Când se ridică această întrebare şi oamenii implicaţi sunt conducătorii guvernelor lumeşti, mulţi conducători religioşi vor răspunde cu o altă întrebare: Nu li s-a poruncit tuturor persoanelor să se supună „autorităţilor superioare”? Şi nu conducătorii diferitelor naţiuni sunt „autorităţile superioare”? Nu există nici o discuţie că toţi cei care au fost de acord să facă voinţa lui Dumnezeu trebuie să dea ascultare şi să fie supuşi „autorităţilor superioare”, aşa cum este scris la Romani 13:1, 2: „Orice suflet să fie supus autorităţilor mai înalte; căci nu este autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Şi autorităţile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda.”
    Dar „autorităţile superioare” despre care vorbim nu sunt împăraţii, dictatorii, preşedinţii sau alţi conducători politici ai naţiunii, şi nici liderii religioşi ai creştinătăţii nu sunt vreo parte a „autorităţilor superioare”. Nici unul dintre aceştia nu Îl reprezintă pe Dumnezeu sau pe Cristos, ci, din contră, aceştia sunt sub controlul dumnezeului nevăzut al acestei lumi, Satan Diavolul. (2Cor. 4:4) Ca învăţătură pe mai departe pentru cei care ar vrea să afle calea cea dreaptă, Scripturile spun: „Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de autoritate? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. Căci el este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, un răzbunător care să execute mânia asupra celui ce face rău.”. – Rom. 13:3, 4.
    Toată lumea ştie că conducătorii acestei lumi sunt răi şi fac multe lucruri rele. În loc să promoveze faptele bune, ei persecută pe cei care fac fapte bune. Acest lucru demonstrează faptul că ei nu sunt „autorităţile superioare” menţionate în Scripturi. Atunci, cine sunt „autorităţile superioare”? Iehova Dumnezeu este Suprem, iar Isus Cristos este Reprezentantul Său, căruia El i-a dat toată puterea şi autoritatea pentru a duce la îndeplinire scopul Său; de aceea, „autorităţile superioare” sunt Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. (Matei 28:18) Scriptura citată mai sus referitor la „autorităţile superioare” este adresată în mod precis celor care au fost de acord să facă voinţa lui Dumnezeu şi pe care Dumnezeu i-a acceptat şi i-a chemat în organizaţia Sa. (Rom. 1:7) Dumnezeu nu are de-a face cu conducătorii acestei lumi, nici nu îi autorizează să Îl reprezinte.
    Referitor la „autorităţile superioare”, aşa cum se menţionează mai sus, El îi învaţă pe cei care sunt de partea Împărăţiei, şi numai pe ei, şi arată că Isus Cristos este „slujitorul lui Dumnezeu” şi „răzbunătorul care să execute mânia [lui Dumnezeu] asupra celor care fac rău.” Isus Cristos este „Regele, ca suprem” în organizaţia lui Dumnezeu, şi este numit aşa în următoarele scripturi: „Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor [suprem, KJV], cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine.” (1Pet. 2:13, 14) În acest text, „dregătorii” sau guvernatorii înseamnă apostolii lui Isus Cristos, cărora li s-au dat puteri deosebite în organizaţia Domnului. Numai organizaţia lui Dumnezeu este inclusă în următorul text: „Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” – Evrei 13:17.
    Acest text nu se referă în nici un fel la organizaţiile lumeşti. Cu siguranţă că oameni păcătoşi ca Hitler, Mussolini şi alţi dictatori nu L-au reprezentat niciodată pe Dumnezeu. Conducătorii de acest fel nu „priveghează asupra sufletelor voastre”, ci mai degrabă încearcă să distrugă pe cei care sunt de partea lui Cristos, Domnul. În textul anterior (1Pet. 2:13), „oricărei stăpâniri omeneşti” se limitează în întregime la cei care sunt de partea Domnului şi în organizaţia Sa. Când Domnul i-a trimis pe apostoli pentru a întemeia adunări de creştini, El le-a încredinţat acestor apostoli autoritatea de a da anumite „porunci” sau reguli, şi de aceea apostolii credincioşi erau „guvernatori” în organizaţia Domnului. Regulile promulgate de aceştia trebuie ascultate, iar aceste reguli sunt scrise în Scripturi.

