Multe persoane sincere şi bine-intenţionate privesc înainte la ziua de judecată cu multă teamă şi suferinţă mintală, din pricina a ceea ce cred că li se va întâmpla lor sau celor dragi, atunci când va veni această zi. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că Scripturile se referă la ea ca la un prilej de bucurie.– Ps. 96:10-13, AS.

Ziua de judecată este un eveniment la care toată creaţiunea însufleţită şi neînsufeţită se bucură. Psalmistul n-a arătat nici un fel de suferinţă mintală pe când chibzuia la acest eveniment glorios. Nici oamenii care sunt cu bunăvoinţă faţă de Dumnezeu nu au vreun motiv să se teamă de ziua Lui de judecată.

Ziua de judecată de o mie de ani menţionată în Scripturi nu include toate judecăţile lui Iehova în legătură cu omenirea. Această zi deosebită se referă numai la una dintre aceste judecăţi.

Observând că ziua de judecată a mileniului se referă numai la o anumită judecată a lui Iehova, este important pentru noi să stabilim ce fel de judecată este aceasta şi la cine se aplică. Apoi, pentru a stabili cine va fi judecător, trebuie să luăm în consideraţie calificările lui, cum va executa el judecata şi care va fi rezultatul când aceasta se va încheia. Numai după ce răspundem la aceste întrebări, spre propria noastră mulţumire şi în armonie cu Scripturile, ne aflăm într-adevăr în situaţia de a aprecia ziua de judecată a lui Iehova.

În Fapte 17:30,31 (NW) apostolul Pavel ne îndreaptă atenţia asupra ei prin aceste cuvinte: „Dumnezeu a trecut cu vederea timpuril unei astfel de ignoranţe; totuşi acum El spune oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se pocăiască. Pentru că a stabilit o zi în care şi-a propus să judece cu dreptate pământul locuit, printr-un Om pe care L-a desemnat şi le-a furnizat o garanţie tuturor oamenilor prin faptul că L-a înviat din morţi”.

În acest text se disting cinci puncte care sunt în legătură cu ziua de judecată. (1) Iehova Dumnezeu Însuşi a rânduit această zi. (2) Scopul acestei zile este să judece cu dreptate pământul locuit. (3) Iehova L-a ales şi L-a numit pe judecător. (4) Acel judecător este Isus Cristos. (5) Iehova a furnizat garanţia acestei zile de judecată prin faptul că L-a înviat pe Isus Cristos. Prin urmare, realitatea zilei de judecată este stabilită fără posibilitate de îndoială.

Singurul punct care poate nu este foarte clar este „pământul locuit” care urmează să fie judecat. Nu este acesta „pământul locuit” prezent, al cărui domnitor este Satan Diavolul? (2Cor. 4:4; Ioan 14:30; 1Ioan 5:19). Din cauza continuării în necredincioşie, locuitorii prezenţi ai pământului au fost deja judecaţi şi condamnaţi. De aceea, societatea pământească sau aranjamentul social prezent va fi nimicit. Aşa cum spune 2Petru 3:7: „Prin acelaşi cuvânt, cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de nimicire a oamenilor nelegiuiţi” (NW). Atunci, înseamnă că pământul locuit aflat în discuţie, unde va avea loc judecata dreaptă a lui Iehova, trebuie să fie „viitorul pământ locuit” după Armaghedon, la care se referă Pavel în Evrei 2:5 (NW), unde spune: „Nu îngerilor le-a supus El viitorul pământ locuit, despre care vorbim”.

Astfel, observăm că această zi deosebită de judecată se referă la o perioadă de timp când Iehova Dumnezeu vine să judece toţi locuitorii pământului din lumea nouă a dreptăţii prin propriul Său Judecător uns, Isus Cristos. Această perioadă este prima mie de ani a lumii noi, şi nu o zi de 24 de ore; căci „înaintea lui Iehova o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi”. La 2Petru 3:7,8 (NW) noi suntem avertizaţi să nu lăsăm ca această trăsătură a timpului să ne scape. Deci, cei care nu locuiesc pe pământ în lumea nouă, nu vor fi implicaţi în această judecată deosebită. Toate creaturile care doresc să culeagă beneficiile ei trebuie să se găsească în lumea nouă.

De ce are loc atunci şi cine sunt cei judecaţi?

