O răscumpărare pentru om trebuia să fie furnizată, pentru că Dumnezeu a promis că o va asigura și că îl va răscumpăra pe om, spunând, cu mult timp în urmă, prin profetul său Osea (13:14): „Îi voi răscumpăra din puterea mormântului; îi voi răscumpăra din moarte: O, moarte, eu voi fi plăgile tale; o, mormântule, eu voi fi nimicirea ta”. „Răscumpărare” înseamnă un preț corespunzător exact, adică ceea ce cumpără sau are putere de cumpărare. Un om perfect a încălcat legea lui Dumnezeu și a fost condamnat la moarte pentru acest fapt. Legea lui Dumnezeu este voința Sa exprimată. Având în vedere îngrijirea pentru răscumpărare, legea lui Dumnezeu a prevăzut „viață pentru viață”. (Deut. 19:21) Interpretată în mod strict, această lege înseamnă că o viață umană perfectă trebuia să fie dată în schimbul sau în locul vieții umane perfecte pe care Dumnezeu a luat-o de la primul om, Adam, din cauza păcatului acestuia.

„Jertfire” înseamnă junghierea unei jertfe și implică actul de a oferi sau de a prezenta viața acelei jertfe celui autorizat să o primească. Din moment ce o viață umană perfectă trebuia să fie dată pentru a furniza o răscumpărare pentru om, rezultă că trebuia să existe o jertfire a unei vieți umane perfecte. Și, din moment ce pierderea vieții de către Adam a fost din cauza păcatului, rezultă că jertfirea vieții umane perfecte pentru a furniza răscumpărarea sau prețul de cumpărare implică și actul de a oferi sau de a prezenta valoarea acelei vieți perfecte ca jertfă pentru păcat. Iehova Dumnezeu fiind Cel autorizat să primească jertfa pentru păcat, aceasta trebuia să fie prezentată Lui de cineva care avea acces la Iehova.

Viața oricărei cărni este în sânge. Din acest motiv, Dumnezeu a poruncit ca sângele unei creaturi să nu fie mâncat. (Gen. 9:4; Deut. 12:23) „Căci”, spune legea lui Dumnezeu, „acesta este viața oricărei cărni; sângele acesteia este viața ei; de aceea am spus copiilor lui Israel: „Să nu mâncați sângele niciunei cărni; căci viața oricărei cărni este sângele ei; oricine îl va mânca va fi nimicit”.” (Lev. 17:14) Sângele vărsat al unei creaturi înseamnă că a fost jertfită sau junghiată și că viața a fost vărsată. Rezultă, așadar, că îngrijirea pentru răscumpărare și pentru jertfa pentru păcat trebuia să implice vărsarea sângelui unei creaturi umane perfecte.

Escroci pioși, numiți predicatori sau clerici, care nu au nici o credință în Dumnezeu și nici o dorință sinceră de a-I onora numele, se declară îngroziți la menționarea sacrificării animalelor de către evrei în legătură cu ceremoniile lor din ziua ispășirii. Dacă acești clerici ipocriți ar crede în Biblie, pe care pretind că o predau, ar ști că evreii, atunci când sacrificau animale ca jertfă, o făceau pentru că legea lui Dumnezeu poruncea acest lucru. (Lev. 17:11) Fiind făcut în ascultare de legea lui Dumnezeu, toți oamenii trebuie să știe că acest lucru a fost corect. „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este perfectă”. (Ps. 18:30; 2 Sam. 22:31) Toate lucrările Lui sunt perfecte. (Iov 37:16; Deut. 32:4) „Cuvântul lui Iehova este drept.” (Ps. 33:4) „Legea Domnului este perfectă”. (Ps. 19:7) În fața tuturor acestor declarații din Cuvântul lui Iehova, niște oameni stau înaintea altora și declară public că este greșită sau rea jertfirea de animale, care Dumnezeu a poruncit să fie făcută. Cu siguranță că nimeni nu poate spune că astfel de oameni Îl reprezintă pe Iehova.

