Cetatea distrusă a Ierusalimului trebuia să revină la viaţă! Astfel prezisese, cu 200 de ani înainte, profetul Isaia. Când el a făcut această profeţie de reconstruire şi de restaurare, Ierusalimul nu fusese încă devastat. De fapt urmau să mai treacă încă 130 de ani până la distrugerea lui. înaintea căderii Ierusalimului, profetul Ieremia a prezis perioada de distrugere de 70 de ani, în care ţara urma să fie pustie, iar locuitorii ei ţinuţi prizonieri în Babilon. Dar după această perioadă templul trebuia să fie reînălţat, iar cetatea redată vieţii ei de către prizonierii eliberaţi din Babilon. Marele Ordonator al timpurilor şi al anotimpurilor, Iehova Dumnezeu, declarase acest lucru şi pusese să fie notat în Cuvântul Său. venise oare timpul eliberării?

    Au trecut, încet, 78 de ani de prizonierat, fără a se arăta nici un semn. Într-o noapte a anului 539 î.H., blestemul împotriva Dumnezeului evreilor s-a agravat. Baltazar, fiul şi succesor al lui Nabucodonosor, a depăşit batjocura confraţilor săi, folosind vasele de aur şi argint din templul lui Iehova pentru a bea vin şi a se închina la idolii săi demonici. Desigur, nimeni nu putea înfrânge puternicul Babilon şi reda libertatea sărmanilor evrei. Dar priviţi! Cu o înfricoşătoare repeziciune, apare scrisă pe zid condamnarea. în aceeaşi noapte Baltazar este ucis: Babilonul cade sub puterea forţelor aliate ale lui Darius mezul şi ale lui Cir persanul. Scurtei domnii a bătrânului Darius îi urmează domnia lui Cir, în 537 î.H. Acum cad ultimele fire de nisip din clepsidra timpului, care măsura cei 70 de ani: timpul e aproape! Dar, cu aceeaşi precizie cu care reglează mişcarea corpurilor cereşti în vastele sisteme solare ale universului, marele Iehova menţine timpul prestabilit pentru eliberare. în acelaşi an 537 î.H. Cir persanul emite decretul pentru întoarcerea evreilor în Ierusalim, pentru a reconstrui templul şi a relua adorarea lui Iehova. în mod semnificativ, împăratul pers declară că acţionează din porunca lui Iehova Dumnezeu. - Ezra 1:1-4

    Prin intermediul miraculoasei protecţii a Dumnezeului Atotputernic, ţara lui Iuda a rămas nelocuită timp de 70 de ani sabatici. Un descendent al liniei împăratului David, Zorobabel, a fost făcut guvernator al ţării şi a fost însărcinat să conducă reconstruirea templului. împreună cu el s-au întors în jur de 50.000 de credincioşi bărbaţi şi femei, care au reconstruit, ca slujitori de bună credinţă. Cel care era alături de guvernatorul Zorobabel în lucrarea de la templu era marele preot Iosua. Unuia dintre principii lui Iuda, pe nume Şeşbaţar, Cir îi restituise toate vasele de aur şi argint pe care Nabucodonosor le scosese afară din casa Domnului, pentru a fi redate serviciului lor rânduit. Abia sosit la Ierusalim, poporul a donat numeroase oferte voluntare pentru a susţine lucrarea de reconstruire. A calculat oare cu exactitate Iehova restaurarea adorării lui la Ierusalim? Ascultaţi: distrugerea completă a ţării iudeilor de către Nabucodonosr se întâmplase în a luna a 7-a; după 70 de ani, în aceeaşi lună, reluarea adorării lui Iehova la Ierusalima început cu celebrarea sărbătorii corturilor! în a 2-a lună a celui de-al 2-lea an al revenirii lor, au fost puse fundaţiile casei Domnului; tot ţinutul a rezonat de bucurie. - 1:5 - 3:13.

