Luca

    „Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul a acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai” (Luca 1:1-4). Astfel îşi începe Luca evanghelia sa şi din aceste puţine versete introductive primim o clară informaţie istorică, ce arată primele eforturi de a păstra relatarea serviciului pământesc al lui Christos. Pentru un anumit timp, după înălţarea lui Christos, relatarea a fost păstrată vie prin instruire orală de la martori oculari. Dar, detaliile sunt expuse schimbării printr-o repetiţie orală continuă, iar precizia tinde să scadă odată cu trecerea timpului. Deci, mulţi scriitori au notat în scris relatarea vitală. Spiritul Sfânt al lui Iehova a călăuzit în mod special alcătuirea a patru dintre aceste relatări scrise, actualele patru evanghelii, care încep culegerea cărţilor canonului grecesc.

    Introducerea lui Luca ne spune mai mult. Ea stabileşte clar că el nu a fost un martor ocular al evenimentelor pe care le-a scris, ci că a depins de relatări scrise deja şi de comunicări orale, ca surse de informare. Că Luca a avut în minte evangheliile scrise de Matei şi Marcu, când s-a referit la scrieri precedente, este un punct mult disputat. Desigur, el nu s-a limitat la cei doi scriitori ai Evangheliei, căci sursele sale de informare îi oferă mult material, nemenţionat în celelalte două evanghelii sinoptice. Totuşi, este potrivit să credem că Luca a avut acces la Evanghelia după Matei şi Evanghelia după Marcu şi că acestea făceau parte din eforturile „multor scriitori”. Dar, în baza acestor lucruri, nu se poate susţine că vreo evanghelie sinoptică ar fi doar o repetare sau rezumare a alteia. Fiecare scriitor evanghelic a fost independent de ceilalţi; fiecare a fost mişcat de Spiritul lui Dumnezeu să-şi scrie relatarea inspirată, pentru ca din patru istorisiri independente, dar care se completează reciproc, viitorii cititori să poată „să cunoască din plin adevărul lucrurilor”.

    Introducerea lui Luca ne mai spune ceva. Ea arată că Teofil este persoana pe care Luca o avea în minte când a scris şi că scopul scrierii era acela de a stabili cu certitudine adevărurile pe care Teofil le învăţase deja, probabil în mare parte, prin instruire orală. Cine a fost acest Teofil nu se ştie şi ar fi inutil să mergem pe numeroasele drumuri, pe care s-au pierdut criticii Bibliei. Totuşi, el era un creştin şi după mulţi, un convertit dintre păgâni, ceea ce se deduce din numele său grecesc şi din caracteristicile generale ale relatării evangheliei care i-a fost adresată. Luca citează din Scripturile Ebraice mult mai puţin decât Matei şi prezintă genealogia lui Isus (prin Maria), ajungând până la Adam şi neoprindu-se la patriarhul iudeu Avraam, cum face Matei. Evanghelia după Luca este scrisă pentru toţi oamenii, nu doar pentru cei din descendenţă avraamică. Pentru a-şi îndeplini scopul de a scrie şi arăta cu certitudine adevărurile vieţii lui Isus, Luca descoperă în introducerea sa că el a pregătit, investigat şi cules cu grijă materialul şi că face mai întâi o schemă pentru a le scrie „în şir, unele după altele”.

    Când şi-a alcătuit Luca relatarea sa despre serviciul pământesc al lui Christos? Din nou ne este imposibil să dăm un răspuns hotărât. Totuşi, Fapte 1:1,2 ne dă un oarecare ajutor: „Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese”. Luca a scris cartea „Faptelor” şi a adresat-o din nou lui Teofil. Expresia „în cea dintâi carte a mea”, se referă la Evanghelia după Luca, pe care Teofil o primise deja. Cartea „Faptele Apostolilor” a fost scrisă către anul 61 d.Chr., în Roma. Luca îşi scrisese evanghelia posibil tot din Roma, cu puţin timp înainte. Unii cred că Luca nu şi-a scris evanghelia şi „Faptele Apostolilor” până ce nu s-a întors din Roma în Grecia, prin anul 61 sau 62 d.Chr. Înainte de a trece la o examinare a conţinutului evangheliei însăşi, trebuie să notăm că Luca, „medicul iubit”, era foarte apropiat de apostolul Pavel în călătoriile de predicare şi că scrierea Evangheliei după Luca a fost influenţată de Pavel, aşa cum cea a lui Marcu a fost influenţată de Petru.

