Vă întrebați, ca și Iov din vechime, de ce permite Dumnezeu răul? Dacă da, suntem încrezători că în cele ce urmează veți găsi un răspuns mângâietor și satisfăcător la întrebarea dumneavoastră.

Poate că nici o întrebare nu a lăsat nedumerite mai multe persoane cu inima sinceră decât: „De ce permite Dumnezeu răul, nedreptatea, răutatea și suferința?” Ateii se agață de acest fapt ca dovadă că Dumnezeu nu există. Să mai remarcăm că mulți, care folosesc existența suferinței în lume ca motiv pentru a nu exercita credință în Dumnezeu, ar vrea ca El să facă permanent miracole, încălcându-Și propriile legi. În mod inconsecvent, ei Îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru nenorocirea pe care omul o aduce continuu asupra lui însuși din cauza propriului său curs egoist și nesăbuit.

Putem cunoaște scopul lui Dumnezeu în permiterea răului? Da, putem, dacă suntem suficient de deschiși la minte și de smeriți pentru a fi gata să ascultăm îndemnul Său: „Veniți acum și să ne gândim împreună”, la ceea ce are de spus în Cuvântul său, Biblia. Și oare nu la asta ar trebui să ne așteptăm, ca Însuși Creatorul, care ne-a furnizat din belșug toate necesitățile materiale, să ia măsuri și pentru a ne satisface foamea și setea de adevăr, pentru a afla răspunsul la întrebări în legătură cu lucruri atât de complicate precum permisiunea răului? Cu siguranță că da! - Isa. 1:18.

Înainte de toate, să observăm că „pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile” și „la El sunt înțelepciunea și tăria”. Mai mult, suntem asigurați că „Dumnezeu este iubire” și că „dreptatea și justiția sunt temelia tronului Său”. (Mat. 19:26; Iov 12:13; 1 Ioan 4:8; Ps. 97:2, AS) În timp ce pentru ateu permisiunea răului este o negare a puterii și înțelepciunii lui Dumnezeu, ca și cum El ar fi incapabil să îl împiedice, și o negare a dreptății și iubirii Sale, ca și cum El ar fi indiferent față de rău, totuși, pentru cei care cred cu adevărat că Dumnezeu are aceste patru atribute într-un grad perfect, permisiunea răului nu face decât să ridice întrebarea: „De ce Dumnezeu îl permite și când îi va pune capăt?”.

Pe scurt, Dumnezeu a permis răul pentru că una dintre creaturile Sale a ridicat întrebările: „Cine este suprem?” și „Poate Dumnezeu să pună pe pământ oameni care să își păstreze integritatea în ciuda presiunii și ispitei?” Când aceste întrebări vor primi răspunsuri complete, Dumnezeu va pune capăt răului.

