Cu cartea lui Osea încep scrierile celor 12 profeţi numiţi de obicei “minori”. Ei sunt minori doar prin lungimea scrierilor lor, şi nu prin conţinut sau semnificaţie. Acestea sunt ultimele 12 cărţi ale Scripturilor Ebraice. Fiecare carte poartă numele profetului care a scris-o şi ale cărui cuvinte le conţine, la fel ca cărţile profeţilor “majori” Isaia, Ieremia şi Ezechiel.

    În afară de declaraţia că Osea era fiul lui Beeri, nimic altceva nu există referitor la descendenţa sa. Totuşi, el era, se pare, sudit şi rezident în împărăţia celor 10 seminţii, referindu-se la împăratul Israelului ca la “împăratul nostru”. (Osea 7:1, 5) Profeţiile sale se referă în principal la Israel, a cărui capitală era Samaria, la Efraim, seminţia predominantă; Iuda e menţionată foarte rar. Timpul serviciului său ca profet este neobişnuit de lung, deoarece a început către sfârşitul domniei împăratului israelit Ieroboam II, probabil în timpul perioadei de 11 ani care a precedat domnia împăratului iudaic Ozia, şi a continuat pe toată durata domniilor împăraţilor iudaici Iotam şi Ahaz, ajungând până la domnia lui Ezechia, împăratul Iudei. în total, serviciul său profetic cuprinde cam 85 de ani; şi încă şi mai mult, dacă, aşa cum cred mulţi, el a trăit până la căderea Samariei, preanunţată de el, în al 6-lea an al lui Ezechia, în 740 î.H. El a avut probabil peste 100 de ani când a murit, deoarece atunci când a început să profeţească i s-a poruncit să se căsătorească, fiind deci un tânăr matur. Faptul că a vorbit sub inspiraţie e afirmat cu claritate. Profeţii contemporani lui au fost Isaia, Mica şi Amos. Numele Osea înseamnă “salvare, eliberare”. - Osea 1:1, 2; Isa. 1:1; Mica 1:1; Amos 1:1

    Modul de scriere al lui Osea e concis şi brusc şi are forţa acestui stil succint de exprimare. Invitaţii la căinţă pline de pasiune sunt intercalate cu avertismente. Atenţionările sunt ameninţătoare, discursurile sunt înflăcărate, luminile profetice aparinse şi vii. Şi trecerile de la un ton la altul sunt rapide şi neprevăzute. Şi totuşi expresiile sale cuprind o mare varietate de ilustrări care urcă până la sublim prin frumuseţea expresiei.

    Viaţa familiară a lui Osea e strâns legată de profeţiile din cartea sa; de fapt, principalele evenimente ale vieţii sale au fost în ele însele o serie de simboluri profetice. Alţi profeţi au făcut diferite acte simbolice pentru a-şi ilustra mesajul, dar dureroasea viaţă familiară a lui Osea a fost ea însăşi o parabolă trăită. La porunca lui Iehova el se căsătoreşte de tânăr cu o femeie pe nume Gomer, pe care o iubeşte profund, dar care, după cum fusese prezis, se dovedeşte a fi o femeie infidelă şi adulteră. El a făcut multe eforturi nefructuoase pentru a o îndrepta. Din poveste avem puternice motive să credem că doar unul din cei trei fii pe care ea i-a făcut a fost recunoscut de către Osea ca fiind urmaşul lui; ceilalţi doi au fost fructul prostituţiei ei. Despre primul ei copil este scris că ea “i-a făcut un fiu”; despre ceilalţi doi povestirea spune, neprecizat, că ea “a făcut un fiică” şi “a făcut un fiu”. Prin Osea, Iehova a dat fiilor nume simbolice: fiul legitim a fost numit Izreel, pentru a aminti că Iehova va pedepsi la Izreel casa lui Iehu; fiica a fost numită “Lo-Ruhama” (“cea fără îndurare”), iar al doilea fiu a fost cunoscut sub numele de Lo-Ami (“nu-i poporul meu”). - Osea 1:2 - 9, 2 Împăraţi 10:30

    După ce a făcut aceşti trei copii, Gomer l-a abandonat complet pe Osea, pentru a se dedica iubiţilor ei. în fine, ea însăşi, abandonată de amanţii ei, cade în sărăcie şi sclavie. Dar soţul a fost trimis de către Dumnezeu să-şi rişte viaţa şi ruşinea pentru o sclavă, în scopul de a o proteja, de a o vindeca şi de a încerca, afectuoas, să o readucă la puritate, la iubirea conjugală şi la fidelitate faţă de patul conjugal. - 2:1 - 3:5