Când are loc ziua de judecată a omenirii? Ea trebuie să aibă loc după judecata naţiunilor, deoarece la Ps. 110:1,2 (AS), citim: „Iehova a zis Domnului meu. Şezi la dreapta Mea până voi face pe duşmanii Tăi aşternutul picioarelor Tale. Iehova va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi”. Aici, Iehova ne spune că după ce Regele sau Judecătorul Său uns Isus Cristos s-a înălţat la cer, El a rămas în aşteptare pentru o perioadă, până la instalarea Împărăţiei; dar când a venit timpul potrivit al lui Iehova, El a fost însărcinat să intre în acţiune şi să domnească. Versetul 6 spune: „El va judeca printre naţiuni, va umple pământul cu trupuri moarte”. Aceasta arată cum va executa El judecata asupra naţiunilor la Armaghedon şi cum va nimici pe locuitorii răi ai pământului.

În primăvara anului 1918 El a venit la templu ca Mesagerul lui Iehova şi a început prima judecată, judecata „casei lui Dumnezeu” şi apoi a naţiunilor acestei lumi (1Pet. 4:17; Mal. 3:1-5; Mat. 25:31,32). Executarea judecăţii împotriva acestor naţiuni are loc în bătălia Armaghedonului, când El va „umple pământul cu trupuri moarte” şi va zdrobi capul lor invizibil, Satan Diavolul, aruncându-l în abis pentru o mie de ani. Atunci va începe lumea nouă a dreptăţii şi împreună cu ea ziua de judecată de o mie de ani – Apoc. 20:1-3, 11-15.

Unde va avea loc această judecată? Judecata va avea loc pe pământ, deoarece acolo îşi va îndrepta atenţia Judecătorul şi Regele. „El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor. zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună. El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului” – Ps. 72:4,7,8.

Atunci, la cine se aplică această judecată milenară? Evident, ea se aplică numai la aceia care sunt pe pământ în lumea nouă. Scripturile arată clar că în lumea nouă vor fi pe pământ, mai întâi de toate, oamenii care au supravieţuit Armaghedonului, care trăiau în timpul întemeierii lumii noi şi care au putut accepta condiţiile ei. Dar vor fi ridicaţi la viaţă pe pământ mulţi care au murit şi au intrat în morminte înainte de întemeierea ei. În consecinţă, această judecată se aplică atât la cei vii, cât şi la cei morţi. În Fapte 10:42 (NW) Petru a spus: „El ne-a poruncit să predicăm oamenilor şi să depunem mărturie în mod temeinic că El este Cel stabilit prin decret de Dumnezeu ca să fie Judecătorul al celor vii şi al celor morţi”. În 2Timotei 4:1 (NW) Pavel a scris: „Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, care trebuie să judece vii şi morţii, şi prin arătarea şi Împărăţia Sa”. În Ioan 5:28,29 (NW) Isus a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul Său şi vor ieşi afară; cei care au făcut lucruri bune pentru o înviere a vieţii, cei care au practicat lucruri josnice pentru o înviere a judecăţii”. Toată această mărturie elimină orice îndoială cu privire la morţii şi viii incluşi aici.

Nu toate persoanele care au trăit şi au murit pe pământ în timpul celor şase mii de ani trecuţi vor ieşi afară pentru judecată în această zi de judecată. Cei care au murit răi, fără să se schimbe sau să se corecteze şi fără răscumpărare prin sângele lui Cristos, nu vor ieşi afară din morminte pentru judecată în lumea nouă (Num. 35:31). „Iehova îi păstrează pe toţi cei care Îl iubesc; dar toţi cei răi vor fi nimiciţi” (Ps. 145:20, AS). Cei care păcătuiesc împotriva spiritului sfânt vor fi excluşi: „Orice fel de păcat şi de blasfemie li se va ierta oamenilor, dar hula împotriva spiritului nu se va ierta … celui care va vorbi împotriva spiritului sfânt nu i se va ierta, nu, nici în sistemul prezent de lucruri, nici în cel care va veni” (Mat. 12:31,32, NW). Toate acestea dovedesc faptul că această judecată se limitează numai la oamenii vii şi morţi care pot beneficia de jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos.

În timpul judecăţii naţiunilor care a început după ce Mesagerul şi Judecătorul lui Iehova a venit la templu, indivizii naţiunilor sunt separaţi unul de altul cum se separă oile de capre. Persoanele asemenea caprelor nu arată nici o apreciere a Împărăţiei lui Dumnezeu, ci resping mesajul Împărăţiei şi pe cei cel duc, nu-i ajută şi nu le arată nici un fel de bunătate. Ele vor fi nimiciţi în viitoarea bătălie a Armaghedonului. Cei care ascultă mesajul sunt asemănaţi cu oile, se bucură de venirea Împărăţiei şi fac bine rămăşiţei sau ultimilor membri de pe pământ ai „trupului lui Cristos” şi sunt adunaţi de partea favorii Judecătorului. Ei vor fi cruţaţi în timpul războiului Armaghedonului, asemenea lui Noe şi supravieţuitorilor potopului din familia sa şi vor intra în lumea nouă fără să moară (Mat. 25:31-46). Continuând credincioşi faţă de Dumnezeu şi Regele Său al lumii noi, ei vor fi aprobaţi în acea zi de judecată de o mie de ani şi la sfârşitul ei vor câştiga dreptul la viaţă veşnică. Fiind supravieţuitori ai Armaghedonului, ei vor fi cei „vii” pe care Isus Cristos îi judecă.

