Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.
Guvernul lui Dumnezeu
Guvernul lui Iehova Dumnezeu este de importanţă extremă pentru toţi cei care caută calea spre viaţă. Prin sau cu ajutorul guvernului sau Împărăţiei Sale, Iehova Îşi va justifica numele şi va întemeia o pace durabilă în univers, iar nenorocirea nu va mai veni niciodată. (Naum 1:9) În toate timpurile, oamenii sinceri au dorit un asemenea guvern şi au avut o vagă cunoştinţă despre venirea lui. Acum, Împărăţia sau Guvernul lui Dumnezeu este aici şi fiecare persoană cu bunăvoinţă faţă de Dumnezeu va dori să înveţe despre acest guvern. Guvernul lui Iehova Dumnezeu este o Teocraţie, deoarece se află sub conducerea şi administrarea directă a Atotputernicului Dumnezeu. El este un guvern drept, deoarece toate căile lui Iehova sunt drepte şi adevărate. Iehova este suprem şi toţi care au o parte în guvernul Său trebuie să fie în deplină armonie cu El şi să asculte bucuroşi poruncile Sale.
După rebeliunea din Eden, prima rază de speranţă pusă înaintea omului a fost promisiunea lui Dumnezeu de a întemeia pe pământ un guvern drept. Abel a avut credinţă şi speranţă în acel guvern viitor. De asemenea, Enoh, Noe, Avraam şi alţi câţiva au dorit acest guvern şi, prin credinţă, l-au aşteptat cu nerăbdare. (Evrei 11:1-16) Cu descendenţii lui Avraam, Dumnezeu a înfiinţat o Teocraţie tipică. El i-a folosit pe izraeliţi pentru a face ilustraţii profetice despre viitorul şi adevăratul Său guvern teocratic. Moise, Aaron, Iosua şi Samuel au fost pe pământ reprezentanţi ai guvernului teocratic al lui Dumnezeu. Când evreii au cerut un om ca rege, ei l-au supărat pe Dumnezeu şi despre aceasta este scris: „Şi Domnul i-a zis lui Samuel: Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna de când i-am scos din Egipt, până în ziua de astăzi. M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei.” – 1Sam. 8:7,8.
Religia demonilor introdusă de Diavol a fost motivul pentru care evreii L-au lepădat pe Dumnezeu ca Rege. Ei doreau să fie precum celelalte popoare. Din pricina necredincioşiei lui, Saul a fost lepădat de Domnul. Atunci Dumnezeu l-a făcut pe David rege peste Israel şi David a fost un tip care L-a preumbrit pe Isus Cristos, Cel iubit de Iehova şi care este adevăratul Rege al lumii sub Iehova, „Regele veşniciei”. – Ier. 10:10, margin.
Ultimul rege tipic al Israelului a fost nelegiuitul şi necredinciosul Zedechia. El a fost dat jos şi Dumnezeu a declarat că Împărăţia nu „va mai fi, până când va veni cel care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa”. (Ezec. 21:27) După aceea, Diavolul a continuat ca stăpânul nevăzut al naţiunilor păgâne şi şi-a continuat nelegiuirea fără întrerupere. Dumnezeu i-a permis să facă aşa pentru ca Diavolul să aibă ocazie deplină să-şi ducă la bun sfârşit provocarea lăudăroasă. Scopul exprimat clar al lui Dumnezeu este de a avea o lume dreaptă, despre care El a zis: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie.” – Isa. 65:17, 18.
„Ierusalimul” aşa cum este folosit în acest text se referă la marele Său guvern al dreptăţii sub Cristos Regele şi profeţia înregistrată aici s-a împlinit aproape complet. Toţi profeţii sfinţi ai lui Dumnezeu au profeţit despre restatornicirea tuturor lucrurilor care se referă la Împărăţie, profeţii care trebuie să se adeverească. (Fapte 3:20, 21) Profetul lui Dumnezeu a scris prezicând naşterea Regelui şi a domniei Lui drepte şi glorioase. „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părinte veşnic, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor” (Isa. 9:6, 7). Această profeţie trebuie să fie împlinită complet.
Aproximativ la patru mii de ani după rebeliunea din Eden a fost născut Isus în Betleem. Atunci începea să se împlinească profeţia lui Isaia citată mai sus. Atunci şi acolo mesagerii lui Iehova au declarat: „Glorie lui Dumnezeu în înălţimi şi pe pământ pace printre oamenii cu bunăvoinţă.” (Luca 2:14, Rotherham) Acum se vede clar că naşterea copilului Isus va fi la timpul potrivit ‘glorie Atotputernicului Dumnezeu’ pentru toate creaturile care trăiesc. Prin El şi prin guvernul Său, pacea va veni pentru a rămâne şi va fi o binecuvântare pentru toţi oamenii cu bunăvoinţă, şi nu pentru alţii. Textul citat mai sus din traducerea Rotherham accentuează faptul că pacea de pe pământ va fi numai pentru oamenii cu bunăvoinţă. De ce să fie vreodată Împărăţia lui Iehova Dumnezeu, sub Cristos, o binecuvântare şi o bucurie pentru cineva care nu este cu bunăvoinţă faţă de Dumnezeu? Toţi duşmanii lui Dumnezeu vor pieri pentru veşnicie. De aceea, pentru ei Împărăţia nu va însemna nimic. (Ps. 21:8; 37:20) După viitoarea bătălie a Armaghedonului, Satan şi domnia lui nelegiuită nu vor mai fi niciodată din nou în vogă. Niciodată agenţii lui religioşi şi organizaţia lor nu vor mai fi din nou în existenţă. Atunci amintirea celor nelegiuiţi va pieri pentru veşnicie, după cum este scris: „Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi putrezeşte.” (Prov. 10:7; Isa. 26:14). Astăzi oamenii de pe pământ care sunt cu bunăvoinţă faţă de Dumnezeu şi Împărăţia Sa au motiv să se bucure şi se vor bucura, deoarece timpul eliberării complete şi a păcii veşnice este aproape. Din acest motiv, Dumnezeu Îşi face acum clar scopul pentru cei care doresc guvernul Său drept.
