SERVII LUI DUMNEZEU SUNT DIFERIŢI

Nu este niciun secret. De la începuturile istoriei omului, din timpul fiului lui Adam, Abel, de-a lungul secolelor, cei care s-au închinat şi L-au servit pe Dumnezeul cel viu şi adevărat, al cărui nume este Iehova, au fost un popor separat, neobişnuit şi diferit de restul oamenilor de pe pământ. Înregistrarea istoriei o dovedeşte.

Abel se află la începutul marii liste a servilor credincioşi ai lui Dumnezeu: „Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain şi prin această credinţă a primit mărturie că era drept.” (Evrei 11:4) Deoarece a fost drept şi pur în închinarea sa, Abel a fost martirizat. Martir înseamnă „martor”, deci Abel a fost primul dintre martorii lui Iehova. Enoh, tatăl lui Metusala, a fost diferit de cei din generaţia lui şi nu s-a temut să vorbească şi să pună mărturie în legătură cu judecata lui Iehova împotriva păcătoşilor necredincioşi, majoritari în zilele lui. – Gen. 5:22-24; Evrei 11:5, 6; Iuda 14, 15.

Noe a fost în mod vizibil diferit faţă de ceilalţi oameni care au trăit înaintea potopului, prin faptul că „a umblat cu Dumnezeu”. Nu doar că a avut o credinţă remarcabilă în Iehova; el şi-a susţinut credinţa prin fapte. El a lucrat, în mod ascultător, la ce i s-a poruncit, la ceea ce părea pentru batjocoritorii din timpul lui a nu fi mai mult decât o acţiune fantastică şi ciudată a unui om nebun. El a construit acolo, sus pe înălţime, la depărtare de mare, o corabie imensă în care să se refugieze de ceva ce nimeni nu văzuse până atunci - ploaia! În timp ce Noe construia, el şi predica pocăinţa, îndemnându-şi semenii să caute favoarea lui Dumnezeu, cât timp mai exista ocazia. Ciudat lucru, doar alţi şapte din întreaga mulţime l-au crezut! Dar tot râsul şi dispreţul, batjocura şi ridicolul, şi fără îndoială persecutarea violentă din partea tiranilor şi agresorilor (Nefilimi şi bărbaţii puternici, Gen. 6:4) n-au reuşit să-l abată pe Noe de la lucrarea atribuită în mod divin. Şi noi suntem foarte recunoscători pentru faptul că Noe a fost diferit faţă de cei nebuni, proşti şi ignoranţi din timpul său, pentru că, dacă ar fi fost ca ei, noi nu am fi fost aici astăzi. – Gen. 6:5- 22; Mat. 24:37-39; Evrei 11:7; 2 Pet. 2:5.

Precum Abel în vechime, martorii lui Iehova din zilele noastre, având credinţă similară, Îi oferă lui Dumnezeu o jertfă acceptabilă, ‘rodul buzelor’, chiar dacă au fost martirizaţi de cei ce susţin a fi fraţii lor. (Evrei 13:15) Precum Enoh, aceşti martori avertizează cu îndrăzneală această generaţie neruşinată cu privire la mânia arzătoare a lui Iehova împotriva ei. Isus spunea că astăzi există aceleaşi condiţii ca în vremea lui Noe, dar înainte de sfârşitul prezentei lumi nelegiuite, un mesaj similar de avertizare va fi proclamat mai întâi pe tot pământul locuit, ca mărturie. Aşadar nu este surprinzător să aflăm că martorii lui Iehova, la fel ca Noe, muncesc din greu, predicând şi construind, chiar dacă sunt luaţi în batjocură, ridiculizaţi şi persecutaţi cu sălbăticie de către marii şi puternicii conducători ai pământului. – Mat. 24:3, 4, 14, 37-39; 2 Pet. 3:3-13.

DIFERIŢI ŞI DE LUMEA PREZENTĂ

Precum servii Dumnezeului Cel Preaînalt dinaintea potopului, la fel au fost şi cei de după - bărbaţi şi femei la un loc, diferiţi de ceilalţi în credinţă, integritate şi devotament faţă de dreptate. Trebuie să fi părut bizar pentru comunitatea de constructori a caldeenilor, că oameni precum Avraam şi Lot, să abandoneze siguranţa şi prosperitatea asigurate de cetatea lor, Ur, şi să meargă într-o ţară necunoscută şi sălbatică, ascultând de porunca lui Dumnezeu. (Gen. 12:1-5) Dar ei „aşteptau cetatea [guvernul teocratic] cu temelii adevărate, al cărei constructor şi creator este Dumnezeu”. Ei au văzut aceste promisiuni preţioase „de departe, le-au salutat şi au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară.” (Evrei 11:8-14) Cât de diferit a fost Lot față de sodomiţii desfrânați! Acel om drept „era foarte mâhnit de faptul că acei oameni care sfidau legea se dedau la un comportament desfrânat.” – 2 Pet. 2:6-8.