O altă clasă favorizată care trebuie să primească binecuvântările judecăţii din lumea nouă sunt acei servi credincioşi ai lui Iehova Dumnezeu care au trăit înainte de moartea şi învierea lui Isus. Mulţi dintre ei sunt menţionaţi în Evrei capitolul 11, unde apostolul Pavel spune, la versetele 39 şi 40: „Toţi aceştia, deşi li se depusese mărturie prin credinţa lor, n-au obţinut împlinirea promisiunii, deoarece Dumnezeu a prevăzut ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu fie făcuţi perfecţi fără noi” (NW). Ei nu-şi puteau primi răsplata înainte ca adunarea, adică acea clasă „noi” pe care o menţionează Pavel, să înceapă să fie glorificată. Glorificarea adunării a început după venirea la templu a Judecătorului. Bărbaţii credincioşi dintre martorii din vechime vor fi onoraţi să fie făcuţi reprezentanţi vizibili ai Judecătorului ceresc pe pământ. Iehova spune Regelui Său cu privire la aceşti bărbaţi: „În locul părinţilor Tăi vor fi copiii Tăi, şi îi vei face prinţi pe tot pământul” – Ps. 45:16.

La timpul potrivit, când vor fi pregătite toate condiţiile pe pământ, va veni ceasul când Judecătorul va striga pe ceilalţi morţi din morminte şi ei vor ieşi afară, „cei care au practicat lucruri josnice pentru o înviere a judecăţii” (Ioan 5:27-29, NW). Aceştia vor cuprinde şi pe răufăcătorul căruia Isus i-a spus, atunci când se afla pe stâlpul de tortură la Calvar; „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu Mine în Paradis” – Luca 23:43, NW; Ro; Lamsa.

Isus Cristos a putut să vorbească în mod drept astfel, deoarece El va fi Judecătorul drept în ziua de judecată. El însuşi spunea: „Aşa cum Tatăl scoală morţii şi îi face vii, tot aşa şi Fiul îi face vii pe aceia care doreşte El. Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci i-a încredinţat toată judecata Fiului” – Ioan 5:21,22, NW.

Cum va acţiona judecata acelei zile mari faţă de oameni? Apoc. 20:11,12 vorbeşte despre nimicirea acestei lumi vechi şi începutul zilei de judecată de o mie de ani, spunând: „Am văzut un tron mare, alb şi pe Cel aşezat pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului, şi au fost deschise nişte cărţi. Dar a fost deschisă o altă carte; aceasta este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în cărţi, potrivit faptele lor,” (NW). Ei nu vor fi judecaţi după faptele lor din trecut, ci pe baza faptelor pe care le vor face în timpul zilei de judecată. Cei care ascultă de Rege şi Judecător vor fi ridicaţi treptat din starea lor decăzută şi vor fi aduşi la perfecţiune umană. Tot timpul ei vor învăţa dreptatea de la Judecător prin prinţii lui pământeşti. La sfârşitul zilei de judecată de o mie de ani va veni încercarea finală peste toţi locuitorii pământului care vor trăi atunci, pentru a hotărî cine va fi scris în cartea celor îndreptăţiţi la viaţă veşnică pe pământ. Acest test final va veni prin dezlegarea lui Satan Diavolul din restricţia sa – Apoc. 20:7-9.

Toţi cei care vor ceda atunci ispitelor şi călăuzirii greşite a lui Satan vor fi judecaţi ca nedemni şi vor fi încredinţaţi „morţii a doua”, simbolizată prin „iazul de foc”. „Aceasta înseamnă moartea a doua, iazul de foc. În plus, oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc” (Apoc. 20:14,15, NW). Cei care se vor rezista lui Satan şi vor rămâne credincioşi în integritatea lor faţă de Iehova Dumnezeu, vor primi aprobarea Judecătorului. Prin El, ei vor primi de la Dumnezeu darul dreptului la viaţă veşnică în perfecţiune umană pe un pământ al paradisului – Luca 20:35,36.