Atât de asemănătoare a fost calea naţiunilor care au dominat succesiv afacerile acestei lumi timp de patru mii de ani, încât istoricii au avansat teoria că „istoria se repetă”. S-a observat că modul în care puterile lumii şi-au avut începuturile, înălţându-se proeminent ca puteri mondiale şi apoi decăzând până la o stare de obscuritate, este comun tuturor. Războaiele le-au caracterizat pe fiecare. Comerţul lor s-a bazat pe asuprire şi intimidare. Religia a fost o parte influentă a fiecăreia.

Observând această asemănare a experienţei până în timpul lumii noastre moderne, oamenii înţelepţi au ridicat întrebările: „Este posibil ca o putere comună invizibilă să domine toate naţiunile? Aceeaşi forţă călăuzitoare a fost responsabilă pentru actele lor similare de violenţă? De ce pare că istoria se repetă? Totdeauna va fi aşa?”

Nu are nici un rost să încercăm să ghicim răspunsul la aceste întrebări, când Biblia, cuvântul scris al lui Dumnezeu, face dovada atât de clară. În istoria omului, ce datează chiar de la crearea sa, Dumnezeu dovedeşte că ideea unei supraforţe inteligente a răutăţii, care să influenţeze atât oamenii, cât şi naţiunile, nu este o imaginaţie stupidă. Aceasta este o realitate.

„Din nou, Diavolul L-a luat cu el pe un munte neobişnuit de înalt, I-a arătat toate regatele lumii şi gloria lor şi I-a zis: Toate aceste lucruri Ţi le voi da, dacă te vei prosterna şi vei înfăptui un act de închinare înaintea mea” – Mat. 4:8,9, NW.

Este iraţional să credem altceva decât că toate guvernele lumii au fost proprietatea Diavolului. Cum ar fi putut el, altfel, să le ofere lui Cristos? El era domnitorul lor invizibil. Din acest motiv, Isus a fost silit să spună: „Împărăţia Mea nu este o parte a acestei lumi”. „Vine conducătorul lumii. El nu are nici o putere asupra Mea” (Ioan 18:36; 14:30, NW). Însuşirile de lăcomie, cruzime şi egoism ale Diavolului au caracterizat fiecare guvern de pe pământ. El este „dumnezeul acestui sistem de lucruri” – 2Cor. 4:4, NW.

Cel cunoscut acum ca Diavolul, n-a fost totdeauna astfel. A existat un timp când el se bucura de o poziţie înaltă în familia lui Dumnezeu. El era un fiu-spirit al lui Dumnezeu. Contrar părerii unora, el n-a fost o creatură hidoasă cu coarne şi coadă, ci a fost frumos. Biblia îl descrie figurativ la Ezechiel 28:12,13: „Erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu; erai acoperit cu tot felul de pietre preţioase”.

Pentru un timp toate au mers bine în Univers şi exista pace perfectă în acea lume dreaptă. Dar aceasta n-a durat. Lăcomia şi avariţia au pătruns acolo. Heruvimul ocrotitor a avut vise mari. El a văzut o rasă de creaturi umane pe un pământ perfect, toate consacrate de bună voie lui Iehova, care Îl recunoşteau ca Marele Rege şi Dătătorul tuturor lucrurilor bune. El a dorit acea devoţiune şi închinare pentru sine, şi astfel inima sa a devenit invidioasă. El s-a răsculat împotriva aranjamentului teocratic. Acest lucru este arătat prin noul nume care i s-a dat, anume Satan, deoarece acest nume înseamnă „împotrivitor” – 1Cron. 21:1; Iov 1:6-12.

Astfel a căzut heruvimul ocrotitor din perfecţiunea şi inocenţa sa. Sentinţa de nimicire a lui Dumnezeu împotriva lui spune: „Ai fost perfect în căile tale din ziua când ai fost creat, până când s-a găsit nedreptate în tine. Ţi s-a îngâmfat inima din cauza frumuseţii tale; ţi-ai stricat înţelepciunea din pricina strălucirii tale” – Ezec. 28:15,17, AS.

