Se spune că sărbătoarea Crăciunului este aniversarea nașterii lui Isus. Dacă ar fi pe pământ, ce ar spune El despre această sărbătoare

Imaginează-ți-L pe Isus mergând pe străzile împodobite și luminate într-unul dintre marile orașe ale creștinătății. Este vremea Crăciunului. Pomul de Crăciun din oraș strălucește plin de lumini. Moș Crăciun pare să fie peste tot. La fel și cumpărătorii. Aceștia se grăbesc spre marile magazine pentru a face ultimile cumpărături. Din difuzoare răsună colinde de Crăciun intercalate cu reclame stridente. Casele de marcat își adaugă cântecul lor de satisfacție financiară la vacarm. „Crăciun fericit!” alunecă de pe limbile oamenilor. Spiritul Crăciunului a atins cote înalte. În toată această agitație, Isus se interesează despre semnificația acestei agitații neobișnuite.

„Oh”, vine răspunsul, „acesta este Crăciunul, cea mai mare petrecere aniversară a anului”. „Dar”, întreabă Isus, „a cui este ziua de naștere?”

A cui este ziua de naștere? O întrebare ciudată? Nu chiar. Un nou-venit în creștinătate s-ar întreba cu adevărat. La urma urmei, schimbul furibund de cadouri îl identifică oare pe Cel în onoarea căruia are loc sărbătoarea? Oare milioanele de dolari din publicitate spun a cui este ziua de naștere sărbătorită? Prezentările somptuoase din vitrinele magazinelor, pomii de Crăciun decorați sau luminile colorate înșirate pe străzi spun a cui este ziua de naștere? Iar Moș Crăciun, marea figură centrală din milioane de case, care simbolizează această sărbătoare ca niciun alt personaj, nu reușește să îl lumineze pe străin cu privire la a cui zi de naștere este.

Nu este ciudat, deci, că Isus îl întreabă pe cel ce sărbătorește: „A cui este ziua de naștere?” „Oh”, vine răspunsul, „este 25 decembrie, ziua de naștere a lui Cristos!” Acum ce ar spune Isus? Nu doar că sărbătoarea nu reușește să Îl onoreze pe Fiul lui Dumnezeu, dar data este total greșită. Referindu-se la înregistrările din Biblie, Isus ar putea arăta că nu S-a născut deloc în decembrie. Cum așa? Pentru că Biblia arată că El s-a născut în jurul datei de 1 octombrie  anului 2 î.C., că a venit ca Mesia în anul 29 d.C. și că a fost condamnat la moarte trei ani și jumătate mai târziu, sau în jurul datei de 1 aprilie 33 d.C.. Relatarea profeției „celor șaptezeci de săptămâni” de la Daniel 9:24-27 și Luca 3:1, 23, cât și alte scripturi, atestă acest lucru.
Dar Isus ar putea sublinia și mai mult: că există un mare contrast în ceea ce privește vremea în Palestina între octombrie și decembrie. Când s-a născut Isus - arată Scripturile - păstorii erau afară noaptea: „În ținutul acela erau niște păstori care trăiau sub cerul liber și care făceau noaptea de strajă lângă turmele lor. … Iată care este semnul pentru voi: veți găsi un prunc înfășat și culcat într-o iesle.”. (Luca 2:8, 12) Păstorii nu-și scoteau turmele pe câmp deschis în decembrie, dar o făceau în octombrie. Data din decembrie este complet greșită.

ÎNDREPTAREA SPRE ISTORISIRI NEADEVĂRATE

Acum, ce ar spune Isus despre faptul că religiile creștinătății au luat parte la o farsă și i-au făcut pe oameni să creadă că El s-a născut pe 25 decembrie? El ar arăta spre profeția făcută de unul dintre apostolii Săi: „Căci va fi un timp când nu vor suporta învățătura sănătoasă, ci, potrivit dorințelor lor, își vor strânge învățători care să le gâdile urechile și își vor întoarce urechea de la adevăr, îndreptându-se spre istorisiri neadevărate.” - 2 Tim. 4:3, 4.
„Îndreptându-se spre istorisiri neadevărate”. De ce? Este „potrivit dorințelor lor”. Ce verset potrivit! Deși mulți oameni știu că Isus nu S-a născut pe 25 decembrie, ei preferă ca această sărbătoare să fie „potrivit dorințelor lor”. Da, în ciuda falsității, ei preferă să fie așa. Nu doar atât, dar, în ciuda comercializării sărbătorii, ei încă o preferă așa. De aceea, în 1953, în ziua de Anul Nou, Washington Post spunea în editorialul său principal:

„Crăciunul american a devenit comercializat într-o măsură care îi șochează pe mulți străini și care aproape că îl transformă într-o orgie națională de materialism sentimental. Dar mai rămâne și faptul că nu doar producătorii și agenții publicitari, ci și o mare parte a poporului american preferă să fie așa”.
La fel ca israeliții, care tolerau falsurile și aberațiile religioase pentru câștigul egoist pe care-l puteau obține din poveștile false, la fel sunt și cei ce sărbătoresc Crăciunul, care nu doar că tolerează, dar preferă farsa petrecerii de ziua de naștere a lui Cristos. Atât de potrivit ar putea Isus să amintească cuvintele lui Iehova: „În țară se întâmplă ceva uluitor, da, un lucru îngrozitor: Profeții profețesc minciuni, preoții asupresc poporul cu puterea lor. Iar poporului meu îi place așa.” - Ier. 5:30, 31, AT.

