„Cezarul” este folosit în general pentru a simboliza domnia civilă a naţiunilor. În aceste zile înainte de războiul Armaghedonului, diferite guverne civile îndeamnă pe toate popoarele să sprijine organizaţia internaţională, Naţiunile Unite. Eforturile de a înregimenta pe oameni sub guverne naţionale, regionale şi internaţionale cauzează chestiuni legate de politică, obligaţii politice şi ceremonii politice, ce se ridică până la un nivel înalt de interes şi importanţă. Ca de obicei, conducătorii statelor cer tuturor oamenilor să ia parte la aceste lucruri. Refuzul persoanelor cu conştiinţă de a participa la activităţile politice, comerciale şi religioase le cere să răspundă la un număr de întrebări vitale.

Sfânta Scriptură arată clar că un urmaş adevărat al lui Isus Cristos este un martor al suveranului Universal Iehova Dumnezeu şi ca atare, el este un ministru sau un ambasador al Împărăţiei lui Dumnezeu. De la anul 1914 A.D. martorii lui Iehova sunt miniştri şi ambasadori ai Împărăţiei întemeiate a Atotputernicului Dumnezeu cu Isus Cristos la dreapta Sa pe tron (2Cor. 5:20; Efes. 6:20; Ier. 49:14; Obad. 1; Mat. 24:14). Deoarece acest guvern va dăinui veşnic, el este cel mai mare dintre toate guvernele. Înseamnă că miniştrii şi ambasadorii acestui guvern merită aceleaşi drepturi şi scutiri ca cele de care se bucură demnitarii acestei lumi.

Servii religiei sunt scutiţi de sarcinile guvernului care sunt impuse de obicei tuturor oamenilor. Motivul acestor scutiri este faptul că din activităţile acestor servi decurg beneficii şi avantaje pentru popor şi guvern, care uşurează guvernul de anumite lucrări şi responsabilităţi. Se spune că influenţa celor care propovăduiesc contribuie la bunăstarea şi morala oamenilor, de aceea este scutirea servilor religioşi este bine venită şi justificată. Martorii lui Iehova, care propovăduiesc singurul mesaj al speranţei adevărate, sunt îndreptăţiţi să pretindă aceste scutiri acordate pentru toţi servii religiei.

Timpul, energia şi viaţa unui martor sunt consacrate în exclusivitate serviciului lui Iehova Dumnezeu. El şi-a asumat o obligaţie irevocabilă faţă de Cel Suprem pentru a-şi îndeplini cu credincioşie datoriile de propovăduire date de Dumnezeu, atât timp cât trăieşte şi să nu renunţe niciodată la ele. Orice retragere de la datoria încredinţată pentru a se angaja în servirea altului stăpân, pentru a îndeplini alt serviciu încredinţat de statul civil şi orice reţinere de la propovăduire, pentru a se supune legilor arbitrare ale oamenilor, înseamnă necredincioşie în ochii lui Iehova. Dumnezeu declară că acei călcători de legământ sunt vrednici de moarte (Rom. 1:31,32, NW). Nici un om nu poate scuza un serv pentru necredincioşie faţă de Iehova. De aceea, nici un om nu poate obliga pe un astfel de serv să-şi calce legământul pe care l-a făcut cu Iehova. Scutirea acordată servilor de guvernele liberale evită o asemenea situaţie neplăcută.

De când Iehova a ales din lume pe martorii Săi pentru a fi ambasadori ai Împărăţiei Sale în interesul oamenilor de pe pământ, ei nu mai sunt o parte a acestei lumi. Deoarece supunerea lor este faţă de Dumnezeul Cel Prea Înalt şi Împărăţia Sa, ei nu ia parte la alegeri electorale locale, naţionale sau internaţionale şi nu intră în politică. Ei sunt eliberaţi de acestea prin legea lui Dumnezeu, care le porunceşte să rămână nepătaţi de lume. Asemenea lui Isus Cristos şi apostolilor Săi, care au stabilit un exemplu de urmat, ei sunt în lume, dar nu sunt o parte a ei (Iac. 1:27; Ioan 17: 16,17; 15:17-19). Un alt motiv pentru care ei nu sunt o parte a lumii este că Diavolul este domnitorul ei invizibil şi ştiu că prietenia cu lumea atrage duşmănia cu Dumnezeu – 2Cor. 4:4; 1Ioan 5:19; Iac. 4:4. 

Activitatea de propovăduire a servilor lui Iehova îi îndreptăţeşte să pretindă scutirea de la îndeplinirea instruirii şi serviciului militar în forţele armate ale naţiunilor în care ei locuiesc. Statutul de scutire al martorilor lui Iehova îi eliberează de asemenea de executarea unei anumite lucrări guvernamentale care se cere oamenilor, care din motive de conştiinţă se opun atât serviciului militar combatant cât şi necombatant, deoarece martorii lui Iehova sunt servi ai evangheliei şi nu pacifişti politici, academici sau religioşi. Ei pretind neutralitate şi drepturi de persoane neutre din cauza statutului lor de ambasadori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. 

Legea perfectă şi supremă a lui Dumnezeu a prevăzut totdeauna ca servii Săi să fie scutiţi de executarea unor servicii extraordinare pentru statul civil. Iată de ce, în primul act de recrutare al naţiunii lui Israel, prin care bărbaţii erau recrutaţi pentru războiul teocratic, a fost inclusă o prevedere pentru scutirea preoţilor şi leviţilor care îşi îndeplineau în mod activ îndatoririle de serviciu. Ascultarea izraeliţilor de toate punctele acelei legi de recrutare era potrivită, deoarece guvernul lor era unul teocratic, iar recrutarea şi scutirile se făceau la porunca lui Dumnezeu (Num. 1:47-54; 2:33; 26:62). Urmând acest precedent, naţiunile care se pretind a fi creştine au arătat iluminare prin scutirea miniştrilor de la îndatoririle militare.

