„Șase zile să lucrezi și să faci toată lucrarea ta; dar ziua a șaptea este o zi de odihnă pentru Iehova, Dumnezeul tău; în ea să nu faci nicio lucrare.” - Ex. 20:8, 9, AS.

Probabil că aproape toată creștinătatea cunoaște legea pe care Dumnezeu a enunțat-o cu privire la sabat. Totuși, foarte puțini au privit-o și ca pe o poruncă directă de la Dumnezeu de a lucra. Este foarte important să ne amintim că porunca a patra nu se limitează la simpla respectare a unei zile din șapte, ci plăcerea lui Dumnezeu pentru creaturile Sale a fost ca ele să lucreze. De departe, cea mai mare parte a timpului lor urma să fie dedicată lucrării. Isus a arătat că nu era o încălcare a Legii lui Dumnezeu, pe care o respecta în mod perfect, ca un om să facă fapte bune în folosul altora în ziua de sabat. Dimpotrivă, era în conformitate cu principiile lui Dumnezeu să facă fapte bune în fiecare zi. Când Isus a vindecat gratuit un om în ziua de sabat, a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum, de aceea și Eu lucrez”. (Ioan 5:17, NW) Sfârșitul legii sabatului, cu porunca ei de a lucra, dar și de a se odihni, nu a schimbat principiul lui Dumnezeu conform căruia creaturile trebuie să lucreze. Isus a spus că Dumnezeu este un lucrător. W 15.2