Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.
Familia binecuvântată a lui Dumnezeu
Caracterul sacru al familiei umane este violat, privit cu dispreţ şi batjocorit ca niciodată înainte. Părinţii sunt necredincioşi copiilor. Copii sunt neascultători de părinţi. Relaţiile maritale sunt nesigure. Familiile sunt distruse din cauza despărţirilor şi a divorţurilor. Ca rezultat, speranţele de pace şi securitate sunt năruite şi condiţia fericită a dragostei, bucuriei şi a prosperităţii este zdruncinată. Supărarea, dezamăgirea şi deznădejdea întunecă mult familia astăzi. Date fiind astfel de condiţii îngrozitoare, este bine să luăm în considerare partea binecuvântată a marii şi fericitei familii a lui Dumnezeu, peste care Iehova însuşi prezidează ca Tată şi Cap. Deşi atacată din toate părţile de duşman, familia binecuvântată a Domnului rămâne unită în legătura perfectă a păcii şi a unităţii.
În tot Universul nu există cineva care să se compare cu Tatăl ceresc, nici în mileniile trecute, nici în cele viitoare. El singur se numeşte Iehova. El este un Dumnezeu al scopului. Din veşnicie în veşnicie, fără început şi fără sfârşit, această Primă mare Cauză este Creatorul cerului şi al pământului şi al tuturor lucrurilor din ele, atât vizibile cât şi invizibile, însufleţite şi neînsufleţite. Chiar viaţa copiilor Săi depinde de acest Izvor al Vieţii. Ei sunt lutul; El este Olarul. Gloria şi majestatea Lui sunt nemăsurabile; calităţile Sale sunt perfecte; personalitatea Sa, cu totul iubitoare. În înţelepciune El este de neîntrecut; în dreptate, de neegalat; în dragoste, fără margini; în putere, nelimitat. Acum, cu astfel de însuşiri, spuneţi vă rog, ce tată uman se poate compara cu Iehova? - Ex. 3:14,15; Psi. 90:2; Isa. 40:12-18, 21-26; Psi. 36:9; Rom. 9:21; Deut. 32:4.
Şi totuşi, în pofida poziţiei Sale superioare de Tată ceresc, El este foarte aproape de copiii Săi. El aude orice strigăt al micuţilor Săi. Urechile Sale sunt mereu deschise la rugăciunile şi cererile acelora care I se adresează, în mod potrivit, cu „Tatăl nostru”. (Ps. 34:15; Mat. 6:9). „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri dă lucruri bune celor ce I le cer?” „Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da”, este asigurarea de la Fiul Uns al lui Dumnezeu, Isus. (Mat. 7:11; Ioan 16:23). Orice dar bun şi perfect vine de la marele Tată , Iehova. – Iac. 1:17.
Iehova Dumnezeu este Marele Învăţător al copiilor Săi devotaţi, cărora le dă legea Sa pentru călăuzirea şi instruirea lor. (Isa. 54:13; Ioan 6:45). Ca şi Cap al familiei Sale, acest Legiuitor drept stabileşte regulile ce guvernează întreaga familie, şi dacă cineva are nevoie să fie corectat, Domnul se îngrijeşte şi de aceasta, aşa cum este scris: „Fiul meu, nu trata cu indiferenţă disciplina de la Iehova, nici nu-ţi pierde puterile când eşti corectat de El; căci Iehova îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte; de fapt El pedepseşte pe orice om pe care-l primeşte ca fiu. „Mai mult, pentru disciplinarea noastră aveam părinţi trupeşti, ca şi noi, şi îi respectam. Să nu ne supunem cu atât mai mult Tatălui vieţii noastre spirituale şi să trăim? Căci ei ne disciplinau pentru puţine zile, după cum li se părea că este bine; dar El o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfinţenia Sa” – Evr. 12:5,6,9,10.