    IMAGINI, OAMENI, STEAGURI

    Un creştin trebuie să se supună legii ţării unde trăieşte? Da, în afară de cazul în care legea ţării este în contradicţie directă cu legea lui Dumnezeu. De exemplu, impozitele se cer plătite pentru a acoperi cheltuielile legitime ale statului. Isus a spus: „De aceea, daţi Cezarului ce este al Cezarului [Cezar aici înseamnă simbolic statul] şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” (Matei 22:18-21) Urmând această regulă instituită de Domnul, creştinii se vor supune fiecărei legi a statului care nu este în conflict cu legea lui Dumnezeu; dar când supunerea faţă de orice lege a statului va opera ca obligându-i pe creştini să încalce legea lui Dumnezeu, atunci legea lui Dumnezeu are precedent asupra legii statului şi legea lui Dumnezeu trebuie respectată mai degrabă decât legea oamenilor sau a statului.
    Un stat sau un guvern în care toate activităţile poporului sunt sub controlul unui dictator, este o putere de guvernare care constituie un stat sau guvern totalitarist. Sub acesta, oamenii sunt înregimentaţi sau formează clase, şi toate drepturile lor individuale sunt stabilite de stat, dacă au vreunele. Acest lucru a fost arătat în cazul Germaniei naziste. În acea ţară, întregului popor i s-a cerut să salute într-un anume fel şi să exclame „Heil Hitler”, ceea ce înseamnă „Salvarea şi protecţia vin de la Hitler”. O persoană care este într-un legământ să facă voinţa Dumnezeului Atotputernic nu se poate supune acestei legi naziste, care îi cere să salute într-un fel deosebit şi să repete cuvintele menţionate mai sus, pentru motivul că a face acest lucru ar fi o încălcare flagrantă a poruncii clare a lui Dumnezeu, aşa cum este înregistrată la Exod 20:2-5. „Salvarea vine de la Iehova”, şi nu de la vreun om (Ps. 3:8, ASV), iar un creştin care tăgăduieşte acest lucru şi se supune statului mai degrabă decât lui Dumnezeu, apucă o cale care conduce la distrugere sigură.
    O imagine sau icoană, aşa cum este definită de Scripturi, înseamnă o „reprezentare, o figură, un simbol, adică ceva care reprezintă un anumit lucru şi este în locul acestuia”. Aceasta este definită de Webster astfel: „Un lucru care reprezintă altceva; un simbol; o reprezentare.” „Să te înclini”, aşa cum este folosit în Scripturi, înseamnă să venerezi, să te supui; a te închina. Este scopul Diavolului să îi facă pe oameni să vorbească de rău numele lui Dumnezeu, ca să rezulte distrugerea. Pentru protecţia îndeosebi a celor care au fost de acord să facă voinţa lui Dumnezeu, Cel Atotputernic dă această poruncă: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip [imagine] cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, DOMNUL, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.” – Ex. 20:3-5.
    Salutarea unui dictator, aşa cum este menţionat mai sus, înclinarea în faţa imaginilor sau închinarea la acestea, atribuie cuiva că imaginea are calităţile de protecţie şi salvare, şi de aceea este o încălcare clară a legii lui Dumnezeu. Prin urmare, cel devotat lui Iehova nu se poate supune şi nu se va supune legii statului care îi cere să încalce legea lui Dumnezeu.
    Izraeliţii erau în legământ să facă voinţa lui Dumnezeu, şi când ei au intrat în ţara Canaan, s-au găsit printre naţiuni păgâne. Satan stabilise religiile păgâne printre canaaniţi, iar poporului lui Dumnezeu i s-a poruncit în mod clar să ţină legea lui Moise, în special în ce priveşte porunca de a nu se închina la imagini [chipuri cioplite] sau la orice lucru din aceste naţiuni păgâne care erau sub controlul Diavolului. (Iosua 23:6-8) Această lume şi naţiunile ei sunt încă sub conducerea nevăzută a dumnezeului-demon al acestei lumi nelegiuite. (Ioan 12:31; 14:30; 2Cor. 4:4; 1Ioan 5:19) Astfel, creştinii nu se vor înclina înaintea lor sau nu vor atribui salvarea unor imagini care reprezintă naţiuni aflate sub controlul lui Satan, dacă ei vor să placă lui Dumnezeu şi să rămână credincioşi poruncilor Sale.
