Această carte poartă numele scriitorului ei. Deşi în carte nu există nici o declaraţie directă că Daniel, al cărui nume înseamnă “Dumnezeu este judecător” sau “judecător al lui Dumnezeu”, ar fi scris-o, nimeni nu se îndoieşte de asta. De multe ori Daniel vorbeşte la persoana întâi, iar în Daniel 7:1 e afirmat expres că el a aşternut în scris una din multele sale viziuni. (Dan. 7:2, 28; 8:2; 9:2; 12:5, 7, 8) Cultul Daniel a scris cartea în două limbi, o parte în ebraică şi o parte în aramaică. Aramaica e folosită din capitolul 2 versetul 4 până în capitolul 7 versetul 28.

    Ce perioadă de timp e cuprinsă în cartea lui Daniel? Toţi savanţii recunosc că există dificultăţi în a încerca stabilirea datei începutului istoriei cărţii. Ei se găsesc în dificultate în a pune în armonie o aparentă neconcordanţă între Ieremia 25:1 şi Daniel 1:1, 2. Într-adevăr, când este înţeleasă chestiunea timpului în Daniel 1:1, 2 în lumina faptelor istorice este evident că Ieremia 25:1 se referă la un timp anterior şi toate dificultăţile discpar. Clara povestire istorică din 2 Împăraţi capitolele 24 şi 25 arată că doar în două ocazii învingătorul Babilon a deportat prizonieri din Ierusalim şi Iuda, adică la sfârşitul scurtei domnii a lui Ioiachin (618 î.H.) şi la 11 ani după momentul căderii lui Zedechia şi al completei înfrângeri a Ierusalimului (607 î.H.). În vremea primei captivităţi, în 618 î.H., doar nobilii şi iudeii mai instruiţi au fost luaţi prizonieri. În acest grup ales au fost şi conducătorul iudeu Daniel şi cei trei camarazi ai săi cu credinţă arzătoare. - Dan. 1:1-7; 2 Împăraţi 24:10 - 16

    Dar Daniel 1:1, 2 stabileşte începutul acestei prime captivităţi în “al treilea an” al lui Ioiachim, care a început să domnească în Iuda în 628 î.H. Nu ar însemna aceasta că robia lui Daniel şi a celorlalţi ar fi început în 626 î.H., al treilea an al domniei lui Ioiachim în Iuda? Nu, nu ar putea fi aşa, deoarece Nabucodonosor nu a fost pus pe tron înainte de anul următor, 625 î.H. Primul verset al lui Daniel vrea să spună că “în al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda”, ca împărat tributar Babilonului, “Nabucodonosor, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat.” Cum vine asta? Ioiachim a urcat pe tron printr-un decret egiptean şi a fost tributar Egiptului pentru câţiva ani, dar când Babilonul a cucerit Egiptul Ioiachim a trecut sub dominaţie babiloniană şi a rămas timp de 3 ani, iar după aceşti 3 ani în care a fost tributar Babilonului împăratul iudeu s-a răzvrătit. (2 împăraţi 24:1) Acel al 3-lea an în care a fost împărat tributar Babilonului a fost al 11-lea şi ultimul al domniei sale, deoarece monarhul babilonian a venit împotriva rebelului împărat iudeu şi în scurtă vreme a desăvârşit înfrângerea în timpul domniei de trei luni a lui Ioiachin, succesorul lui Ioiachim. Deci 618 î.H. marchează epoca primei captivităţi şi începutul povestirii cărţii lui Daniel. Cartea se încheie în al 3-lea an al lui Cir, 535 î.H., cuprinzând astfel 83 de ani. în privinţa exactităţii lui Ieremia 25:1 şi a faptului că deducţia este corectă şi împărţirea făcută de domnia lui Ioiachim este justă se vor vedea în capitolul 2 din Daniel.

    După primul capitol care descrie cum tânărul Daniel şi cei trei camarazi evrei ai săi se păstrează necontaminaţi de mâncare şi băutură, cu rezultatul că Nabucodonosor vede că ei erau de zece ori mai înţelepţi decât toţi magii şi astrologii regatului său, capitolul al doilea spune: “în al doilea an al domniei lui Nabucodonosor, el a avut un vis”. Dar acest vis special care îi tulburase somnul nu putea fi dezlegat. Niciunul dintre înţelepţii caldeeni n-a putut spune care a fost visul şi cu atât mai puţin au putut să-l interpreteze. Dar Daniel, după ce s-a rugat împreună cu cei trei camarazi evrei, prin intermediul puterii lui Dumnezeu, i-a revelat visul şi interpretarea. Visul descria un chip mare şi nemaipomenit, făcut din diferite metale, ale cărui picioare erau un amestec de fier şi argilă. O piatră s-a desprins dintr-un munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi a lovit picioarele statuii, iar metalele şi lutul s-au risipit în vânt, nelăsând nici o urmă. Apoi piatra creşte până devine un munte care umple tot pământul. După ce Daniel a interpretat acest vis, el a fost înălţat la rangul de cea mai înaltă căpetenie a Babilonului, iar cei trei prieteni ai săi au primit şi ei o poziţie înaltă în conducere.