„Lege” înseamnă regulă de acțiune. Orice regulă de acțiune sau lege pe care Dumnezeu a făcut-o pentru obținerea vieții veșnice, acea cale este perfectă și corectă, în pofida părerilor oamenilor. Calea lui Dumnezeu este completă și nu există o altă cale. Orice lege sau regulă de acțiune Dumnezeu a făcut-o pentru a preumbri calea spre viață, El a avut un motiv întemeiat pentru a o face, iar această lege sau regulă este dreaptă și adevărată. Legea sau regula Sa le-a poruncit evreilor să facă anumite lucruri care au format ilustrații vii sau drame. Observați acum, în primul rând, ilustrația; în al doilea rând, ceea ce preumbrea ilustrația și, în al treilea rând, realitatea în împlinirea ei. Cine le înțelege în această ordine va avea o credință sporită în Dumnezeu, Îl va iubi mai mult pe Dumnezeu și va avea o dorință mai mare de a umbla pe calea pe care a poruncit-o Domnul Dumnezeu.
Când israeliții erau pe punctul de a pleca din Egipt și de a ieși din casa robiei lor, acolo Iehova s-a pregătit să facă, și a făcut, o ilustrație minunată. Importanța acestei ilustrații este sugerată de faptul că Dumnezeu a poruncit ca ziua în care a fost făcută să marcheze începutul lunilor pentru israeliți. Ilustrația a început în a zecea zi a primei luni și și-a atins punctul culminant în a paisprezecea zi a acesteia. Acea lună este numită Nisan și corespunde aproximativ cu actuala lună aprilie. Israeliții trebuiau să repete această ilustrație la aceeași dată în fiecare an, de-a lungul generațiilor lor. - Ex. 12: l-14.
Vorbindu-le israeliților prin profetul Moise, Dumnezeu a poruncit ca, în a zecea zi a lunii întâi, fiecare casă sau familie de israeliți să aleagă un miel pentru jertfă. Pentru a se supune poruncii lui Dumnezeu, Moise i-a adunat pe conducătorii lui Israel și i-a instruit în detaliu cu privire la ceea ce trebuiau să facă. Iată esența instrucțiunilor sale:

„Mielul vostru să fie fără cusur, un mascul de un an; să-l luați dintre oi sau dintre capre; să-l țineți până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. Să ia din sânge și să-l stropească pe cei doi ușori laterali și pe pragul de sus al ușii caselor, unde îl vor mânca. Să mănânce carnea în noaptea aceea, friptă la foc și cu azime, să o mănânce cu ierburi amare. Să-l mâncați astfel: cu coapsele încinse, cu încălțămintea în picioare și cu toiagul în mână; și să-l mâncați în grabă; este Paștele Domnului. Căci în noaptea aceasta voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, oameni și animale, și voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului: Eu sunt Domnul.”
„Și sângele vă va fi ca un semn pe casele în care veți fi; și când voi vedea sângele, voi trece peste voi și nu va veni peste voi nici o plagă care să vă nimicească, când voi lovi țara Egiptului. Ziua aceasta să vă fie ca o amintire și să o țineți ca o sărbătoare pentru Domnul în toate generațiile voastre; să o țineți ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna. Și când copiii voștri vă vor întreba: „Ce înseamnă serviciul acesta?”, veți răspunde: „Este jertfa Paștelui Domnului, care a trecut peste casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit pe egipteni și a izbăvit casele noastre. Și poporul s-a plecat și s-a închinat”. - Ex. 12:5-8, 11-14, 26, 27.

Nu există nicio dovadă care să indice că evreii au înțeles ceea ce urmau să facă. Aveau porunca de la Iehova prin Moise, iar acest lucru era suficient. Datorită credinței lor, ei au făcut așa. În a zecea zi a lunii, fiecare gospodărie a ales un miel fără cusur. În seara zilei a paisprezecea a lunii, mielul a fost jertfit. Sângele mielului a fost apoi stropit pe pragul de sus al ușii și pe cei doi ușori. Apoi mielul a fost fript întreg, fără să-i fie rupt vreun os.
Toți membrii casei s-au adunat înăuntru și acolo, împreună, au mâncat mielul cu azime și ierburi amare și au așteptat ca îngerul, ca oficial executiv al lui Iehova, să treacă prin țară. La miezul nopții, îngerul lui Dumnezeu, în calitate de oficial executiv, a trecut prin țara Egiptului și a ucis pe întâiul născut din fiecare gospodărie a egiptenilor, de la sclav până la rege. Evreii, care au ascultat de Dumnezeu, au stropit cu sângele mielului stâlpii ușilor, așa cum s-a arătat mai sus; și acolo unde se vedea acest sânge, în ascultare de porunca lui Dumnezeu, îngerul Domnului a trecut peste și întâiul născut din acea gospodărie a fost salvat. - Ex. 12:25-30.

