Mai presus de orice altceva, Scripturile preamăresc supremația lui Iehova Dumnezeu. „Pentru ca ei să știe că numai Tu, al cărui nume este Iehova, ești Cel Preaînalt peste tot pământul”. „Puterea este a lui Dumnezeu”. Nu există nimeni ca El, „care să vestească sfârșitul de la început”. Tot ceea ce Își propune, realizează. El nu calculează niciodată greșit; nu face niciodată o greșeală. El nu se află niciodată într-o situație dificilă sau într-o dilemă din cauza a ceea ce fac sau nu fac unele dintre creaturile Sale. Niciodată nu este nevoie ca El să-și schimbe scopurile. De aceea, El poate afirma cu atâta încredere: „Da, ce am vorbit, voi și împlini; ce am hotărât, voi și face.” - Ps. 62:11; 83:18, și Isa. 46:10, 11, AS.

Domnia de o mie de ani a lui Cristos va oferi un exemplu izbitor despre capacitatea lui Iehova de a-Și îndeplini scopurile, și asta la timp, conform programului Său, indiferent de ceea ce ar putea face sau nu oricare dintre creaturile Sale. Declarându-i omului scopul Său cu privire la pământ, Iehova a spus: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți peste [animalele inferioare]”. Și, pentru ca omul să fie mereu conștient de supremația lui Iehova, viața lui a fost condiționată de ascultare. „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului nu trebuie să mănânci; căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.” - Gen. 1:28; 2:17, AT.

Iehova le-a oferit lui Adam și Evei tot ce aveau nevoie. Ei aveau o măsură din atributele divine: înțelepciunea, dreptatea, iubirea și puterea. Astfel, au putut exercita o stăpânire înțeleaptă și plină de iubire peste animalele inferioare supuse. Pentru ca pământul să se umple și să devină un vast paradis, Dumnezeu i-a dat omului, dar și animalelor inferioare, puterea de a avea urmași și a dat vegetației sămânță pentru ca să se înmulțească. După ce a creat pământul și omul și i-a furnizat acestuia toate lucrurile necesare pentru a îndeplini poruncile lui Dumnezeu, Iehova a încetat activitatea creatoare. Depindea acum de om să ducă mai departe scopul lui Iehova în ceea ce privește pământul, iar din cronologia biblică observăm că i s-au dat șapte mii de ani pentru a realiza acest scop. – Gen. 2:1-3, AT.

SCOPUL LUI IEHOVA RĂMÂNE NESCHIMBAT

Dar Adam și Eva nu și-au prețuit binecuvântările și privilegiul de a conlucra cu Iehova în realizarea scopului Său în ceea ce privește pământul, altfel nu le-ar fi nesocotit în problema mâncării fructului interzis. A schimbat neascultarea lor scopul lui Iehova cu privire la pământ și la om? Nu. „El nu a creat [pământul] în zadar, ci l-a format pentru a fi locuit”. El nu se schimbă. (Isa. 45:18; Mal. 3:6) Dacă unele creaturi nu reușesc să își prețuiască privilegiile, Dumnezeu alege altele. Scopurile Sale vor fi îndeplinite conform programului.

De ce nu i-a nimicit Iehova imediat pe cei implicați în această primă răzvrătire - pe Satan, pe Adam și pe Eva - și nu a luat-o de la capăt? Pentru că era implicat numele Său - a cui era vina că omul a păcătuit: a lui Iehova sau a omului?” - și din cauza iubirii Sale pentru oamenii care aveau să-și păstreze integritatea. Așa că a permis ca omul să rămână și să aibă urmași, apoi le-a dat acestora ocazia de a-și arăta poziția, iar pentru toți iubitorii dreptății a făcut îngrijiri pentru viața veșnică prin răscumpărarea lui Cristos.
Profeția biblică arată că ne aflăm chiar în pragul acelei lumi noi. (Mat. 19:28; 24:1-51; Apoc. 11:15-18) În acea lume nouă, Cristos și mireasa Sa vor domni timp de o mie de ani, timp în care Satan și demonii săi vor fi legați. Și, după cum am văzut în articolul precedent, în loc ca pământul să fie pustiu tot acel timp, tocmai în acea perioadă vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Astfel, scopurile lui Iehova în ceea ce privește pământul vor fi împlinite. - Gen. 22:17, 18.
În acea lume nouă, în locul sutelor de religii conflictuale, care provoacă confuzie și lupte, nu va exista decât o singură închinare adevărată. Omul va învăța frica de Iehova, care înseamnă să urască răul și care este începutul înțelepciunii. Atunci tot „pământul va fi plin de cunoștința lui Iehova, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” - Prov. 8:13; 9:10; Isa. 11:9, AS; Mal. 1:11.

MANDATUL DIVIN, ÎMPLINIT

În acea lume nouă se va împlini pentru prima dată mandatul pe care Iehova l-a dat omului de a fi roditor, de a se înmulți și de a umple pământul, și care trebuia să fie făcut în dreptate și pentru viață. Este adevărat că omul s-a înmulțit până în prezent, dar a făcut-o în nedreptate și spre moarte. Atunci, părinții „nu vor munci în zadar, nici nu vor naște pentru nenorocire, căci ei sunt sămânța celor binecuvântați de Iehova”.” - Isa. 65:23, AS.

Atunci, Iehova va restabili stăpânirea omului peste animalele inferioare. „Lupul se va culca atunci alături de miel, bârlogul leopardului va fi cel al iedului; leul va mânca paie ca orice bou, lupul și leul vor paște unul lângă altul, pășunând alături de un copil mic.” - Isa. 11:6, 7, Mo.