    Evanghelia după Luca este o istorisire splendidă, bine ordonată şi exactă din punct de vedere istoric. Ea tratează, în general, evenimentele descrise în celelalte două evanghelii sinoptice. Principala sa omisiune (care poate fi notată din prospectul evenimentelor călătoriei pământeşti a lui Isus) priveşte ceea ce s-a întâmplat după înmulţirea pâinilor, pe care Isus a făcut-o pentru 5000 de oameni, pe coasta nord-estică a mării Galileii. Spre diferenţă de celelalte evanghelii sinoptice, Evanghelia după Luca nu vorbeşte despre încercarea democratică, dar nu teocratică, a poporului, de a-l face pe Isus împărat temporar, prin puterea voinţei populare, despre minunea lui Isus de a merge pe apă, despre numeroasele Sale vindecări în ţinutul Ghenezaret, despre anularea Cuvântului lui Dumnezeu prin tradiţia oamenilor, despre călătoria de predicare prin Fenicia şi până în Cezareea, Filipi şi Decapoli, despre înmulţirea pâinilor pe care Isus a făcut-o pentru 4000 de oameni în acel loc şi despre avertismentul împotriva aluatului fariseilor.

    Dar, pentru această mică lipsă, Evanghelia după Luca ne dă, în compensaţie, multe alte informaţii. Numai el vorbeşte despre faptele referitoare la naşterea miraculoasă a lui Ioan Botezătorul. Relatarea lui despre naşterea lui Isus, o depăşeşte în valoare şi în detalii pe cea a lui Matei (1:5-2:39). Luca este cel care descrie activităţile lui Isus în casa Tatălui Său, când era un copil de 12 ani (2:41-50). De o importanţă majoră, totuşi, este relatarea serviciului ulterior din Iudeea şi Perea. Nici Matei, nici Marcu, nu descriu acest serviciu special în Iudeea, care a avut loc între sărbătoarea corturilor şi sărbătoarea înnoirii templului din anul 32 d.Chr. (perioadă de aproximativ două luni şi 10 (zece) zile). În timpul acestei perioade, cei 70 au fost trimişi să predice; multe discursuri instructive şi parabole au fost pronunţate şi au fost făcute vindecări miraculoase; au avut loc diferite întâlniri, în care Isus a mustrat fariseii împotrivitori (10:1-13:21).
Serviciul din Perea de mai târziu, poate fi împărţit în două părţi. Isus a lucrat dincolo de Iordan pentru o vreme, după sărbătoarea înnoirii. Apoi, şi-a întrerupt lucrarea serviciului în Perea, pentru o călătorie la Ierusalim şi o oprire la Efraim, de unde Isus a trecut repede prin Samaria şi extremitatea inferioară a Galileei, ajungând din nou în Perea, pentru a-şi încheia lucrarea de aici, plecând apoi din nou spre Ierusalim pentru ultimul Paşte. Această primă parte a serviciului ulterior în Perea, imediat după sărbătoarea înnoirii, este conţinută doar în Evanghelia după Luca. O privire asupra hărţii călătoriei pământeşti a lui Isus, va descoperi cele mai importante învăţături şi parabole rostite în acea vreme (13:22-17:10).

    Relatând ultimele evenimente ale călătoriei pământeşti a lui Isus, care s-au încheiat în mod dramatic în ultima săptămână, la Ierusalim, Evanghelia după Luca le urmează pe celelalte două evanghelii sinoptice, descriind, în general, aceleaşi evenimente. Totuşi, ea este singura evanghelie care descrie efectiv înălţarea lui Isus cel înviat (24:50-53). Este interesant de notat faptul că Luca îşi încheie evanghelia cu relatarea înălţării şi o începe pe cea care urmează, „Faptele Apostolilor”, cu aceleaşi evenimente. În acest mod, istorisirea comună celor două lucrări ale lui Luca, le uneşte, iar descrierii evenimentelor vieţii lui Isus „în şir, unul după altul”, îi urmează istorisirea modului în care apostolii şi ucenicii credincioşi au mers pe urmele paşilor Regelui uns al Lumii Noi.

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.