Isus ar mai spune ceva despre 25 decembrie: că are o semnificație profund păgână. Iar istoria confirmă în mod clar acest lucru. Păgânii sărbătoreau ziua de naștere a zeului persan Mithra pe 25 decembrie. În jurul datei de 25 decembrie avea loc o altă mare sărbătoare păgână. Aceasta era Saturnalia, ținută în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. La această sărbătoare, oamenii defilau pe străzi cântând, se aprindeau lumânări și se puneau la ferestrele caselor. Oamenii făceau schimb de cadouri și toată lumea se ospăta și își vizita prietenii. Aceste obiceiuri păgâne - recunosc istoricii - sunt adevăratele baze ale sărbătorii din 25 decembrie.

NU EXISTĂ NICIO PORUNCĂ DE A SĂRBĂTORI ZILELE DE NAȘTERE

Ce le-ar spune Isus acelor pretinși creștini care încearcă să justifice Crăciunul, în ciuda datei false și a trecutului păgân? Ar spune că El nu a poruncit niciodată acest lucru, că ziua Sa de naștere nu a fost niciodată sărbătorită de niciunul dintre apostolii sau primii săi discipoli, că abia după apostazia anunțată a luat ființă sărbătoarea Crăciunului în rândul creștinilor mărturisiți. Această apostazie a fost prezisă de apostolul lui Cristos, care a spus că va duce la „lucruri denaturate”. „Știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, și că se vor ridica bărbați chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate”. (Faptele 20:29, 30) Abia în secolul al IV-lea, sărbătoarea Crăciunului a luat avânt printre creștinii declarați. Până atunci, apostazia avusese loc, o sărbătoare păgână a fost îmbrăcată într-un nume creștin, iar Biserica Romano-Catolică și-a dat binecuvântarea sărbătorii - toate acestea pentru a crește numărul de adepți nominali ai creștinismului.

Nu în ceea ce privește sărbătorirea zilei Sale de naștere a spus Isus: „Continuați să faceți acest lucru în amintirea Mea”. Acest lucru a fost spus cu privire la Comemorarea morții Sale, un eveniment mult mai vital pentru omenire decât nașterea lui Isus. Astfel, Isus, poruncind discipolilor Săi să țină Comemorarea morții Sale în loc de cea a nașterii Sale, a urmat principiul scriptural: „Mai bine este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”. Și așa se face că, în Biblie, zilele de naștere sunt sărbătorite doar de păgâni. Ziua de naștere a lui Faraon, menționată la Geneza 40:20, și ziua de naștere a lui Irod, menționată la Matei 14:6-10, au fost amândouă îndoliate de execuții criminale. Creștinilor nu li se poruncește să țină nicio sărbătoare: „Dar acum, că l-ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai degrabă, că ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum de vă întoarceți iarăși la lucrurile elementare, slabe și sărăcăcioase și vreți iarăși să le slujiți ca sclavi? Voi respectați cu strictețe zile, luni, perioade și ani. Mă tem pentru voi, ca nu cumva să fi trudit în zadar pentru voi.” - Luca 22:19; Ecl. 7:8, AS; Gal. 4:9-11.

Și ce ar spune Isus despre toată importanța acordată celor trei magi pe felicitările și decorațiunile de Crăciun? El ar întreba de ce li se acordă atâta onoare, pentru că acei înțelepți erau astrologi sau închinători la demoni. Legea lui Dumnezeu îi condamnă accentuat pe astrologi. (Deut. 4:19; 2 Regi 17:16; Isa. 47:13, 14) Din moment ce uciderea numeroșilor băieți a fost asociată cu călătoria astrologilor, nu este logic că Dumnezeu i-a condus la Isus. Dacă nu Dumnezeu, atunci cine a făcut-o? Trebuie că a fost Satan Diavolul, căci nicio lumină de pe cer de origine naturală nu putea să-i îndrume pe astrologi. Satan a folosit „steaua” pentru a-i ghida pe astrologi în planul său de a-L localiza pe Isus pentru a fi nimicit de Irod.

CRISTOS - UN REGE, NU UN PRUNC

Ce ar spune Isus despre nesfârșita portretizare a Lui ca prunc? Ar spune că El nu mai este un prunc. Atunci ce îi face pe oameni să se gândească la El ca la un prunc? A-L vedea pe Isus doar ca pe un prunc este periculos. Ne distrage atenția de la faptul vital că a fost împuternicit de Tatăl Său ca Rege, că acum domnește și că în curând va zdrobi toate națiunile cu un toiag de fier în timp ce „se luptă cu dreptate”. Ar trebui ca un Rege care zdrobește lumea, „Regele regilor și Domnul domnilor”, să fie considerat un copil? Astfel, concentrarea atenției oamenilor asupra lui Isus ca prunc este o înșelăciune, o înșelătorie săvârșită de maestrul înșelăciunii, Satan Diavolul.” - Apoc. 19:11-16.