    Cu alegoria unei soţii adultere, respinsă de îndreptăţita furie a soţului ei, dar până la urmă iertată şi restabilită, profetul vorbeşte despre relaţia lu Iehova cu poporul lui Israel. Dureroasa şi amara experienţă a lui Osea şi marea şi nestrămutata sa dragoste creează un cadru profetic pentru minunata milă a lui Iehova faţă de Israel, care s-a prostituat în mod repetat cu alţi zei. Cadrul revelează promptitudinea Sa de a restabili favoarea Israelului idolatru, dacă acesta şi-ar fi corectat viaţa şi s-ar fi purificat. Dinamicele cuvinte pe care Osea le pronunţă cu o atât de arzătoare intensitate au o forţă încă şi mai mare prin ilustrarea propriei vieţi conjugale a profetului; anunţurile, discursurile şi supliciile pe care le-a pronunţat sunt puse în comparaţie cu mare vigoare cu tragismul vieţii pe care a trăit-o. Faceţi mai vie aprecierea dumneavoastră asupra relaţiei dintre Iehova şi Israelul adulterin din punct de vedere spiritual amintind-vă, în timp ce citiţi profeţia lui Osea, paralela dintre viaţa de familie atât de uşor de înţeles pentru mintea umană.

    Începând cu capitolul 4 centrul atenţiei trece de la alegorii la lucrurile mai mari pe care acestea le reprezintă. Printr-o lamentaţie, Osea atrage atenţia asupra cuvintelor sale, arătând cauza condiţiei deplorabile a Israelului: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. (4:1, 6) Fără o adevărată cunoştinţă şi deci fără apărare în faţa falsei religii, Israelul este dus la grosiera impuritate şi la adulterul spiritual. (4:12 - 19) împăratul, preoţii şi poporul lui Israel sunt cu toţii afundaţi în religia demonică. Israel va cădea; nici Iuda nu va rezista. (5:1, 5) Dar, în ciuda avertismentelor divine, Israelul nu s-a dus la Iehova să ceară apărare; dimpotrivă, în vremuri critice, a recurs la alianţe cu guverne terestre. Israel s-a dus la asirieni pentru a primi ajutor; în loc de ajutor a primit înfrângeri şi mai grave. - 5:13

    Osea începe al 6-lea capitol al profeţiei cu un înflăcărat apel pentru ca israeliţii să se întoarcă la Iehova; doar aşa vor găsi ei balsamul care îi poate salva. Nimeni nu răspunde. Prin intermediul profetului, Iehova a declarat că bunătatea lor este ca roua de dimineaţă, care trece curând. “De aceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele”. Multe dintre cuvintele lui Osea au fost tăioase. Descrierea păcatelor Israelului începută în capitolul 6 continuă în capitolul următor şi creşte până la acest punct culminant: “Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul şi aleargă în Asiria. Vai de ei, pentru că fug de Mine! Pieirea vine peste ei, pentru că nu-Mi sunt credincioşi! Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea!” - 6;5; 7:11, 13

    Ei nu găsesc nici un ajutor în Egipt, nici o scăpare în Asiria, ci doar trădarea primului şi revolta celei de-a doua. Cu o frază minunată, Osea 8:7 anunţă sfârşitul tuturor păcatelor lor: “Fiindcă au semănat vânt, vor culege furtună!” La puţin timp după aceea, păcătosul Israel a cules furtuna distrugătoare, căci invazia lor a cucerit cetatea capitală, Samaria, în 740 î.H.

    În capitolele rămase, cu excepţia ultimului, continuă torentul de acuze şi de dureroase profeţii asupra viitoarei captivităţi. Nu sunt ascultate frazele care spun că e inutil să se meargă pentru ajutor la puterile rivale, Egiptul şi Asiria. (12:1) Cel mai explicit avertisment al iminentei distrugeri este în Osea 13:16: “Samaria este pedepsită pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei. Vor cădea ucişi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiţi şi vor spinteca pântecele femeilor însărcinate.” Viţeii de aur şi ceilalţi zei demonici ai israeliţilor adulteri din punct de vedere spiritual vor fi neputincioşi în a opri invazia hoardelor asiriene.

    Dar Osea prezice şi o restaurare pentru Israel. (1:10, 11; 2:14 - 23; 3:5; 14:1- 9) Cu toate că nu s-a împlinit asupra Israelului întoarcerea în masă din captivitate, mulţi din regatul celor zece triburi au fost eliberaţi. Ei au fugit în Iuda pentru a nu suferi captivitatea asiriană, iar mulţi dintre urmaşii lor s-au întors fără îndoială din captivitatea babiloniană după 200 de ani. Astfel, în acest sens figurativ, vine pentru Israel o împlinire de restaure la scară redusă. Împlinirea completă vine pentru Israelul spiritual, în special din 1918 d.H. încolo.

    Alte profeţii scrise de Osea s-au împlinit fie la scară mică, fie la scară mai mare. Numeroase referiri s-au făcut la profeţiile lui Osea la Hristos Isus şi la discipolii săi, întărind astfel autenticitatea şi inspiraţia acestei cărţi. în legfătură cu aceasta se pot confrunta Osea 1:10; 2:23 cu Romani 9:25, 26 şi 1 Petru 2:10; Osea 6:2, 6 cu 1 Corinteni 15:4 şi Matei 9:13; 12:7; Osea 10:8 cu Luca 23:30 şi Apocalipsa 6:16; Osea 11:1 cu Matei 2:15; Osea 13:14 cu 1 Corinteni 15:55 şi Osea 14:2 cu Evrei 13:15.