Se poate spune, așadar, că israeliții au fost protejați și primii lor născuți au fost salvați de la moarte datorită sângelui mielului? Nu; sângele animalului nu i-a ferit prin el însuși. Dumnezeu i-a salvat datorită credinței lor în El, iar ei și-au exercitat credința în ceea ce reprezenta acel sânge. Ascultarea lor atunci față de porunca lui Dumnezeu a arătat credința lor. Sângele mielului, vărsat și stropit pe stâlpii ușii, a preumbrit mult mai mult decât putea înțelege atunci orice om. La timpul potrivit, Dumnezeu avea să permită omului să înțeleagă întreaga importanță a acestuia.

În afară de justificarea numelui și a cuvântului lui Iehova Dumnezeu, jertfa de răscumpărare este cel mai important lucru preumbrit de această ilustrație. Multe alte lucruri minore sunt preumbrite, dar răscumpărarea este de o importanță superioară. Ilustrația a preumbrit faptul că la un moment dat în viitor trebuia să existe o jertfă aleasă pentru sacrificare; că jertfa trebuia sacrificată prin vărsarea sângelui; și că acest lucru va avea cea mai mare valoare pentru alții. Aceasta ar însemna, și înseamnă, că numai cei care vor exercita credință în viața vărsată vor găsi vreodată calea spre viața veșnică.
Porunca era să se aleagă un miel, un mascul de un an. Un miel este o creatură inofensivă, nevinovată. Jertfa preumbrită de miel trebuia să fie nevinovată. Porunca mai prevedea că mielul trebuia să fie fără cusur, ceea ce a preumbrit faptul că jertfa pentru sacrificare trebuia să fie perfectă și fără cusur sau păcat. Mielul trebuia să fie ales cu patru zile înainte de a fi înjunghiat. Aceasta a preumbrit faptul că jertfa pe care o reprezenta mielul trebuia să fie aleasă înainte cu patru zile propriu-zise și, de asemenea, cu patru zile simbolice de câte o mie de ani fiecare înainte ca viața să fie vărsată. Pentru că, ne amintim, apostolul Petru a stabilit regula că „o zi este pentru Domnul ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi”. - 2 Pet. 3:8.
Vărsarea sângelui mielului a preumbrit că sângele jertfei, pe care mielul o reprezenta, trebuia să fie vărsat; și, întrucât „viața este în sânge”, a preumbrit că viața jertfei va fi dată în folosul altora. Toți membrii familiei trebuiau să mănânce carnea mielului friptă. A mânca înseamnă a primi și a te împărtăși din hrană în scopul de a susține viața. Mâncatul cărnii mielului a preumbrit faptul că toți oamenii trebuie să primească ceea ce a reprezentat carnea mielului și să se împărtășească din ea prin credință în scopul obținerii și susținerii vieții.

Paștele a fost începutul legii lui Dumnezeu pentru Israel. (Gal. 3:17) Această lege a fost dată pentru a preumbri lucrurile bune viitoare; apostolul Pavel, în epistola sa către Evrei (10:l), vorbește despre „lege [ca] având umbra lucrurilor bune viitoare”. Acea lege le cerea evreilor să repete ceremonia la același timp o dată pe an, ceea ce ar însemna că trebuia să o continue până când avea să vină acel lucru bun pe care legea îl preumbrea.
Odată cu venirea Domnului Isus și cu depunerea vieții Sale ca răscumpărare pentru întreaga omenire, aceste lucruri bune preumbrite prin Paște au început să vină.