Ezechiel

    În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la râul Chebar, s-au deschis cerurile şi am avut vedenii dumnezeieşti. în a cincea zi a lunii - era înal cincilea an al robiei împăratului Ioiachin - cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lângă râul Chebar; şi acolo a venit mâna Domnului peste el.” (Ezec. 1:1 - 3) Din aceste versete iniţiale aflăm că serviciul lui Ezechiel ca profet inspirat al lui Dumnezeu a început la Babilon, în al 5-lea an al primei captivităţi, adică în 613 î.H. Făcând parte din clasa preoţească şi având o anumită autoritate în comunitatea ebraică, el a fost printre cei deportaţi ca prizonieri de către Nabucodonosor, în 618 î.H. (2 împăraţi 24:11 - 16) Din versetele citate mai sus rezultă clar că Ezechiel avea 30 de ani când a fost chemat în serviciul profetic. El a continuat să fie profet cel puţin până în 27-lea an al primei captivităţi, ceea ce extinde perioada serviciului său la 22 de ani, din 613 în 591 î.H. (29:17) Inspirat de duhul lui Dumnezeu, pentru care a vorbit, el şi-a scris profeţiile în cartea care-i poartă numele. Numele Ezechiel înseamnă “Dumnezeu va întări; puterea lui Dumnezeu”.

    Profeţiile şi viziunile lui Ezechiel sunt, în cea mai mare parte, dispuse cronologic şi în acelaşi timp urmează în general o dispunere după subiectul discursului. Această ordine de două ori logică merge în mod natural datorită timpului potrivit în care se verifică viziunile lui. La sfârşitul lunii a 10-a a celui de-al 9-lea an al primei captivităţi, punctul central luat în considerare de profeţiile lui Ezechiel era completa cădere şi pustietate a Ierusalimului, cu doar câteva referiri la o restaurare. Aceasta este substanţa primelor 24 de capitole. Atunci a asediat Nabucodonosor Ierusalimul (Ezec. 24:1, 2; 2 împăraţi 25;1) în timpul asediului şi în timp ce previziunile lui Ezechiel asupra distrugerii se adevereau, profetul a pus în prim plan mai ales anunţarea calamităţii pentru naţiunile străine. (25:1 - 32:32) Dar cu ştirea că Ierusalimul a căzut glorioasa temă a restaurării predomină în tot restul cărţii. Toate profeţiile, fie despre căderea şi restaurarea Israelului, fie despre condamnarea naţiunilor păgâne, pun în relief o singură temă: răzbunarea lui Iehova. De mai mult de 60 de ori apare maiestuoasa afirmaţie: “Ei vor cunoaşte (sau voi veţi cunoaşte) că eu sunt Cel Veşnic (Iehova)”.

    Evreii prizonieri din Babilon de dinaintea căderii Ierusalimului continuau să-şi pună speranţele în Egipt pentru eliberarea din captivitatea babiloniană. Printre ei erau falşi profeţi care proclamau apropiata eliberare şi pace, iar prizonierii nu credeau în profeţiile lui Ezechiel privitoare la căderea Ierusalimului, la fel cum nu fuseseră ascultate avertismentele asemănătoare ale lui Ieremia în acelaşi Ierusalim. Oricum, Ezechiel primise porunca să profeţească, indiferent dacă prizonierii rebeli îl ascultă sau nu. Dar dacă nu ascultă, ce importanţă are? Când lucrurile profetizate se vor împlini, atunci “vor cunoaşte că în mijlocul lor a stat un profet”.

    Primele trei capitole descriu glorioasa viziune a organizaţiei lui Iehova, figurată de patru roţi însoţite de patru heruvimi, iar din tron venind o voce care porunceşte şi îl instruieşte pe Ezechiel ca profet şi străjer pentru casa Israelului. El va trebui să asculte cuvântul profeţiei din gura lui Iehova şi apoi să avertizeze Israelul despre ce spune Atotputernicul, fie că el ascultă sau nu.