    Steagurile diverselor naţiuni reprezintă guvernul şi poziţia acestuia. Orice lege care cere unui creştin să salute steagul naţional, cere acelei persoane să-l salute pe Diavol, care este conducătorul nevăzut al tuturor naţiunilor lumii. (Iac. 4:4) În timpul regimului nazist din Germania, mii de martori ai lui Iehova au fost închişi în lagăre de concentrare şi torturaţi, şi sute au fost ucişi, deoarece nu au spus „Heil Hitler” şi nu au salutat svastica. Dar faptul că un creştin, sau cel care a încheiat un legământ cu Dumnezeu să facă voinţa Sa, salută steagul american este o violare a legii lui Dumnezeu? Da, deoarece protecţia şi salvarea sunt astfel atribuite naţiunii, în timp ce protecţia şi salvarea unui creştin vin de la Domnul.
    Nu steagul în sine este ceva rău. Însă acesta reprezintă puterea de conducere a guvernului, şi toate guvernele de pe pământ sunt ale lumii lui Satan şi nici unul dintre ele nu susţine Împărăţia lui Dumnezeu prin Cristos. Fiecare susţine propriul tip de conducere. Creştinul susţine alt tip de conducere, Împărăţia lui Cristos. Dacă ar saluta steagul reprezentând vreun guvern al lumii, el şi-ar tăgădui legământul cu Iehova Dumnezeu, iar asemenea călcători de legământ vor primi moartea de la Dumnezeu. (Rom. 1:31, 32) Întrebarea reală este: O persoană care este creştină trebuie să se teamă de lucrurile pe care le reprezintă guvernele acestei lumi? Sau trebuie ca această persoană să se teamă de Iehova Dumnezeu şi de Împărăţia Sa sub Cristos?
    Astăzi, Împărăţia lui Dumnezeu este stabilită în ceruri şi Cristos şi-a primit puterea şi domneşte, în timp ce Satan deţine încă controlul pământului. Toate naţiunile pământului sunt împotriva lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Sale. De aceea, este imposibil ca un om să fie în acord deplin cu guvernele acestei lumi şi în acelaşi timp să fie în deplină armonie cu Împărăţia lui Dumnezeu sub Cristos. El trebuie să servească un stăpân sau altul, şi nu poate exista compromis. Partea cea mai dificilă pentru conducătorii naţionali, pentru mulţi judecători şi pentru majoritatea oamenilor este că ei nu văd sau nu înţeleg ceea ce este sau ce înseamnă Împărăţia lui Dumnezeu. Creştinul adevărat ştie că el nu poate fi pentru Dumnezeu şi Împărăţia Sa şi în acelaşi timp să atribuie protecţia şi salvarea sa guvernelor acestei lumi de sub conducerea lui Satan. A saluta steagul unei naţiuni înseamnă de fapt a spune: „Privesc la ceea ce reprezintă acest steag, pentru protecţia şi salvarea mea.” Nici un creştin nu trebuie să facă acest lucru, deoarece el ştie că toate naţiunile vor suferi în curând distrugerea din mâna lui Dumnezeu la Armaghedon. Naţiunea pe care steagul o reprezintă nu poate oferi protecţie sau salvare în acea bătălie.