Binecuvântaţi de asemenea şi în alte moduri, membrii acestei familii fericite găsesc în Tatăl lor Unul care este pe deplin capabil să-i apere împotriva tuturor duşmanilor lor. La fel ca umbra protectoare a unei cloşti peste puii ei, tot aşa este şi umbra mâinii puternice a lui Iehova peste micuţii Lui. (Ps. 17:8; 36:7; 57:1; 63:7; 91:1; Isa. 51:16). Braţele Sale veşnice îi susţin. (Deut. 33:26,27). Un ajutor ce nu lipseşte niciodată în timp de nevoie, aşa este Veşnicul Veghetor Iehova faţă de copiii Săi. „Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în necaz. De aceea nu ne vom teme.” – Psi. 46:1,2; 54:4; 121:2; Isa. 50:7-9).
Un Tată credincios, un Tată adevărat care nu poate minţi, un Tată păstrător al legământului până la o mie de generaţii – aşa este Tatăl ceresc. (Dan. 9:4; 2Tes. 3:3; Evr. 6:18). Pe lângă acestea, Iehova este îndurător peste măsură, plin de compasiune şi iertare faţă de copiii Săi care sunt slabi, blânzi şi sensibili, asupriţi, epuizaţi şi cu inima tristă. Cu adevărat, pentru cei din familia Sa, Iehova este „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri”– 2Cor. 1:3,4. Având un asemenea Părinte minunat, familia Sa este îndemnată să-L onoreze şi să-L asculte, să dea atenţie sfatului şi instrucţiunilor Sale şi să se teamă să facă ceva care ar viola poruncile Sale. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Iehova Dumnezeul tău” – Exod 20: 12. „Fiul meu, ascultă învăţătura tatălui tău şi nu dispreţui legea mamei tale.” – Prov. 1:8.
Organizaţia mamă
Scripturile o identifică pe „femeia” lui Dumnezeu ca fiind organizaţia Sa universală; la fel ca în familia umană, şi în familia lui Dumnezeu mama îndeplineşte o funcţie importantă. „Dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. Căci este scris: Bucură-te stearpo, care nu naşti; izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai durerile naşterii! Căci copiii femeii părăsite sunt în număr mai mare decât ai celei care are soţ.” – Gal. 4:26,27.
Apostolul Pavel cita aici din profeţia lui Isaia care spune cum organizaţia lui Dumnezeu a fost fără copii mult timp. Apoi, la o vârstă înaintată, ea a produs nu numai „sămânţa” promisă, Cristos Isus, aşa cum Sara l-a născut pe Isaac, ci a mai avut şi mulţi alţi copii, pentru a-şi întinde cortul de locuit în toate părţile. Aceasta deoarece marele Tată şi-a făcut organizaţia foarte roditoare. „Pentru că Făcătorul tău este Soţul tău; Iehova al oştirilor este numele Lui; şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel; El este numit Dumnezeul întregului pământ. Pentru că Iehova te-a chemat ca pe o femeie părăsită şi întristată în spirit, ca pe o soţie din tinereţe care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.” – Isa. 54:1-6 AS; Psi. 113:9.
Această profeţie vorbeşte despre binecuvântata expansiune şi prosperitate de care se bucură acum întreaga familie teocratică. Alte scripturi vorbesc despre bogatele îngrijiri făcute pentru familie. Tatăl este marele Furnizor de hrană spirituală şi El încredinţează organizaţiei Sale datoria de a pregăti şi a servi această „hrană [susţinătoare de viaţă] la timpul potrivit”. Masa este a Domnului; El stă în capul mesei, şi copiii aşezaţi la masă sunt serviţi şi ajutaţi de organizaţia mamă. (Mat. 24:45; Psi. 23:5; Isa. 25:6).
Copiii lui Dumnezeu de pe Pământ trăiesc într-o lume delincventă, deşi nu sunt o parte a ei. (Ioan 17:11,14). De aceea, ei au nevoie de călăuzire şi îndrumare maternă pentru a evita încurcătura cu această generaţie înnebunită după sex care trăieşte în aceste periculoase „zile din urmă”. (2Tim. 3:1-5; 14-17). Ca urmare, copiilor lui Dumnezeu le este poruncit să-şi onoreze şi să-şi respecte părinţii spirituali, să dea atenţie şi să asculte de instrucţiunile Domnului, care ajung la ei prin organizaţia mamă – Deut. 5:16.