Starea de autoadmiraţie şi îngâmfare a inimii sale s-a manifestat mai întâi prin introducerea păcatului în lume, cu viclenie şi în ascuns. Dumnezeu spusese perechii umane perfecte să nu mănânce din copacul cunoştinţei binelui şi răului ca să nu moară. Totuşi, heruvimul ocrotitor a influenţat pe Eva să nu asculte. Prin purtătorul său vizibil de cuvânt, şarpele, el i-a spus: „Cu siguranţă că nu veţi muri”. Aceasta a fost prima minciună. Acest lucru l-a înfierat pe heruvim ca pe „tatăl minciunii” – Ioan 8:44, NW.

Deşi Dumnezeu a pronunţat sentinţa morţii asupra heruvimului rebel, exprimarea acelei sentinţe a arătat că va exista o perioadă lungă de amânare înaintea execuţiei sale: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va zdrobi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gen. 3:15, CB). Heruvimul rebel trebuia să aibă timp să dea naştere la o asemenea sămânţă. De aici înainte, în Biblie se face referire la el ca la Şarpe, Satan, Diavol şi Balaur – Apoc. 12:9.

El a întors prima pereche de la Dumnezeu în dizgraţie, apoi s-a gândit că era capabil să întoarcă toată rasa umană în rebeliune împotriva suveranităţii Universale a lui Iehova. Atunci părea că ar fi câştigat teren, deoarece s-a adresat lui Dumnezeu în mod ironic şi L-a provocat, cu cuvintele: ‚Iehova, tu nu poţi pune pe pământ oameni pe care eu să nu-i pot întoarce de la Tine prin anumite mijloace’.

Aceste cuvinte nu apar realmente în Biblie, dar dovada că el le-a rostit este clară şi evidentă. Pentru o asemenea dovadă, întoarceţi-vă la Iov 1:6-11 (AS) şi citiţi: „S-a întâmplat în ziua când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iehova, că a venit şi Satan printre ei. Iehova i-a zis lui Satan: De unde vii? Atunci Satan i-a răspuns lui Iehova: De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el. Iehova i-a zis lui Satan: Te-ai gândit la servul Meu Iov? Căci nu există nici unul ca el pe pământ, un om perfect şi drept, unul care se teme de Dumnezeu şi se depărtează de rău. Atunci Satan i-a răspuns lui Iehova: Degeaba se teme Iov de Dumnezeu?… Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor sale,… Dar ia întinde-ţi mâna acum şi atinge tot ce are şi el se va lepăda de Tine pe faţă”.

Această conversaţie descoperă o chestiune de lungă durată între Dumnezeu şi Satan. Întrebarea lui Dumnezeu: „De unde vii, Satan? Şi replica lui Satan: „De la cutreierarea pământului”, a arătat o permisiune din partea lui Iehova, ca Satan să aibă mână liberă să-şi producă sămânţa sau copiii din mijlocul oamenilor. Pe lângă pretenţia nedovedită a lui Satan, în legătură cu abilitatea sa de a înfrânge suveranitatea Universală a lui Iehova, chestiunea includea problema păstrării integrităţii omului faţă de Creatorul său.

Dovedit un mincinos

Paginile Bibliei sunt pline de relatări despre aceia care au căzut înaintea Creatorului sub atacul lui Satan. Pe de altă parte, au existat aceia care, asemenea lui Iov, au putut să respingă tot ceea ce adversarul le-a oferit şi prin calea lor de acţiune, în asemenea împrejurări, l-au dovedit pe el ca „tatăl minciunii” şi cu totul incapabil de a fi un domnitor Universal asemenea Dumnezeului Cel Prea Înalt.

În nici un timp Satan Diavolul n-a avut succes să întoarcă toate creaturile de la Creator. În fiecare perioadă a istoriei de la Abel înainte, au trăit bărbaţi şi femei credincioase, a căror integritate faţă de Dumnezeu a fost ireproşabilă şi pe care Diavolul n-a avut succes să-i întoarcă de la închinarea adevărată.

Aşa a fost şi cu Isus Cristos. Cu toate că a murit de o moarte ruşinoasă prin mâinile agenţilor lui Satan, acesta n-a putut dovedi prin El că n-a fost posibilă păstrarea integrităţii creaturilor umane faţă de Dumnezeu, în orice împrejurare pe care Diavolul o poate aduce.