    Dar reconstruirea nu se putea face fără opoziţie. Popoarele păgâne din Palestina au venit cu servicii de asistenţă; tentativele lor de a infiltra o “a cincea coloană” au dat greş. Atunci au făcut o opoziţie pe faţă. Persecuţia religioasă i-a tulburat pe constructorii templului în toate zilele lui Cir; o sordidă campanie de scrisori defăimătoare, cu acuzaţii de răzvrătire, trimise lui Artaxerxe l-a determinat pe acesta să emită un ordin oficial împotriva reconstruirii. Construirea templului a fost întreruptă timp de circa 17 ani. (4:1-24) Iehova a reacţionat, ridicându-i pe profeţii săi Hagai şi Zaharia, care l-au convins pe Zorobabel şi pe marele preot Iosua să reia lucrul în pofida decretului politic. Lucrul a continuat! - 5:1,2

    Adversarii religioşi au trimis din nou scrisori împăratului, care în acea vreme era Darius I. Cu curaj şi credinţă, contructorii templului şi-au apărat libertatea credinţei şi au susţinut legalitatea lucrării lor referindu-se la decretul original al împăratului Cir. Nu era împotriva regulii ca legea mezilor şi perşilor să nu fie schimbată? Drept urmare, împăratl Darius a dispus să se facă cercetări în arhivele statului, iar decretul lui Cir a fost găsit. “Lăsaţi să continue lucrul la acea casă a Domnului” a fost decizia lui Darius, care nu le-a convenit duşmanilor liberei adorări! Mai rău, ei au primit ordinul de a da ajutor constructorilor. După 4 ani, în al 6-lea an domniei lui darius, în luna a 12-a, Adar, templul a fost terminat. O sărbătoare de dedicare a fost celebrată cu mare bucurie, iar în luna următoare, Nisan, Paştele a fost sărbătorit în templul reconstruit. - 5:3 - 6:22

    Povestirea lui Ezra cuprinde circa 50 de ani, mergând până în al 7-lea an al domniei lui Artaxerxe I. Ezra, cărturar “iscusit în legea lui Moise”, primeşte o însărcinare care îi conferă multă autoritate pentru a merge din Babilon în Ierusalim. El a putut accepta oferte voluntare pentru această călătorie şi serviciu la Ierusalim, de la oricine din provincia Babilonului care ar fi dorit să contribuie, şi din partea oricărui evreu liber să-l însoţească. Decretul prevenea susţinerea templului şi a serviciilor sale şi stabilea că aceia care vor sluji în templu vor fi exceptaţi de la taxele naţionale. împotriva unor oponenţi urma să se pronunţe o judecată. - 7:1-28

    Din acest punct, cartea povesteşte la persoana întâi; Ezra e cel care vorbeşte. El povesteşte reunirea grupului său în apropiere de fluviul Ahava, cele 3 zile cât a durat inspecţia finală, înrolarea leviţilor şi a preoţilor. Călătoria a fost periculoasă, drumul fiind presărat cu duşmani, iar riscul era agravat de bogăţiile transportate de caravană. Totuşi, Ezra nu a vrut să apeleze la împăratul persan pentru protecţie. “Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva duşmanului pe drum, căci spusesem împăratului: «Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc».” (8:22) Ei trebuia să arate credinţă în Dumnezeul lor, în adevăratul lor Apărător. După post şi rugăciune, grupul a ridicat tabăra şi a pornit spre Ierusalim. Călătoria de 4 luni a fost vegheată de Iehova, iar repatriaţii au ajuns teferi. (7:9; 8:15-36) Ultimele 2 capitole din Ezra vorbesc despre condiţia blamabilă a multora dintre evrei repatriaţi, printre care căpetenii şi preoţi, care erau căsătoriţi cu femei păgâne şi narează cum se putea remedia această situaţie.

    Acum câteva observaţii asupra cărţii biblice a lui Ezra, pentru a termina această lecţie. Ezra (nume care înseamnă “ajutorul”) a fost scriitorul cărţii, prin inspiraţie divină, carte care a fost scrisă, la origine, în parte în ebraică şi în parte în aramaică. Părţile aramaice sunt 4:8 - 6:18 şi 7:12-26. în timpurile antice, cărţile lui Ezra şi Neemia erau copiate împreună într-un singur papirus; după aceea au fost împărţite de evrei şi numite prima şi a doua carte a lui Ezra, dar în Bibliile ebraice moderne sunt indicate ca în Versiunea revăzută. Ezra al acestei cărţi nu trebuie confundat cu Ezra care a mers la Ierusalim cu Zorobabel, menţionat în Neemia 12:1. Perioada de timp cuprinsă în cartea lui Ezra este de aproximativ 71 de ani.