Datoriile şi obligaţiile copiilor
Nimeni nu va primi vreodată viaţă de la eternul Tată Iehova dacă nu are smerenia şi dispoziţia spre învăţare a unui copil. Isus Cristos, „fratele mai mare” din familia lui Dumnezeu, a ilustrat aceasta în discursurile Sale: „Şi, chemând la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: Adevărat vă spun: dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” - Matei 18:2-4; 19:14. Această bunăvoinţă de a învăţa asemenea unui copil, se cere tuturor copiilor din familia lui Dumnezeu, şi aceştia sunt mulţi. Unii din ei sunt destinaţi să fie membri ai „trupului lui Cristos, biserica”, şi să trăiască în ceruri ca şi creaturi spirituale. (Col. 1:18; 1Cor. 12:27). Celor destinaţi pentru gloria cerească, apostolul le scrie: „Vedeţi ce fel de dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” „Însuşi spiritul adevereşte împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu; şi dacă suntem copii suntem şi moştenitori şi împreună-moştenitori cu Cristos.” (1Ioan 3:1,2; Rom. 8:15-17). Peste „rămăşiţa” de astfel de fii şi fiice, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este revărsat într-un mod special. (Ioel 2:28; Fap.2:17).
În afară de aceşti fii spirituali care „vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor împărăţi împreună cu El o mie de ani”, mai există mulţi alţi copii în acest aranjament familial. (Apoc. 20:6; Ioan 10:16). Aceştia, ca fii pământeşti ai lui Cristos Isus, Părintele Veşniciei, vor trăi pentru totdeauna în paradisul pământesc. (Isaia 9:6). De asemenea, ei sunt hrăniţi de pe masa abundentă şi îmbelşugată a Domnului, fiind educaţi şi îngrijiţi de organizaţia mamă. Ei au smerenia şi dispoziţia spre învăţare atât de necesare pentru a scăpa de nimicire şi a primi viaţă. (Ţef. 2:3).
În această zi sumbră este foarte uşor să distingi dintre cei din lume pe aceia care sunt copii ai „Tatălui luminilor”. „Voi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.” – 1Tes. 5:5,6; Efes. 5:8,9. Aceşti copii ai lui Dumnezeu sunt treji pe turnul de veghere înălţat, trâmbiţând avertismentul despre furtuna apropiată a Armaghedonului. Întreaga creştinătate recunoaşte că martorii lui Iehova alcătuiesc acest popor favorizat, pentru că ei poartă numele Tatălui lor, şi, ca ambasadori ai Săi, vestesc şi declară scopurile Sale peste tot pământul. Într-un sens adevărat, ei sunt „semne şi minuni” în această generaţie perversă. – Isaia 8:18.
Nu există nici o îndoială dacă cineva este sau nu un copil al lui Dumnezeu şi un membru al familiei Sale iubite, căci Ioan zice: „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubeşte pe fratele său. Pentru că mesajul pe care l-aţi auzit de la început, este acesta: să ne iubim unii pe alţii. Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba; ci cu fapta şi cu adevărul.” (1Ioan 3:10,11,18; 4:20,21). Un asemenea devotament nestrămutat şi o astfel de iubire, iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru fiecare frate şi soră, sunt calităţile deosebite care scot în relief familia lui Dumnezeu, ca separată şi distinctă de organizaţiile acestei duşmănoase lumi vechi.