Pentru un alt motiv, fiecare serv al Dumnezeului Cel Prea Înalt revendică scutirea de instruire şi serviciu militar, deoarece este un urmaş al lui Isus Cristos. El se află deja într-o armată, pentru a servi ca un „soldat al lui Isus Cristos” (2Tim. 2:3,4, NW). Deoarece armele de război ale soldatului lui Isus Cristos nu sunt literale, el nu este autorizat de Comandantul său suprem, Iehova Dumnezeu, să se angajeze în războiul carnal al acestei lumi. Pe deasupra, fiind înrolat în armata lui Isus Cristos, el nu poate dezerta din forţele lui Iehova, pentru a-şi asuma obligaţiile unui soldat în orice armată a acestei lumi, fără să nu fie vinovat de dezertare şi să sufere pedeapsa dată de Atotputernicul Dumnezeu pentru dezertori.

Imediat după ridicarea la putere a nazismului a fost impusă tuturor locuitorilor Reich-ului german ceremonia politică de salutare a lui Hitler şi a zvasticii. Atât din motive scripturale, cât şi legale, martorii lui Iehova au refuzat să salute „Heil Hitler” şi zvastica sa. Aşa că ei au fost persecutaţi. Martorii lui Iehova au refuzat să salute steagul fascist, nazist şi comunist. Ei refuză să salute nu numai steagul Statelor Unite, ci şi al altor naţiuni democratice. Aşadar, ei nu fac discriminare împotriva nici unei naţiuni. În întreaga lume poziţia lor se bazează pe Scripturile infailibile. Refuzul de a saluta se bazează pe legile de interdicţie ale Atotputernicului Dumnezeu exprimate în 1Corinteni 10:14 şi peste tot în Scripturi. „Eu sunt Iehova Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le serveşti, căci Eu, Iehova Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu gelos, care cercetez nelegiuirea părinţilor în copii până la a treia şi la a patra generaţie a celor ce Mă urăsc şi arăt bunătate iubitoare până la a mia generaţie faţă de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele” – Ex. 20:2-6.

Un martor al lui Iehova respectă principiile bune reprezentate de steagul naţiunii în care locuieşte, deşi el nu salută steagul nici unei naţiuni. El îşi arată respectul prin faptul că nu aruncă batjocură asupra lui printr-o purtare rea. Ascultând de bună voie toate legile în vigoare ale ţării care nu vin în conflict cu legea lui Dumnezeu, el arată respect atât pentru steag, cât şi pentru naţiunea pe care acesta o reprezintă. El se supune tuturor acestor legi bune, deoarece este drept şi potrivit să procedeze aşa, ca un urmaş temător de Dumnezeu al Învăţătorului său, Isus Cristos. Aşadar, martorii lui Iehova se supun legii nu pentru că aceasta cuprinde pedepse pentru cei care o încalcă.

Martorii lui Iehova nu sunt împotriva oamenilor care salută sau doresc să salute steagul vreunei naţiuni. Ei nu se opun dorinţei nici unei persoane de a servi în forţele armate ale vreunei naţiuni. Ei nu se împotrivesc nici eforturilor vreunei naţiuni de a forma o armată prin recrutarea bărbaţilor. Ei nu încearcă să convertească lumea la un refuz de a saluta steagurile sau de a refuza să poarte arme. Pur şi simplu ei îşi păstrează neutralitatea şi obligaţiile ca ambasadori pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi declară motivele pentru care refuză să-şi calce loialitatea faţă de Dumnezeul şi Salvatorul lor. Chiar fiecare dintre martorii lui Iehova trebuie să hotărască pentru el însuşi ce poziţie va lua în această chestiune, şi nu va fi împiedicat sau silit de nici un alt martor.

Este greşit pentru creştini să fie subversivi şi să se angajeze în activităţi subversive în naţiunile în care locuiesc. Este adevărat că ei vestesc judecata lui Iehova Dumnezeu de a nimici toate sistemele rele ale acestei lumi şi de a întemeia Împărăţia Sa veşnică a dreptăţii. Dar aceasta nu înseamnă că martorii lui Iehova vor avea o parte în executarea judecăţii de nimicire şi în întemeierea acelui nou Guvern permanent. Pentru oricare dintre martorii Săi, încercarea de a lua parte la nimicirea vreunui guvern prin folosirea forţei sau prin altă formă de violenţă ilegală, este contrară legii Atotputernicului Dumnezeu. 

Duşmanii religioşi acuză în mod fals pe martorii lui Iehova că sunt împotriva acestor guverne ale lumii, din pricina poziţiei lor de ambasadori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Ei susţin că martorii lui Iehova trebuie să se supună oricărei porunci a conducătorilor politici.  Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile Dumnezeu” (Mar. 12:17, NW). Prin interpretarea particulară şi perversă pe care o dau spuselor lui Isus, pentru scopul lor propriu, duşmanii urmăresc ca martorii lui Iehova să dea „Cezarului” lucrurile lui Dumnezeu. Dar, asemenea lui Isus Cristos, martorii lui Iehova refuză să dea „Cezarului” lucrurile lui Dumnezeu. Chiar şi Pilat n-a putut găsi nici o vină lui Isus, din pricina susţinerii Sale că era un Rege şi a refuzat să se supună Cezarului păgân (Luca 23:2-4). Aşadar, nici o vină nu poate fi găsită la aceşti urmaşi ai lui Isus Cristos, martorii lui Iehova, care dau aceeaşi supunere lui Dumnezeu. Ei citează în mod drept cuvintele lui Petru: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu, ca Stăpânitor, decât de oameni” – Fap. 5:29, NW.