Cristos a fost Acela pe care Scripturile L-au arătat ca fiind Sămânţa promisă care va zdrobi capul Şarpelui; la Apocalipsa 12:7-9 (NW) apare viziunea despre paşii pe care El îi face imediat după venirea Sa în Împărăţie: „Un război a izbucnit în cer. Mihail şi îngerii Săi s-au luptat cu balaurul, şi balaurul şi îngerii săi s-au luptat, dar n-au triumfat, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Astfel a fost aruncat jos balaurul cel mare, Şarpele originar, cel numit Diavolul şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit; el a fost aruncat jos pe acest pământ, iar îngerii săi au fost aruncaţi jos împreună cu el”. Dovada este convingătoare că această viziune s-a împlinit în timpul anilor 1914-1918 A.D.

Satan n-a mai avut acces în cer, ci a fost aruncat jos pe acest pământ şi toţi îngerii sau demonii săi nelegiuiţi au fost aruncaţi împreună cu el. El încă mai este conducătorul spirit nevăzut al omenirii neascultătoare şi în ciuda căderii sale, este hotărât să domnească sau să ruineze.

După căderea sa, răsună strigătul: „Vai de pământ şi de mare, pentru că Diavolul a coborât la voi, cuprins de o furie mare, ştiind că are o perioadă scurtă de timp” (Apoc. 12:12, NW). Chiar acum noi ne aflăm în acea perioadă scurtă de vai. Ştiind că timpul pentru a-şi dovedi pretenţiile este limitat, Satan îşi varsă acum furia peste toţi. În fiecare domeniu, el influenţează pe conducători şi pe omul obişnuit deopotrivă, pentru a acţiona cu lăcomie, egoism şi violenţă şi întreaga lume este în confuzie. Mulţi oameni amărâţi fac exact ce a intenţionat Satan: se întorc de la Dumnezeu, despre care ei cred că aduce necazurile, dar care de fapt numai permite lui Satan să-şi dovedească, dacă poate, pretenţiile sale lăudăroase cu privire la supremaţie şi neputinţa omului de a-şi păstra integritatea.

Atât de subtil a fost atacul său de-a lungul miilor de ani, încât astăzi mulţi oameni pun la îndoială existenţa fie a lui Satan, fie a demonilor săi nelegiuiţi. Pentru ei, păcatul, nelegiuirea şi răul sunt numai stări abstracte moştenite de oameni. Un mod prin care orbeşte oamenii cu privire la existenţa sa, este explicat la 2Corinteni 11:14 (NW): „Satan însuşi se ascunde, transformându-se într-un înger al luminii”. Şiretlicurile sale prin care înşeală oamenii, par foarte inocente. Naţiunile Unite şi alte organizaţii de securitate mondială, mişcări unite bisericeşti şi altele, sunt toate planuri ale sale de a orbi oamenii cu privire la adevăratul remediu.

Dar nu va fi tot timpul aşa. Apocalipsa 20:1-3 ne vorbeşte despre timpul când amăgitorul va fi complet restrâns din activitatea sa. El va fi legat şi aruncat în abis pentru o mie de ani, pentru a nu mai înşela naţiunile şi popoarele, până când va veni timpul lui Dumnezeu să-l dezlege pentru puţină vreme. Între timp înşelăciunea, minciuna şi ipocrizia continuă.

Unde te afli tu în această chestiune a integrităţii? Prin calea ta de acţiune, sprijini tu afirmaţia lui Satan? Multe persoane smerite caută aprobarea lui Iehova şi printr-o conduită credincioasă îl dovedesc pe Diavolul un mincinos. Un mod de a câştiga aprobarea lui Dumnezeu este arătat la 2Timotei 2:15 (NW): „Fă tot posibilul pentru a te prezenta aprobat înaintea lui Dumnezeu, un lucrător care n-are de ce să fie ruşinat, mânuind corect cuvântul adevărului”.

Sfârşitul final al lui Satan este anihilarea completă. De acest lucru suntem asiguraţi prin cuvintele lui Isus Cristos adresate celor care au fost înşelaţi de cel rău: „Duceţi-vă de la Mine, voi care aţi fost blestemaţi, în focul veşnic pregătit pentru Diavol şi îngerii lui” (Mat. 25:41, NW).

Isus Cristos va avea grijă ca Satan Diavolul să nu trăiască pentru totdeauna, deoarece noi citim la Evrei 2:14 (NW): „El, în mod similar, a avut parte de aceleaşi lucruri, pentru ca prin moartea Sa să poată nimici pe cel care are mijloacele de a cauza moartea, adică pe Diavol”.