    Dar poate să însemne salutarea steagului unui naţiuni, Statele Unite să zicem, mai mult decât a-i da respect? Da, mult mai mult. Dacă ar fi însemnat nu mai mult decât respectul şi supunerea faţă de toate legile care nu sunt în conflict cu legea lui Dumnezeu, creştinii încă ar privi salutarea unui simbol ca o încălcare a celei de-a doua porunci. Dar trebuie să se observe că autorităţile lumeşti spun în ceea ce priveşte însemnătatea steagului: „Steagul, ca şi crucea, este sfânt. Mulţi oameni folosesc cuvintele sau termenul „Eticheta steagului”. Această expresie este prea săracă, prea superficială şi este doar o politeţe de salon. Regulile şi reglementările relative la atitudinea umană faţă de steagurile naţionale folosesc cuvinte puternice şi expresive, cum ar fi „serviciu faţă de steag”, „respectul faţă de steag,” „veneraţie pentru steag”, „devotamentul faţă de steag”, „poziţie faţă de steag” (Encyclopedia Americana, vol. 11, p. 316) Manualul de Învăţătură al Societăţii Naţionale a Fiicelor Revoluţiei Americane, spune: „America se aşteaptă ca aceia care vin aici să iubească, să venereze şi să apere steagul care îi protejează.”
    Nu are statul puterea deplină de a impune cetăţenilor săi să se supună fiecărei legi pe care acesta o face? Cu siguranţă, nu! Dacă un stat emite o lege care este în conflict direct cu legea lui Dumnezeu, creştinul adevărat se va supune lui Dumnezeu mai degrabă decât omului. Cu multe secole în urmă, lumescul, anticul Babilon, a ţinut captiv poporul lui Iehova. Acea naţiune a promulgat o lege care cerea poporului să se încline în faţa unei imagini, atunci când se dădea un anumit semnal. Trei izraeliţi credincioşi au refuzat. Li s-a spus că asemenea refuz însemna că vor fi legaţi şi aruncaţi într-un cuptor de foc. S-au speriat ei? S-au înclinat sau au făcut un compromis? Răspunsul lor a fost: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” – Dan. 3:16-18.
    Un alt exemplu care arată voinţa Dumnezeului Atotputernic în această chestiune şi calea corectă de urmat pentru cei în legământ cu Dumnezeu este următorul: Apostolii lui Isus Cristos au fost arestaţi şi aduşi în faţa instanţelor pentru că au predicat evanghelia referitoare la Isus Cristos, iar judecătorii i-au ameninţat cu o pedeapsă grea dacă refuzau să înceteze predicarea. Răspunsul lor dat instanţei a fost: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.” „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele 4:19; 5:29) Copilul lui Dumnezeu nu are alternativă. El nu se poate compromite şi să trăiască. Salvarea sa depinde în totalitate de supunerea credincioasă faţă de Dumnezeu.
    Actul de a saluta steagul nu este o ofensă, dar cel care a făcut un legământ să facă voinţa lui Dumnezeu şi care apoi acţionează în nesupunere faţă de voinţa lui Dumnezeu, comite o nelegiuire care îl duce la distrugere. Cei care doresc să salute steagul, să facă acest lucru, dar cei care au convenit să îl servească pe Iehova Dumnezeu trebuie să I se supună Lui dacă vor totuşi să trăiască. Statul poate să îi închidă sau poate chiar să îi ucidă pe cei care nu se supun cererii de a saluta steagul, dar cei care mor din cauza credinţei şi supunerii lor faţă de Dumnezeu sunt asiguraţi de o înviere, în timp ce acela care moare de mâna lui Dumnezeu datorită necredinţei sale nu poate avea o înviere. Statul poate să ucidă doar trupul, dar nu are puterea de a aduce cuiva moartea. Doar Dumnezeu poate ucide atât trupul cât şi îngrijirea plină de milă pentru o înviere. – Matei 10:22, 28.
    Există doi stăpâni: Iehova Dumnezeu, Stăpânul peste toţi cei care doresc dreptatea, şi Diavolul, stăpân peste cei care sunt împotriva lui Dumnezeu. „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Matei 6:24) Şi trebuie să se ştie că este posibil a-l servi pe Satan fără a recunoaşte acest lucru. Faptele, şi nu cuvintele unei creaturi, sunt cele care determină pe cine serveşte: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” – Rom. 6:16.
    Atunci, regula care să fie urmată de creştini este aceasta: Supuneţi-vă fiecărei legi a statului care este în armonie cu legea lui Dumnezeu, deoarece este drept. Dacă vă încredeţi în Iehova Dumnezeu şi în Împărăţia Sa, supuneţi-vă legii Sale întotdeauna, deoarece El este suprem.