    Este spus că timpul în care a avut loc acest vis şi interpretarea sa a fost al doilea an al domniei lui Nabucodonosor. Nabucodonosor domnise asupra Babilonului mult mai mult de doi ani. în vremea acestui vis, tânărul prizonier Daniel îşi terminase cei trei ani de instruire specială la curte, fusese prezentat lui Nabucodonosor şi dobândise o mare faimă datorită ştiinţei sale, mai ales în ce privea visele şi vedeniile. în al 19-lea an al domniei sale, Nabucodonosor a fost folosit ca justiţiar al lui Dumnezeu pentru a distruge necredinciosul Ierusalim şi pentru a pune capăt istoriei Israelului ca popor teocratic independent. Apoi Nabucodonosor a început să domnească într-un fel special, ca prim suveran mondial din vremea păgânilor. în al doilea an al domniei sale în această calitate specială, Nabucodonosor a avut vizul care arăta sfârşitul organizaţiei şi guvernului lui Satana şi urcarea la putere a împărăţiei lui Hristos, cum narează capitolul 2. Aici, ca şi în Daniel 1:1, este evidentă particularitatea care îl distinge pe scriitorul acestei cărţi în numărătoarea anilor domniei unui împărat după un calcul diferit. El face calculul plecând de la evenimente memorabile întmâplate în timpul domniei, care l-au pus pe împărat într-o nouă poziţie.

    Capitolele 3 şi 4 se referă doar la domnia lui Nabucodonosor. În capitolul 3 e povestită naraţiunea referitoare la statuia pe care el a pus-o în valea Dura, în faţa căreia trebuiau să se prosterneze cu toţii în adorare, în sunetul imnului naţional. Dar Şadrac, Meşac şi Abed-Nego nu s-au prosternat în adorarea idolatră a statuii. Lor le este dată o ocazie specială să-şi schimbe ideile, dar refuzul lor ferm a venit fără ezitare. Nabucodonosor pune ca cuptorul să fie de 7 ori mai încins decât de obicei, iar cei trei evrei credincioşi sunt aruncaţi în cuptor. Din cauza marii călduri, cei care i-au aruncat înăuntru au ars, dar în cuptor cei trei evrei au stat de vorbă, fără a arde, cu o patra persoană, care semăna cu Fiul lui Dumnezeu. Adevărata adorare a fost revendicată împotriva demonicei adorări a imeginii statuii!
Al patrulea capitol povesteşte visul lui Nabucodonosor cu copacul cel mare, înverzit şi plin de fructe, care acoperea toate vieţuitoarele pământului. Un mesager ceresc a sosit şi a doborât copacul, dar a lăsat trunchiul, în lanţuri de metal. Aşa trebuia să rămână timp de 7 vremuri. Interpretarea visului, făcută de Daniel, s-a adeverit asupra lui Nabucodonosor la scară redusă şi a fost apoi pusă în legătură cu o completă împlinire la scară mare.

    Capitolele 5, 7 şi 8 narează evenimente din timpul domniei lui Belşaţar. în primul an al acestei domnii, Daniel a scris visul celor patru fiare şi interpretarea lui. (7:1 - 28) Acesta exalta domnia lui Dumnezeu sub domnia veşnică a lui Hristos. în al treilea an al domniei lui Belşaţar, Daniel are viziunea cu berbecele şi ţapul şi primeşte interpretarea de la Gabriel. (8:1 -27) Capitolul 5 povesteşte sărbătoarea păcătoasă a lui Belşaţar, în care mâna de om stranie scrie ceva pe un zid. Nici unul dintre astrologii şi ghicitorii caldeeni nu poate interpreta scrierea, dar Daniel interpretează mesajul: Deoarece Belşaţar se ridicase împotriva lui Iehova şi murdărise vasele din templu, Dumnezeu pusese capăt duratei domniei lui Belşaţar, iar zilele lui erau sfârşite; monarhul babilonian va fi omorât; împărăţia sa divizată va fi dată mezilor şi perşilor. Scrierea de pe zid s-a împlinit în aceeaşi noapte.

    Capitolele 6, 9, 10, 11 şi 12 tratează evenimente ale domniilor lui Dariu şi Cir. (539 - 535 î.H.) Capitolul 6 povesteşte istoria modului în care Daniel a fost învinovăţit de către politicienii invidioşi şi aruncat în groapa cu lei, din care a fost însă eliberat şi în care au fost aruncaţi până la urmă acuzatorii săi, pentru a pieri de colţii fioroaseloe animale regale. În capitolul 9 (539 î.H.) îl vedem pe Daniel reflectând asupra profeţiei lui Ieremia privitoare la cei 70 de ani de distrugere a Ierusalimului. Acea perioadă de timp urma să se sfârşească în doi ani. În vreme ce credinciosul Daniel îşi mărturisea păcatele şi pe cele ale Israelului şi se ruga, a primit glorioasa profeţie a celor 70 de săptămâni, care fixau timpul perioadei pământeşti a lui Mesia. Ea a fost atât de bine înţeleasă şi de exactă în toate prezicerile ei temporale încât în epoca stabilită, în anul 29 d.H., evreii se aflau într-o mare aşteptare a lui Mesia. (Luca 3:15) În capitolul 10 (535 î.H.), cele 3 săptămâni de doliu şi de post ale lui Daniel sunt recompensate de apariţia unui înger, care prezice (în capitolele 11 şi 12) conflictul între împăratul de la miazăzi şi împăratul de la nord pentru dominare mondială şi instaurarea puterii lui Mesia; Daniel este informat asupra timpurilor de împlinire şi înţelegerea acestor lucruri. În ultimele două capitole e menţionată greutatea înfrângerii. (11:31; 12:11) Ultima indicaţie a timpului menţionat în povestea personală a lui Daniel se referă la viziunea acestor lucruri. (10:1) Ea e atribuită celui de-al treilea an al lui Cir, adică în 535 î.H. Astfel povestea merge de la 11 ani înaintea celor 70 de ani de înfrângere până la 2 ani după acea perioadă.