În timpul botezului Său, Isus a fost uns să fie Rege (Mat. 3:16; Ioan 18:37). Prima Lui proclamaţie publică după ce s-a întors în Galileea a fost: „Împărăţia cerului este aproape”. El i-a instruit pe toți cei cu bunăvoinţă să continue să se roage lui Dumnezeu: „Să vină Împărăţia Ta. Să se facă voința Ta, după cum în cer aşa şi pe pământ”. (Mat. 6:10) Deoarece El a fost şi este Rege sub porunca directă a Atotputernicului Teocrat, Iehova, Isus a fost răstignit pe un stâlp de agenţii religioşi ai lui Satan. Speranţa lor era să-L distrugă, dar Dumnezeu a năruit speranţele duşmanilor Săi, înviindu-L pe Isus din moarte şi înălţându-L în locul cel mai înalt din univers, imediat după Dumnezeu Însuşi. Isus Cristos este „moştenitorul tuturor lucrurilor” şi este „reprezentarea exactă” a Tatălui Său, Iehova; referitor la Fiul cel iubit, Dumnezeu porunceşte ‘tuturor îngerilor să I se închine’. (Evrei 1:6) Mai mult decât atât, Iehova porunceşte ca ‘orice genunchi să se plece în numele lui Isus şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Cristos este Domnul’. – Filip. 2:10, 11.
Perioada de aşteptare
Deşi învestit pe deplin cu autoritate şi putere ca Rege când s-a înălţat la cer, Isus Regele trebuia să aştepte să-şi înceapă domnia până când Iehova îi alegea dintre oameni pe cei 144.000 de membri ai trupului organizaţiei Sale regale şi atunci când aceasta se va încheia, duşmanul va fi redus la tăcere. Aşa că Satan şi-a continuat fără întrerupere nelegiuita cale de acţiune. De aceea, este scris: „Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii tăi sub picioarele tale.” (Ps. 110:1) „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Sale.” (Evrei 10:12, 13) Cei care vor fi asociaţi cu Isus Cristos în Împărăţia Sa trebuie mai întâi să fie aleşi şi trebuie să-şi dovedească integritatea sub probă. Astfel de credincioşi sunt luaţi în legământul pentru Împărăţie. (Luca 22:28-30) După întoarcerea lui Isus Cristos în puterea Împărăţiei Lui, cei credincioşi sunt ‘făcuţi regi şi preoţi pentru Dumnezeu’ pentru a domni cu Isus Cristos. (Apoc. 1:6; 5:10) Aşa cum, în tip, împărăţia lui Israel a fost alcătuită din douăsprezece seminţii, tot la fel, în antitip, cei asociaţi cu Isus Cristos sunt din douăsprezece grupuri sau seminţii, toţi dintr-o singură familie, constituind laolaltă 144.000. (Apoc. 7:4) Acest trup aprobat de creaturi alcătuind „trupul lui Cristos”, cei unşi, fiecare dintre ei trebuie să fie pus la probă, să se dovedească loial şi credincios, să fie botezat în moartea lui Cristos, să experimenteze schimbarea învierii din om în spirit şi să fie veşnic cu Isus Cristos în Împărăţia Lui. – Rom. 6:3-5; 1Cor. 15:51-55; Apoc. 20:4.
Perioada de aşteptare a lui Cristos, potrivit bunei plăceri a lui Dumnezeu, a fost de aproximativ 1.900 de ani, timp în care membrii trupului lui Cristos au fost aleşi, iar moartea şi schimbarea învierii rămăşiţei celor 144.000, aflată încă pe pământ, va avea loc în curând. Aceia dintre cei aleşi care au murit în Cristos au fost deja înviaţi. (1Tes. 4:15-17; 2Tim. 4:1) Perioada de aşteptare s-a sfârşit în 1914 A.D. şi Regele şi-a luat în primire poziţia înaltă la porunca lui Iehova, Marele Teocrat. „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: Stăpâneşte în mijlocul vrăşmaşilor Tăi! Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.” (Ps. 110:2,3) „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta, a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proorocii, pe sfinţi şi pe cei care se tem de numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei care prăpădesc pământul.” – Apoc. 11:17, 18.