    Stând mai întâi 390 de zile pe coasta stângă şi 40 de zile pe flancul drept, în faţa unei cărămizi în care e săpat Ierusalimul, şi cu perioada de captivitate în acea perioadă de 390 de zile, el a prezis în mod figurativ asedierea cetăţii sfinte şi foametea care o va lovi. Punctul culminant şi termenul asediului e prefigurat de părul şi barba profetului tăiate şi împărţite în trei părţi, din care una e arsă, alta e străpunsă cu spada, iar a treia e risipită în vânt; astfel se prefigurează că locuitorii Ierusalimului vor cădea în foamente, în boală şi sub spadă şi vor fi risipiţi printre neamurile păgâne. Aceste judecăţi i se aduc din cauza îngrozitoarei idolatrii a Issraelului şi nici aurul, nici argintul nu îi poat elibera pe cei nesupuşi. În viziune, Ezechiel este dus la Ierusalim, unde vede diferite practici păcătoase de adorare demonică în templu. Apoi un om îmbrăcat în in cu o călimară la brâu a făcut un semn pe fruntea celor care suspinau şi gemeau pentru toate aceste urâciuni, iar după el au venit şase oameni înarmaţi care i-au ucis pe toţi cei care erau neînsemnaţi. Apoi omul îmbrăcat în in primeşte din mâna unui heruvim aflat în serviciul Domnului cărbuni aprinşi şi îi aruncă peste cetatea păcătoasă. în viziune, Ezechiel este dus la Ierusalim pentru a fi informat asupra conducătorilor săi sângeroşi şi în fine primeşte o promisiune de restaurare şi purificare pentru Israel. - 4:1 - 11:25

    Ezechiel prezintă o altă dramă profetică, care prezice captivitatea Israelului. El scoate afară din casă toate lucrurile în timpul zilei, iar seara sparge zidul şi pleacă. Explicaţia dramei provoacă doar batjocura evreilor prizonieri; ei spun că viziunea se va împlini într-o vreme foarte, foarte îndepărtată; Iehova promite că se va adeveri foarte curând; mincinoşii profeţi de pace şi proorociţele false sunt respinşi; ipocriţii idolatri sunt denunţati şi primesc un răspuns conform inimilor lor nesincere; chiar dacă oameni drepţi Noe, Daniel şi Iov ar fi fost la Ierusalim, ei nu ar fi putut elibera cetatea, ci doar ei înşişi ar fi cruţaţi. Lemnul de viţă, din care nu se poate face nimic bun la ceva este folosit pentru a prefigura distrugerea Sionului; iubirea lui Dumnezeu faţă de Ierusalim e arătată prin figura unei fete repudiate, recuperate şi crescute până când devine o frumoasă doamnă, iar apostazia cetăţii e arătată prin adulterul acestei doamne cu străinii. Ierusalimul va cădea prin naţiunile-amante cu care păcătuieşte; el va avea soarta surorilor sale Sodoma şi Samaria; conduita sa de a se răzvrăti împotriva lui Nabucodonosor şi de a merge spre Egipt e simbolizată de un cedru asemănat cu o viţă-de-vie, al cărui vârf este luat de doi vulturi; după aceea Iehova dă un simbol al restaurării guvernului său teocratic. 12:1 - 17:24

    Apoi, Iehova, ca dovadă a dreptăţii sale nepărtinitoare, ilustrează responsabilitatea fiecărui individ în vremea judecăţii; fiecare suflet trăieşte sau moare prin propriile acţiuni. Conducătorii Israelului, ca nişte pui de leu, nu vor salva naţiunea din mâinile Babilonului cerând ajutor Egiptului. Un rezumat al istoriei naţionale a Israelului demonstrează că ea a fost o succesiune de răzvrătiri împotriva lui Iehova; dar în multe ocazii ei s-au salvat prin dragostea faţă de numele Său mare; în fine, el va purifica naţiunea şi va restaura credincioasa rămăşiţă pe muntele său sfânt. Spada distrugerii, Nabucodonosor o va dirija împotriva Ierusalimului înaintea Rabei amoniţilor; această distrugere va dura până când va veni cel care are dreptul de a guverna. Astfel Iehova va demasca îngrozitoarele păcate ale conducătorilor, ale preoţilor şi ale poporului. Cu imaginile celor două surori, Ohola şi Oholiba, sunt arătate suferinţele abătute asupra regatului celor 10 seminţii ale lui Israel şi asupra regatului lui Iuda şi e prefigurată căderea lor prin mâna amanţilor lor de la un moment dat, asirienii şi babilonienii. (18:1 - 23:49) Capitolul 24 anunţă începutul asedierii Ierusalimului şi arată căderea sa sigură. Soţia lui Ezechiel moare, iar profetului îi este interzis doliul; în acest fel, comportamentul său a fost semnul că prizonierii nu trebuia să facă doliu pentru căderea templului lui Dumnezeu.