CREAREA ȘI DEVIEREA OMULUI

La începutul existenței omului, răul nu exista. Dumnezeu îl crease pe om perfect, chiar așa cum ne asigură Cuvântul Său: „Lucrările Sale sunt perfecte”. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, în sensul că i-a dat omului o măsură de înțelepciune, dreptate, iubire și putere. De asemenea, l-a făcut pe om un agent moral liber, liber să aleagă să facă binele sau răul, culegând, bineînțeles, consecințele alegerii sale. El l-a pus pe om într-o grădină frumoasă, Paradisul, și i-a dat un triplu mandat: acela de a fi roditor, de a supune pământul și de a stăpâni peste animalele inferioare. Îndeplinirea acestui mandat i-ar fi permis omului să își folosească la maximum facultățile și atributele sale. - Deut. 32:4, NW; Gen. 1:26-28.
Cu toate acestea, Dumnezeu nu i-a impus omului decât o singură restricție: să nu mănânce din fructele unui anumit pom. Această restricție nu i-a produs nici o dificultate omului, deoarece el nu avea nevoie de fructul respectiv pentru a-și menține viața. Nici respectarea acestei restricții nu era un lucru dificil de făcut. Dumnezeu, în calitate de Suveran și Binefăcător Suprem, avea dreptul perfect de a-i interzice omului privilegiul de a mânca acest fruct deosebit și a făcut acest lucru din mai multe motive întemeiate. Această restricție i-a insuflat omului teama de Iehova, deoarece sublinia dependența lui de Dumnezeu pentru viață, faptul că Dumnezeu i-o dăduse și i-o putea lua înapoi. De asemenea, arăta dacă omul aprecia sau nu tot ceea ce făcuse Dumnezeu pentru el, și s-ar putea spune chiar că l-a făcut pe om să-și aprecieze și mai mult binecuvântările, dându-și seama că acestea puteau fi pierdute. Mai mult, a furnizat testul ideal al iubirii omului pentru Dumnezeu, căci „dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom păzi poruncile Lui”. - 1 Ioan 5:3.
Dumnezeu nu doar că i-a dat omului anumite facultăți și instrucțiuni despre cum să le folosească, dar a numit pentru el și un „heruvim ocrotitor”, un înger păzitor, ca să zicem așa, care să-l călăuzească, să-l instruiască și să-l protejeze. (Ezechiel 28:14) Totuși, acest reprezentant îngeresc a permis ca numirea lui să-i formeze o părere nejustificată despre propria importanță, trezind în el ambiția de a fi adorat așa cum era Iehova Dumnezeu. În acest scop, el s-a apucat să înstrăineze omul de Creatorul, Binefăcătorul și Prietenul său prin intermediul unei calomnii josnice. Semănând neîncredere în mintea femeii, acesta a reușit să o determine atât pe ea, cât și pe soțul ei să devină neascultători, manifestând astfel o lipsă de iubire și de apreciere. Dumnezeu, consecvent cuvântului Său, i-a condamnat să se întoarcă în țărână, ceea ce în cele din urmă au și făcut. - Gen. 3:1-19; 5:5.
Din cauza ambiției și răzvrătirii sale, acesta este numit ulterior în Scriptură „balaurul, șarpele originar, care este Diavolul și Satan”. Faptul că într-adevăr ambiția lui era să fie adorat ca Iehova Dumnezeu reiese din Isaia 14:12-14, unde citim despre lăudăroșenia lui de a se ridica la înălțimea Celui Preaînalt, și din Matei 4:8-10, care consemnează oferta lui de a-i da lui Isus toate împărățiile lumii, dacă Isus se pleca și făcea un act de închinare în fața lui Satan. 20:2, NW.

DE CE A PERMIS RĂUL

Deși cele de mai sus arată clar că Satan, Adam și Eva, și nu Iehova, sunt responsabili pentru răul din lume, totuși rămâne întrebarea: „De ce le-a permis Dumnezeu acestor trei vinovați să trăiască? De ce nu i-a nimicit imediat și nu a luat-o de la capăt?” Pentru că, în condițiile în care Satan i-a făcut pe primii noștri părinți să devieze, s-a ridicat întrebarea: „Cine este de vină?”. Oare îi crease Dumnezeu în așa fel încât să nu poată rezista ispitei și totuși prevăzuse o pedeapsă cu moartea pentru eșecul lor în acest sens? Dacă i-ar fi omorât imediat pe cei trei, această chestiune ar fi rămas pentru totdeauna discutabilă. În plus, Satan se lăuda că putea îndepărta toate creaturile umane de Dumnezeu, contestând astfel atât supremația lui Iehova, cât și capacitatea Sa de Creator.

