Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.
Obadia
Cartea lui Obadia este cea mai scurtă dintre cărţile Scripturilor Ebraice. Ea este prea scurtă, pentru a justifica o împărţire în capitole, ci este împărţită simplu, în douăzeci şi unu de versete. Primele cuvinte, care constituie un fel de titlu pentru carte, îl numesc pe profetul folosit de Iehova pentru a pronunţa şi înregistra profeţiile Sale: „viziunea lui Obadia”. Cu această declaraţie clară, se încheie orice informaţie cu privire la Obadia. Numele lui înseamnă „slujitorul lui Iah”. Există un număr de personaje biblice numite în acest mod, dar nici unul nu este identic cu acesta, care a fost stabilit ca al patrulea dintre profeţii „minori”. Din cele mai vechi timpuri, există multe păreri asupra identităţii lui Obadia, dar tocmai divergenţele şi discordanţele dintre ele sunt cea mai puternică dovadă a faptului că nu sunt întemeiate. Oricum, ceea ce contează nu este identitatea sau identificarea individului, ci profeţia pe care Iehova o face să fie pronunţată şi scrisă.
Atunci când se încearcă a se determina vremea în care a trăit şi a scris Obadia, apar noi îndoieli. Scripturile nu indică exact timpul, dar din însuşi conţinutul cărţii, apare ca fiind foarte probabil că această carte a fost scrisă la puţin timp după căderea Ierusalimului prin Babilon. În profeţia sa, dată împotriva Edomului, Obadia aminteşte edomiţilor vremea în care au asistat, bucurându-se, la căderea Ierusalimului şi la deportarea tuturor locuitorilor săi în captivitate. Ei au luat parte la devastarea averilor iudeilor şi au tăiat drumul celor care fugeau (Ob. 11-14; a se vedea şi Ps. 137:7; Plângeri 4:21,22; Ezec. 35:1-15). Obadia s-ar fi putut referi la evenimentele care s-au întâmplat în timpul captivităţii babiloniene din anul 607 î.Chr. şi apoi să fi prezis robia care va atinge Edomul, profeţie care mai târziu s-a împlinit asupra Edomului tipic, într-un mod atât de literal încât naţiunea a pierit pentru totdeauna. Există o importantă analogie între cuvintele lui Obadia din versetele 1-9 şi cele din Ieremia 49:7-22. Este posibil ca, aproximativ în aceeaşi perioadă de timp, Iehova să fi vorbit, de două ori, despre sfârşitul Edomului prin gura acestor doi martori ai Săi.
Cartea „Obadia” este o acuză continuă împotriva Edomului şi un mesaj de judecată care îi declară distrugerea totală. De la Iehova provine invitaţia la adunare: „sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!” Deşi împotriva Edomului au fost chemaţi păgânii, este clar că Iehova este cel care vorbeşte, deoarece Edomul a fost coborât până în ţărâna pământului. Mândria sa l-a făcut să creadă că este într-un loc înalt şi sigur, de neatins. Iehova va descoperi însă păcatele lui, multă vreme ascunse şi îl va distruge până nu va mai rămâne nici o urmă din el. Foştii săi aliaţi se vor ridica împotriva lui, iar înţelepciunea învăţaţilor săi şi tăria oamenilor săi puternici, vor face loc deznădejdii; masacrul se extinde asupra Muntelui lui Esau până când nu va mai rămâne nici un locuitor, căci nenorocirea lui este mare! (1-9).
Versetele 10-16, ne spun de ce: „din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi nimicit cu desăvârşire şi pentru totdeauna”. Profetul aminteşte cum edomiţii au mărit necazul Iudeii şi Ierusalimului în zilele captivităţii, aşa după cum a fost menţionat înainte în această lecţie. Justiţia lui Iehova îi va conduce către sfârşitul lor veşnic. Ultimele cinci versete, adaugă tristului sfârşit al Edomului, profeţia gloriei viitoare care va veni asupra casei lui Iacov. În contrast cu pustiirea Edomului, sunt profetizate pentru casa lui Iacov întoarcerea din captivitate şi reintrarea în posesia pământurilor. Salvatorii vor apărea pe Muntele Sion şi „Împărăţia va fi a lui Iehova”.
Profeţia lui Obadia, a fost împlinită literal, în mic. Dovada acestui lucru este capitala Edomului, Petra, cetate săpată în stâncă. Ea este astăzi un loc nelocuit. Edomul tipic a fost distrus pentru totdeauna. Exterminarea sa a început odată cu invazia armatei lui Nebucadneţar, aproximativ cu cinci ani după căderea Ierusalimului. Împlinirea majoră a acestei profeţii împotriva Edomului antitipic, este în curs în aceste „zile din urmă” şi se apropie cu hotărâre de punctul său culminant. Toate acestea, dovedesc canonicitatea cărţii „Obadia”.