu. Nici Isus, nici apostolii lui n-au arătat vreun mort a fi într-un purgatoriu. În loc de aceasta, Isus a spus: „Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul Său şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele pentru o înviere a judecăţii.” (Ioan 5:28, 29) Morţii sunt în aşteptarea unei învieri. Ei nu sunt curăţiţi într-un purgatoriu, nici nu sunt în aşteptarea slujbelor.

Nicăieri, în orice traducere catolică a Bibliei, purgatoriul nu este nici măcar amintit. Nici un text din Scriptură nu face referire la un suflet în purgatoriu. Cine, atunci, a inventat purgatoriul? Din anii 590-604 Grigorie, cunoscut sub numele de „Grigorie cel Mare”, a fost papă al Bisericii Romano-Catolice. El a fost primul om care a înfiinţat doctrina purgatoriului şi l-a avansat ca un loc arzător de chinuire a sufletelor. Sub titlul „Purgatoriu”, volumul VIII al Enciclopediei de McClintock şi Strong spune: „Dar, indiferent de punctele de vedere ale unor Părinţi ai Bisericii pe această temă, ca doctrină a fost necunoscută în Biserica Creştină în primii 600 de ani, şi nu pare să fi fost un articol de credinţă până în secolul X. … „Purgatoriul ca o curăţire prin foc de păcate”, a spus Doellinger la Conferinţa de la Bonn a Vechilor Catolici în 1875, „a fost o idee necunoscută în Est, precum şi în Vest, până a fost introdusă de Grigore cel Mare. … Grigore cel Mare a adăugat ideea unui foc chinuitor”. - Ediţia din 1879.

Doctrina purgatoriului îşi are baza numai în părerea şi interpretarea oamenilor religioşi care au trăit cu secole în urmă şi pe care religioşii îi numesc „părinţi”. Cardinalul Gibbons a spus cu privire la purgatoriu: „Această interpretare nu este a mea. Este vocea unanimă a Părinţilor creştinătăţii.” Faptul că, în urmă cu secole, oamenii religiei au învăţat anumite lucruri cu privire la purgatoriu, este o dovadă a existenţei acestuia? În ceea ce priveşte valoarea tradiţiilor religioase ale „părinţilor”, Isus răspunde: „Aţi anulat cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre. … În zadar mi se închină ei, fiindcă învaţă porunci omeneşti ca doctrine.” - Matei 15:1-9.

Adevărul Bibliei cu privire la morţi este acesta: Morţii din morminte sunt în stare de inexistenţă. Promisiunea lui Dumnezeu cu privire la cei din mormintele de amintire este că aceştia vor fi treziţi din moarte. Moartea şi învierea lui Isus Cristos este o garanţie că aceşti morţi vor fi ridicaţi din nou, după cum însuşi Isus a promis la Ioan 5:28, 29. Dacă vreunul din aceşti morţi ar fi fost în purgatoriu, Isus cu siguranţă ar fi spus acest lucru. Învierea înseamnă o ridicare din nou la viaţă. În cazul în care creatura sau sufletul ar fi în purgatoriu, conştient şi în suferinţă, el ar trebui să fie în viaţă. Dacă este în viaţă, nu ar putea exista înviere, pentru că o creatură vie nu poate fi înviată. Prin urmare, doctrina religiei despre purgatoriu anulează Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la învierea din morţi. Din fericire, adevărul este că nu există purgatoriu şi că învierea este speranţa lui Dumnezeu pentru cei morţi.