Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul lui bun, dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul lui rău. – Matei 12:35, NW.

Este o realitate faptul că oamenii sunt mai iuţi să critice decât să felicite. Nu respingem răul, deoarece ne irită sau chiar ne indignează pe bună dreptate? Nu este o chestiune de observare a extremelor care ne atrag atenţia? Noi observăm binele dacă este remarcabil şi răul dacă este extrem. Cu toate acestea, bârfa este neînsemnată de multe ori, cu accent pe aspectele ordinare. Deci, după cât se vede, este vorba de mai mult decât de extremele care ne atrag atenţia, sau de păcatele destul de grave pentru a ne indigna pe bună dreptate. Printre altele, ca oameni avem o tendinţă puternică de a spune altora ce tocmai am aflat. Dar de ce sunt prăjiturile bârfei cele mai alese bucate? Deoarece „din plinătatea inimii vorbeşte gura” şi inima omului este mai trădătoare decât orice şi disperat de bolnavă. W 15/8 2, 3a