Îngrijirea pruncilor familiei
Nu toţi copiii din această mare familie a lui Dumnezeu sunt de aceeaşi vârstă. Unii sunt destul de bătrâni, unii mult mai tineri şi alţii sunt doar nişte prunci care trebuie supravegheaţi şi îngrijiţi de surori şi fraţi mai maturi. Când unul din aceşti tineri este găsit căutând adevărul, un vestitor al mesajului Împărăţiei îi face o vizită ulterioară şi studiază Biblia cu el. Ca nişte „copii nou-născuţi” în adevăr, aceşti tineri trebuie mai întâi hrăniţi cu simplul „lapte nefalsificat al cuvântului” (1Pet. 2:2; 1Cor. 3:2). Trebuie exercitată grijă pentru ca aceştia să nu se înece cu vreo învăţătură prea avansată, prea grea şi complicată. Ajungând la maturitate, ei sunt capabili să se hrănească cu învăţăturile mai tari ale Domnului. După „joaca” în noroiul băltoacelor sectare, aceşti tineri trebuie să fie spălaţi cu apa pură a adevărului pentru a îndepărta murdăria religiei demonice. (Ioan 3:5; 15:3; Efes. 5:26; Evr. 10:22). Apoi, ei trebuie să fie îmbrăcaţi cu haine care să-i identifice ca aparţinând organizaţiei curate a lui Dumnezeu.
Aceşti tineri în adevăr, nu trebuie să rămână pentru totdeauna bebeluşi nedezvoltaţi şi neajutoraţi, necesitând o atenţie constantă din partea membrilor maturi ai familiei. Ei trebuie să se maturizeze şi să arate progres în învăţarea legilor lumii noi. Condamnându-i pe unii din zilele lui pentru că eşuaseră să arate maturitate spirituală, Pavel a scris: „Deşi ar trebui să fiţi învăţători, având în vedere timpul, aveţi iarăşi nevoie de cineva să vă înveţe de la început cele dintâi principii ale hotărârilor sacre ale lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Căci oricine are parte de lapte, nu este familiar cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oameni maturi, pentru aceia care, prin folosire, şi-au instruit puterile de percepţie pentru a deosebi binele de rău.” Ei ar trebui să lase deoparte „trăsăturile unui prunc” şi să se maturizeze. – Evr. 5:12-14; 1Cor. 13:11.
De aceea este privilegiul binecuvântat al membrilor maturi din familia lui Dumnezeu să-i ajute pe aceşti tineri să se dezvolte şi să crească în cunoştinţă, înţelepciune şi înţelegere. Este necesară mai multă pregătire şi instruire în căile drepte ale lui Iehova. La masa Domnului, aceşti tineri trebuie să înveţe cum să extragă adevărurile din preţiosul Cuvânt al lui Dumnezeu, participând la studii. Ei trebuie să înveţe cum să meargă din casă în casă în lucrarea de mărturie. Învăţând să vorbească, le este uşor atunci când ei încep să spună altora despre Împărăţia glorioasă a lui Dumnezeu. Educaţia lor pentru lumea nouă este îmbunătăţită în mare măsură prin participarea la Şcoala de Serviciu Teocratic ţinută în fiecare săptămână în Sălile Împărăţiei ale martorilor lui Iehova. Ei ar trebui să-şi îmbunătăţească citirea. (1Tim. 4:13). Scriindu-le clar, ei le vor găsi folositoare (Deut. 6:9; 11:20)
Într-adevăr, expansiunea marii familii a lui Dumnezeu câştigă teren peste tot! Mii de iubitori ai dreptăţii vin sub îngrijirea părintească a lui Iehova Dumnezeu şi a organizaţiei Sale teocratice. Această familie nu întâmpină o criză de locuinţe. Familia Domnului nu este chinuită de o criză de hrană. Şi ce atmosferă binecuvântată şi fericită predomină! Fără probleme familiale! Fără neglijarea copiilor de către părinţi! Fără delincvenţă juvenilă! Ci, în loc de acestea, pace şi unitate, prosperitate şi mulţumire, fericire şi bucurie locuiesc aici mereu, toate spre lauda, onoarea şi gloria eternului Dumnezeu şi Tată care singur se numeşte Iehova.