Iehova știa că nu făcuse nicio greșeală creându-i pe Adam și pe Eva, că legea pe care le-o dăduse era dreaptă și că creaturile umane puteau rămâne credincioase în condiții de încercare. Pentru a demonstra aceste aspecte, le-a permis lui Adam și Evei să continue să trăiască și să aibă urmași, și i-a permis lui Satan să continue și să încerce să-i îndepărteze pe alții de Iehova Dumnezeu. Scripturile arată că, de la Abel și până în zilele noastre, slujitorii lui Iehova și-au păstrat integritatea în ciuda a tot ceea ce Diavolul a putut aduce împotriva lor sub formă de ispite sau presiuni, justificându-L astfel pe Iehova și dovedind că Diavolul este un mincinos și un calomniator rău. Prin cursul lor de păstrare a integrității, ei „I-au bucurat inima lui Iehova, oferindu-i un răspuns pe care să-l dea Diavolului”. - Proverbe 27:11.
De unde știm că acest lucru este adevărat și nu doar o teorie fantezistă? Datorită relatării pe care o găsim la Iov, capitolele 1 și 2. Acolo aflăm că Satan s-a lăudat că l-ar fi putut forța pe Iov, cel mai remarcabil slujitor al lui Iehova de pe pământ, să-L blesteme pe Dumnezeu. Dumnezeu a acceptat provocarea și i-a dat frâu liber lui Satan cu Iov, chiar până la punctul de a-l lipsi de bunuri, de familie, de prieteni și de sănătate. Dar Iov și-a păstrat integritatea; nu L-a blestemat pe Dumnezeu și nici nu a mărturisit păcate de care nu era vinovat, așa cum au făcut unii sub presiunea comunistă.

Fără îndoială, în această relatare istorică despre Iov (da, Iov a existat în realitate; vezi Ezechiel 14:14; Iacov 5:11) avem un exemplu în care Dumnezeu permite răul cu scopul de a-Și demonstra superioritatea față de Satan și faptul că poate avea pe pământ oameni care să fie credincioși în încercare. Că acesta a fost motivul pentru care lui Adam și Evei li s-a permis să trăiască în continuare și să aibă copii, reiese din faptul că Iehova i-a atras mai întâi atenția lui Satan asupra cursului de păstrare a integrității lui Iov, ceea ce indică faptul că problema păstrării integrității de către om fusese ridicată anterior.
Permițând răul pentru rezolvarea chestiunii supremației, Iehova nu se face vinovat de nicio nedreptate. El ar fi putut să-i dea imediat la moarte pe Adam și pe Eva, în loc să le permită cu îndurare să trăiască multe secole. Pentru urmașii lor, chiar și viața cu suferință este o binecuvântare. Mai mult, Dumnezeu a prevăzut că toți cei care-și păstrează integritatea vor fi răsplătiți chiar mai mult decât a fost Iov, prin intermediul răscumpărării lui Cristos și prin înviere.
Dumnezeu a permis ca Satan să rămână în ultimii 6.000 de ani doar așa cum El i-a spus lui Faraon: „ca să-ți arăt puterea Mea și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul”. Când acest scop va fi fost complet îndeplinit, atunci Iehova va pune capăt lui Satan și tuturor celor care au spiritul lui, care sunt responsabili de răul din lume, la Armaghedon, așa cum l-a nimicit pe Faraon și armatele sale la Marea Roșie.” - Ex. 9:16; 14:27, 28.

Iehova este iubitor și drept și de aceea nu simpatizează răul. Fiind Atotînțelept și Atotputernic, El poate și îi va pune capăt la timpul potrivit. Atunci se va împlini rugăciunea lui Isus ca voința lui Dumnezeu „să se facă precum în cer și pe pământ”. Atunci nu va mai fi nici moarte, nici țipăt, nici plâns, nici durere. (Mat. 6:10, NW; Apoc. 21:4) Atunci toți cei care vor trăi Îl vor iubi pe Dumnezeu cu toată inima, mintea, sufletul și puterea lor și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Având în vedere scopul valoros servit, cei ce-L iubesc pe Dumnezeu și dreptatea nu se vor plânge de faptul că Dumnezeu permite răul, ci vor fi bucuroși să-și mențină integritatea, chiar dacă acest lucru înseamnă suferință în prezent, așteptând cu nerăbdare rezultatul glorios al tuturor acestor lucruri, justificarea numelui lui Iehova și viața fără sfârșit pentru ei în noua Sa lume dreaptă.