Și ce ar spune Isus despre cei ce sărbătoresc Crăciunul înșiși? Oare comportamentul lor îl onorează pe Cristos? Într-o singură afirmație radicală, Isus ar putea răspunde, citând profeția referitoare la „zilele din urmă”, în care vor fi „iubitori de plăceri mai degrabă decât iubitori de Dumnezeu”. Perioada Crăciunului generează o supraabundență a acestora. Nu doar atât, dar în perioada Crăciunului mulți care sărbătoresc, la fel ca păgânii antici, se aruncă în mocirla excesului de băutură, a mâncatului în exces și a imoralității. Poruncile lui Cristos pentru un creștin nu-i lasă loc nicio clipă să se întoarcă la căile lumii vechi, cu atât mai puțin la o ocazie care se presupune că este ținută pentru a-L onora pe Cristos. „Destul că în timpul care a trecut ați îndeplinit voia națiunilor, umblând în fapte de conduită libertină, în dorințe pătimașe, în excese de vin, în chefuri, în partide de băutură și în idolatrii nepermise.”-2 Tim. 3:1-4; 1 Pet. 4:3.

Ce ar spune Isus despre obiceiurile de Crăciun, despre folosirea vâscului și a pomilor de Crăciun? El ar spune lucrurilor pe nume, la fel ca enciclopediile: că astfel de obiceiuri nu sunt practici creștine, ci sunt de origine păgână.
Ce ar spune Isus despre oferirea cadourilor? Cu siguranță, Isus nu ar condamna oferirea de cadouri, ci ar lăuda-o ca pe o sursă de fericire. Cu toate acestea, schimbul de cadouri așa cum se face de Crăciun, nu ar primi aprobarea lui Isus, deoarece oferirea este inspirată de schimbul de cadouri din timpul Saturnaliilor păgâne. De asemenea, cea mai mare parte a darurilor de Crăciun se face pe bază de reciprocitate; Cristos a spus să dai celor care nu-ți pot răsplăti. Iar Biblia nu stabilește, așa cum cred unii, modelul pentru schimbul de cadouri. Cine i-a adus daruri lui Isus? Nimeni altcineva decât astrologii care se închinau la demoni! Cu siguranță, creștinii nu trebuie să le urmeze exemplul. Și nici nu trebuie să aștepte o sărbătoare păgână pentru a manifesta o bunăvoință pe care ar trebui să o practice 365 de zile pe an.

Și ce ar spune Isus despre cei ce sărbătoresc înfierbântați, al căror entuziasm nu le ascunde ignoranța, necunoașterea Împărăției pe care Cristos a predicat-o ca speranța lumii? El ar spune că oamenii sunt prea ocupați pentru a învăța calea spre viață, iar Crăciunul nu face decât să-i facă și mai ocupați. Așa că Isus ar spune exact ceea ce a spus la Luca 17:26, 27: „Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se căsătoreau, până în ziua când a intrat Noe în arcă și a venit potopul și i-a distrus pe toți.” Nu este nimic în neregulă cu aceste preocupări, dar problema este că oamenii se ocupă atât de profund cu ele, mai ales în perioada Crăciunului, mâncând, bând și cumpărând, încât nu mai au loc în viața lor pentru cunoașterea scopurilor lui Dumnezeu prin Fiul Său. Și astfel, ignoranța, față de războiul iminent al Armaghedonului și față de lume nouă care se apropie, rămâne larg răspândită.
Așadar, ce ar spune Cristos despre Crăciun? Că petrecerea Crăciunului este o păcăleală religioasă, o capcană comercială, o sărbătoare păgână, o dezonoare pentru El și o degradare a creștinismului. El nu ar putea niciodată să o aprobe; nu ar putea niciodată să o recunoască drept o adevărată practică creștină. Asta înseamnă că cei care îl sărbătoresc intră sub dezaprobarea lui Cristos. Așa stând lucrurile, de ce să sărbătorim Crăciunul? De ce să nu ne eliberăm de această colosală capcană comercială? Nu este nevoie să sărbătorim pentru că alți pretinși creștini o fac! Într-adevăr, nu este nevoie să ne aflăm printre acei numeroși creștini pretinși pe care, în ciuda protestelor lor de a face fapte în numele lui Cristos, Regele refuză să îi recunoască:

„Mulți îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău, n-am scos noi demoni în numele Tău și n-am făcut noi multe lucrări de putere în numele Tău?» Și totuși, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!” Pentru ca să nu trebuiască să pleci de la Cristos atunci, pleacă de lângă Crăciun acum.” - Mat. 7:22, 23.