Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.
GENEROZITATEA ESTE O DOVADĂ DE ÎNȚELEPCIUNE
A fost un timp când generozitatea se manifesta chiar și în relațiile de afaceri. Era timpul când, de exemplu, un brutar dădea treisprezece chifle când un client cerea douăsprezece, dând naștere expresiei „duzina brutarului”. Brutarul știa că încasările lui nu depindeau de acea chiflă în plus, că asta îl făcea fericit pe clientul său și că, dacă o dădea, îl făcea și pe el fericit. Mai mult ca sigur că nu s-a gândit că era o afacere bună, chiar dacă era. Generozitatea sa era o dovadă de înțelepciune. Cum așa?
Pentru că viața fără fericire este împovărătoare. Dând dovadă de generozitate chiar și în lucrurile mărunte, putem oferi atât celorlalți, cât și nouă înșine, o măsură de fericire, făcând viața mai plăcută. Avem nevoie unii de alții. Nu a spus oare Creatorul cu privire la primul nostru părinte: „Nu este bine ca omul să fie singur”? (Gen. 2:18) Dar tendința vremurilor și înclinația noastră egoistă moștenită ne determină să îi ignorăm pe ceilalți și să ne comportăm ca și cum fericirea noastră ar depinde în întregime de faptul că obținem și deținem mereu tot mai mult. Exact contrariul este adevărat: împărtășirea cu ceilalți este ceea ce aduce fericirea, făcând viața plăcută.
Pur și simplu așa trebuie să fie, pentru că, deși situația actuală pare să o contrazică, acest univers este unul moral. A fost creat de un Dumnezeu drept, iubitor și înțelept, care i-a făcut și legile. Altfel, Iehova Dumnezeu însuși nu ar fi fericit, căci toate lucrurile bune vin de la El și nimeni nu poate să-L răsplătească. Așa stând lucrurile, El este cel mai fericit, deoarece, așa cum a spus Isus, „este mai multă fericire în a da decât în a primi”, iar Dumnezeu, cu siguranță, dă cel mai mult. - Fap. 20:35; 1 Tim. 1:11.
Da, fiindcă acest univers a fost creat de un Dumnezeu care este iubire, adică expresia perfectă a altruismului, este adevărat că egoismul înseamnă auto-înfrângere. Cu cât câștigăm mai mult, cu atât ne dorim mai mult și cu atât apreciem mai puțin ceea ce avem. Odată cu un plus de bogăție vine și un plus de îngrijorare, iar cu cât avem mai multe îngrijorări, cu atât este mai puțin probabil să fim fericiți. Fericirea nu este posibilă dacă nu suntem mulțumiți. Atâta timp cât principala noastră preocupare este să câștigăm bunuri materiale și să ne agățăm de ele, trădăm faptul că nu suntem mulțumiți, că nu avem o stare de suficiență. Cum putem fi fericiți atunci? Pe de altă parte, dacă acționăm cu generozitate, spunem, de fapt, că există lucruri mai valoroase decât simplele averi materiale. De asemenea, în generozitate sunt implicate credința și speranța în îngrijirile lui Dumnezeu, că El va asigura pâinea pentru fiecare zi. - Mat. 6:11, 19, 32.
Reține, dacă vrei, câteva exemple pertinente înregistrate în Scriptură pentru folosul nostru. Avraam era un om generos. Când slujitorii săi și cei ai lui Lot au ajuns să se certe pentru pășuni, Avraam, în calitate de conducător al grupului și cel mai în vârstă, ar fi putut să ia în mod arbitrar ce era mai bun pentru el și să-l lase pe Lot să ia restul. Dar nu, el a fost generos. El a apreciat că iubirea și prietenia însemnau mult mai mult decât niște pășuni alese și astfel i-a spus nepotului său: „Te rog, să nu mai fie ceartă între mine și tine, între păzitorii turmelor mele și păzitorii turmelor tale, căci suntem frați. Nu este toată țara înaintea ta?”.
L-a lăsat pe Lot să aleagă și, bineînțeles, Lot a ales cele mai bune pășuni, iar Avraam a luat restul. A fost Avraam păgubit prin aceasta? Deloc. Avea încă destul pentru turmele sale și și-a păstrat prietenia și bunăvoința nepotului său, care valorau mult mai mult decât niște pășuni, mai ales având în vedere că se afla într-un teritoriu neprietenos. Ca o ironie a sorții, în cele din urmă Lot a pierdut totul din cauza răutății Sodomei și Gomorei, în parte cauzată de bogăția pământului, în timp ce Avraam și-a păstrat ce avea pentru a le lăsa moștenire urmașilor săi. - Gen. 13:8, 9; 19:15-25; 25:5, 6.
Un incident în care au fost implicați Ilie și văduva din Sarepta este, de asemenea, în acest sens. Deși această văduvă nu mai avea decât de o singură masă pentru ea și fiul ei și apoi se confrunta cu moartea prin înfometare, ea s-a conformat cu generozitate cererii lui Ilie de a-l servi mai întâi pe el cu o porție din această ultimă masă a ei. Astfel, conform profeției lui Ilie, „vasul cel mare de făină nu s-a golit, iar uleiul din vasul cel mic nu s-a terminat” până când seceta, trimisă de Dumnezeu din cauza necredincioșiei lui Israel, a luat sfârșit. - 1 Regi 17:8-16.
Se mai poate spune că generozitatea este o dovadă de înțelepciune și prin faptul că, aproape invariabil, este contagioasă. Astfel, în ceea ce privește relațiile noastre de zi cu zi, Isus a spus: „Fiți darnici și vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, scuturată și care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsurați vi se va măsura înapoi”. Da, așa cum zgârcenia altuia tinde să ne facă să devenim avari, preocupați să nu fim înșelați, tot așa un exemplu dezinteresat și generos tinde să ne facă generoși. Încearcă acest principiu al lui Isus și vezi cum funcționează! - Luca 6:38.
În cazul în care câțiva dintre cei extrem de egoiști nu răspund cu aceeași monedă la generozitatea noastră, ce se întâmplă? Suntem unii care pierd? Nicidecum, pentru că principiul rămâne valabil în ceea ce privește fericirea mai mare a dăruirii.
Toate cele de mai sus se aplică într-un mod special în plan spiritual. Iehova Dumnezeu a stabilit modelul generozității și, în măsura în care ajungem să Îl cunoaștem, să Îi înțelegem scopurile și să Îi apreciem atributele, ne vom trezi imitându-L prin a fi generoși. Oare nu face El să cadă ploaia și să strălucească soarele atât peste cei răi, cât și peste cei buni? Nu este El cel care dă „orice dar bun și desăvârșit”? Cu siguranță! - Mat. 5:45; Iac. 1:17.
Prin urmare, creștinii dedicați vor fi generoși în folosirea timpului, a mijloacelor și a puterii lor, apreciind că „cel care seamănă cu zgârcenie va secera cu zgârcenie, iar cel care seamănă din belșug va secera din belșug”. Acest principiu nu se aplică doar serviciului pe teren, ci și participării la adunări și susținerii lor. - 2 Cor. 9:6.
Adevărat a scris înțeleptul: „Este unul care împarte, și totuși se îmbogățește, și unul care nu dă ce trebuie să dea, dar iese în pierdere. Sufletul generos se va îngrășa și cine îi udă din belșug pe alții va fi și el udat din belșug.” - Prov. 11:24, 25.