Prima lucrare a Regelui întronat a fost să-l izgonească pe rebelul Satan şi, prin urmare, în 1914 a început „războiul din cer”. (Apoc. 12:1-17) Bătălia Armaghedonului, care deja urmează să vină, îi va înlătura definitiv pe toţi cei care se împotrivesc Regelui Cristos şi aceasta va însemna sfârşitul domniei lui Satan.
Împărăţia cerului este organizaţia capitală a lui Dumnezeu numită Sion. Ea este alcătuită din Isus Cristos, Capul, împreună cu cei 144.000 de asociaţi, care sunt numiţi ca regi şi preoţi pentru Dumnezeu şi Cristos. Toţi aceştia sunt spirite asemenea lui Isus Cristos. Numărul va fi, nici mai mult nici mai puţin, de 144.000 de membri. Împărăţia este creaţia lui Iehova Dumnezeu şi El este peste toți şi mai presus de toți. El este marele şi atotputernicul Teocrat. Regele, Isus Cristos, va îndeplini complet scopul lui Iehova. Teocraţia este Împărăţia sau guvernul păcii.
Dar ce se întâmplă cu oamenii credinţei care au trăit înainte de Isus, s-au devotat lui Dumnezeu, au refuzat să se compromită cu Satan sau cu guvernele lumeşti şi au aşteptat domnia promisă a Atotputernicului Iehova? Nici unul din ei nu poate fi vreodată membru al Împărăţiei sau al guvernului ceresc al lui Iehova, pentru motivul clar că toţi au murit înainte ca Isus să fi furnizat şi să fi plătit jertfa de răscumpărare.
Aceşti oameni sunt arătaţi în Scripturi ca exemple de credinţă şi devotament loial. (Evrei 12:1) Fiind credincioşi, ei au primit din partea lui Dumnezeu un „raport bun”. Ei au fost martori pentru numele şi maiestatea Atotputernicului Dumnezeu, iar El i-a aprobat. Despre ei apostolul inspirat, care este un membru al Împărăţiei, a scris: „În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ”. „Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.” (Evrei 11:13, 39, 40) Apostolul Pavel vorbea și despre el însuşi când zicea „noi” şi ştia că el nu putea ajunge la desăvârşire până la venirea lui Isus Cristos, Regele gloriei. (2Tim. 4:8) Prin urmare, oamenii credincioşi din vechime nu puteau ajunge la desăvârşire până la întemeierea Împărăţiei. Este sigur atunci, din Scripturi, că aceşti oameni vor fi aduşi înapoi din moarte ca având parte de o „înviere mai bună” după întemeierea Împărăţiei. (Evrei 11:35) Atunci, care va fi locul lor în aranjamentul lui Iehova şi sub guvernul Său teocratic? Împărăţia sau guvernul lui Iehova este spirituală, prin urmare nevăzută ochilor omeneşti. Dumnezeu a avut reprezentanţi pe pământ în decursul perioadei de funcţionare a împărăţiei Lui tipice din Israel, aşa că El va avea reprezentanţi pe pământ şi în decursul domniei lui Cristos, Regele gloriei. Şi acei reprezentanţi văzuți, acţionând cu autoritate, vor fi bărbaţii credincioşi din vechime amintiţi la Evrei, capitolul 11, precum şi alții neamintiţi acolo. Despre ei este scris: „Copiii Tăi vor lua locul părinţilor Tăi [ai lui Cristos] şi îi vei face prinţi pe tot pământul.” – Ps. 45:16.
Regele, Isus Cristos, este Domnitorul şi reprezentanţii pământeşti ai acestui mare Domnitor sunt numiţi „prinţi” care vor reprezenta Împărăţia pe pământ. Aşa cum profetul Samuel, sub împărăţia tipică, umbla printre oameni dându-le poruncile lui Iehova, tot la fel, sub domnia lui Cristos, bărbaţii credincioşi din vechime, prinţii de pe pământ, vor umbla printre oameni, conducându-i după poruncile Domnului. Acesta este guvernul teocratic în acţiune pentru pământul paradis care va veni.
Abundenţa de dovezi scripturale, împreună cu faptele care au loc arătând împlinirea profeţiei, dovedesc în mod clar că momentul Armaghedonului, bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Cel Atotputernic, este foarte aproape şi că în această bătălie toţi duşmanii lui Dumnezeu vor fi nimiciţi şi pământul va fi curăţit de nelegiuire înainte de stabilirea completă a dreptăţii. Atunci, afacerile pământului vor fi sub controlul total al lui Isus Cristos, iar bărbaţii credincioşi din vechime amintiţi mai sus vor acţiona ca reprezentanţi ai guvernului ceresc teocratic. Ei vor locui pământul glorificat împreună cu oamenii cu bunăvoinţă păstraţi prin bătălia Armaghedonului. Această „mulţime mare” de supravieţuitori ai Armaghedonului se vor căsători, se vor înmulţi şi vor umple pământul cu urmaşi devotaţi lui Dumnezeu. În felul acesta, pământul locuit se va bucura sub conducerea dreaptă a guvernului ceresc al lui Dumnezeu.