    Profeţiile conţinute în capitolele 25 - 32, pronunţate în timp ce Ezechiel aştepta ştirea că Ierusalimul a fost lovit de distrugere, se referă la unele popoare păgâne, iar judecăţile profeţite urmau să fie aplicate de Babilon. Sunt menţionate următoarele popoare: Amon, Moab, Edom, filisteni, Tir, Sidon şi Egiptul şi aliaţii săi. Foarte lungi sunt mesajele împotriva Tirului şi Egiptului. Cele 4 versete din Ezechiel 29:17 - 20 sunt în afara ordinii cronologice, fiind pronunţate cu 7 ani şi 3 luni mai târziu decât contextul lor. Dar ele aparţin logic acestei anunţări de distrugere împotriva Egiptului. După ce a fost asediat timp de 30 de ani de către Nabucodonosor, cetatea Tirului a fost evacuată cu succes pe mare de locuitorii săi, iar monarhul babilonian nu a luat nimic de valoare. Egiptul urma să fie câştigul său.
Capitolul 33 rezumă datoriile lui Ezechiel ca străjer. Versetul 21 vorbeşte de un fugar din Ierusalim venit la Ezechiel în Babilon pentru a-i comunica căderea cetăţii, ştirea ajungând în luna a 10-a a celui de-al 11-lea an, ceea ce înseamnă cam 5 luni după căderea cetăţii.

    Profetului îi fusese spus să aştepte aceste mesager. (24:26) Auzind de căderea cetăţii, Ezechiel declară imediat că întreaga ţară va fi complet distrusă (ceea ce se întâmplase deja, în luna a 7-a, dar ştirea ajunsese la Babilon abia după multe zile). Capitolul 34 îi blesteamă pe falşi păstori şi îl prezintă minunat pe Iehova Dumnezeu ca fiind Marele Păstor care îşi adună turma şi va face un legământ de pace, revărsând asupra ei abundente binecuvântări. El va face aceasta prin intermediul păstorului, “slujitorul meu David”.
După ce a pronunţat un mesaj de judecată împotriva muntelui Seir, profetul face Israelului promisiuni divine de binecuvântare şi de restaurare a Israelului în Palestina, afirmând că motivul principal al acestora este răzbunarea numelui lui Dumnezeu, care fusese profanat de păgâni. Viziunea învierii oaselor uscate împrăştiate pe vale confirmă promisiunile restaurării unei rămăşiţe credincioase; cele două toiege de lemn care devin una prefigurează viitoarea unitate a Israelului restaurat de Dumnezeu sub mai marele David. (35:1 - 37:28) Cele două capitole următoare vorbesc despre păcătosul asalt al lui Gog împotriva restauratului, paşnicului Israel şi despre înfrângerea completă şi definitivă a răului Satana, şi despre activităţile binecuvântate ale rămăşiţei Israelului după bătălie.

    Ultimele 9 capitole ale cărţii se referă la viziunea lui Ezechiel privitor la templul lui Iehova din Ierusalim. Profetul a avut această viziune cu mai mult de 12 ani după ultima sa profeţie precedentă (32:1, 17; 40:1) şi, după 29:17 - 20, este ultima. Ea vorbeşte despre măsurătorile templului; sunt descrise camerele preoţilor şi altarul, cu folosinţele lor şi cu regulile altarului; glorioasa venire a lui Iehova la templu pentru judecată e descrisă în capitolul 43; sunt date reguli pentru ai-i dirija pe preoţi şi pe conducători; e descrisă împărţirea terenului pentru sanctuar, pentru preoţi şi leviţi, pentru cetate şi pentru voievozi; e povestită viziunea cursului de apă care curge din templu şi devine tot mai adâncă în timp ce curge către est, apoi către sud până la Marea Sărată şi despre proprietăţile de vindecare şi de hrănire ale apei; cartea se termină cu fraze referitoare la ereditate, la marginile teritoriului celor 12 seminţii şi referitoare la cetatea “Iah este aici”. - 48:35

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.