Din cauza neascultării, omul a fost izgonit pe un pământ blestemat, un pământ care produce spini și mărăcini. Dar, în lumea nouă, pământul își va da roadele și „în locul spinului va răsări bradul, iar în locul mărăcinilor va răsări mirtul”. Așa cum Edenul era un loc plin de verdeață, abundând în tot felul de plante, copaci, arbuști, flori etc., așa va fi și pământul nou. Și chiar așa cum Iehova a întinerit starea spirituală a slujitorilor Săi în prezent, la fel va fi și pe pământul nou: „Pustiul și uscatul se vor bucura; deșertul se va veseli și va înflori ca trandafirul.” - Gen. 3:17, 18; Ps. 67:6, 7; Isa. 35:1, 2, 7; 55:13, AS.
Scopul lui Iehova cu privire la Adam și Eva nu includea nici trândăvia, nici munca grea. La fel și pe pământul nou: omul va munci, dar nu cu sudoarea feței. Și, așa cum în Eden Iehova i-a dat omului o sănătate perfectă și perspectiva unei vieți nesfârșite, tot așa și în lumea nouă. La fel cum, acum, în mod spiritual, se împlinește pentru toți credincioșii, atunci „locuitorul nu va mai spune: „Sunt bolnav”. Cristos va domni până când moartea, ultimul dușman, va fi nimicită. - Isaia 33:24; 1 Cor. 15:24-26.
Pe pământul nou, oamenii se vor bucura de roadele muncii lor, la fel cum au făcut-o în grădina Edenului. În loc ca politicienii corupți și interesele lacome să-i asuprească și să-i exploateze pe oameni, făcându-i să plângă, ei se vor bucura, pentru că atunci un „cer nou” drept va domni peste omenirea ascultătoare. Da, „vor construi case și le vor locui, vor planta vii și vor mânca din roadele lor.” - Prov. 29:2; Isa. 65:21, 22.

În acea lume nouă, fiecare va ședea „sub vița sa de vie și sub smochinul său; și nimeni nu-i va înspăimânta”. (Mic. 4:4) Nici o crimă, organizată sau neorganizată, nici un tâlhar, nici un fel de violență. Și nici un război! Acum, fiecare economie națională este orientată spre producția de instrumente de război, dar atunci „își vor transforma săbiile în pluguri și sulițele în cosoare; nici o națiune nu va mai ridica sabia împotriva alteia și nu vor mai învăța războiul”. „Pacea nu va avea sfârșit”. Toate acestea sunt sigure pentru că „gura lui Iehova al oștirilor a spus-o.” - Isaia 9:7; Mic. 4:3, 4, AS.
Imaginați-vă o lume fără antreprenori de pompe funebre, fără medici, fără agenți de asigurări, fără avocați, fără polițiști, fără închisori! Cu astfel de condiții, cine nu ar vrea să se alinieze noului sistem și să facă ceea ce este corect? În cazul în care cineva se va răzvrăti cu bună știință, va avea suficient timp să își demonstreze atitudinea mentală înainte de a fi nimicit ca incorigibil. - Isa. 65:20, Ro.

Apoi, pentru a se asigura că toți cei ascultători acționează din iubire, din principiu, și nu doar din politică, va exista un ultim test al integrității. Satan și demonii săi vor fi întorși din abis sau din starea morții pentru a le permite să încerce să-i îndepărteze pe toți de Iehova Dumnezeu. Cei a căror inimă nu este pe deplin în acord cu aranjamentul drept al lui Iehova vor fi prinși în capcană de Satan și de demonii săi și vor lua parte la rebeliunea acestuia împotriva autorității constituite în mod drept pe pământ la sfârșitul celor 1.000 de ani. Fiind necredincioși, focul va coborî din cer și îi va mistui. Atunci, toți cei ascultători se vor bucura de viață în sensul cel mai deplin, primind dreptul la viață, ilustrat prin faptul că numele lor va fi scris în cartea vieții. - Apoc. 20:6-10, 15.

După ce va fi domnit până când toți dușmanii vor fi fost nimiciți, „atunci și Fiul însuși se va supune Celui care i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toți” (1 Cor. 15:28, NW), fapt care arată încă o dată că domnia lui Cristos este plină de activitate în favoarea numelui lui Iehova, a omului și a pământului, și nu o domnie asupra unui pământ pustiit. De altfel, dacă cei care urmează să se bucure de aceste binecuvântări ar avea un interval de 1.000 de ani în ceruri între experiența lor cu stare rea din prezent și binecuvântările lumii noi, așa cum pretind unii, contrastele pe care Scripturile le fac între cele două stări și-ar pierde toată forța. În plus, dacă sfinții ar trebui să se întoarcă pe un pământ pustiit la sfârșitul celor 1.000 de ani, nu ar însemna oare că lucrarea creatoare a lui Dumnezeu ar fi luat-o de la capăt, oferindu-le oamenilor toate lucrurile necesare pentru viața pe pământ?
Cu adevărat, Scripturile preamăresc supremația lui Iehova și, atunci când sunt înțelese, se vede că sunt coerente și raționale. Ele arată că, la sfârșitul domniei milenare a lui Cristos, toate scopurile lui Iehova cu privire la pământ vor ajunge să fie pe deplin realizate. Sabatul Său de 7.000 de ani se va încheia prin faptul că pământul Îi va fi predat, un paradis al Edenului acoperind globul. Scopurile și supremația Sa fiind pe deplin justificate în timpul acestui sabat, acesta va fi fost într-adevăr o zi sfințită. - 1 Cor. 15:24; Gen. 2:3.