În paralel, servii de astăzi ai lui Iehova se străduiesc permanent să fie oameni curaţi, drepţi şi decenţi şi sunt dezgustaţi de lucrurile îngrozitoare pe care le văd în creştinătate. Ei îşi pun încrederea şi speranţa în Împărăţia promisă a lui Iehova, deoarece văd că timpul prezis pentru preluarea conducerii peste pământ este mult mai aproape decât a fost în timpul lui Avraam. Astfel, în loc să meargă mână în mână cu această lume veche, seducătoare, înnebunită după plăceri, sprijinindu-i planurile şi ideile, lucrând şi construind propriul ei turn Babel, adică structura confuză a Naţiunilor Unite, acest popor al lui Dumnezeu se menţine separat de lume, ca „străini şi călători”, trăind în ea temporar, asemenea recabiţilor. Ionadab a fost unul dintre aceştia. (Evrei 11:13; Ier. 35:5-19) Astfel, ei nu acordă niciun sprijin politicii, comerţului şi religiei organizate ale acestei lumi. – Isa. 52:11; 2 Cor. 6:14-18; Iac. 4:4; Apoc. 18:2-5.

SLUJITORI ÎN OPOZIŢIE CU STATUL

Ieremia a fost ordinat ca profet al lui Iehova şi trimis să transmită un mesaj nepopular oamenilor rebeli. Ce trebuia el să facă? Să refuze să mai vorbească pentru că unii au fost jigniţi? Să o lase mai încet, să se compromită sau să renunţe şi să se alăture celorlalţi ca „tovarăş obişnuit”? Acest lucru ar fi însemnat propria sa distrugere, alături de toţi ceilalţi. Ieremia a fost servul credincios al lui Dumnezeu. El a avut un mesaj vital de avertizare de la Dumnezeu şi oricine îi dădea atenţie, scăpa de distrugere. A fost pentru binele oamenilor şi a trebuit să fie declarat chiar dacă regii, prinţii, preoţii şi oamenii în general au obiectat; şi aşa a făcut Ieremia. – Ier. 1:4-19.

Drept urmare, Ieremia a dat peste cel mai crunt tip de intoleranţă religioasă, bigotism şi persecuţie. Clerul şi politicienii au fost înţepaţi de denunţurile aprinse ale lui Dumnezeu şi astfel au agitat mulţimile care au căutat să-l omoare pe profetul lui Dumnezeu. El a fost arestat şi dus la tribunal, acuzat pe nedrept că slăbea moralul oamenilor împotriva efortului de război, un agitator şi astfel demn de moarte. Totuşi, acest profet al Domnului nu a fost nici agitator, nici anarhist şi, deşi a fost închis şi chiar aruncat în mizeria carcerei, el a continuat să trâmbiţeze avertismentul. (Ier. 23:1-40; 25:34-36; 26:1-24; 32:2-6, 26-44; 38:1-6) Citind această relatare putem observa uimitoarea asemănare dintre lucrarea lui Ieremia şi tratamentul primit, şi lucrarea înfăptuită de martorii lui Iehova de astăzi, desfăşurată în condiţii similare.

Alte motive pentru care martorii lui Iehova continuă să avertizeze creştinătatea, deşi aceasta refuză să dea atenţie, se găsesc în poruncile Domnului către Ezechiel, contemporan cu Ieremia. Mărturia lui Ezechiel se adresa unui grup de rebeli încăpăţânaţi, aroganţi şi cruzi, însă Domnul i-a spus că dacă nu continuă să-i avertizeze, sângele lor va fi asupra capului său. Ezechiel a ascultat. La fel trebuie să facă și martorii lui Iehova. – Ezec. 2:3-7; 3:4-11, 16-21; 33:1-20.

Apoi a fost cazul lui Daniel. Pentru că a fost cinstit şi loial poziţiei sale de încredere, ca prim-ministru al vastului imperiu medo-persan, duşmanii lui Daniel au căutat să îl elimine, punând la cale răul prin lege. Când Daniel a continuat să se închine lui Iehova, încălcând legea nedreaptă, el a fost arestat, acuzat pe nedrept de răzvrătire şi aruncat într-o groapă, ca hrană pentru lei. Din fericire, Daniel s-a închinat singurului Dumnezeu viu şi adevărat, un Dumnezeu Atotputernic capabil să-Şi elibereze servii dintr-o groapă cu lei. (Dan. 6:1-28) Cu altă ocazie, când servii credincioşi ai lui Iehova, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au refuzat să se închine chipului poleit cu aur al lui Nebucadnțar, încălcând legea supremă a lui Iehova, ei au fost aruncaţi într-un cuptor încins. Ei au fost eliberaţi vii şi nevătămaţi de îngerul Domnului, în timp ce aceia care i-au aruncat pe servii lui Dumnezeu în foc au fost mistuiţi. (Dan. 3:1-30) Super-patrioţii de astăzi care pocnesc din călcâie, păşesc cu genunchii ţepeni şi care încearcă să-i forţeze pe servii credincioşi ai lui Dumnezeu să participe la idolatria lor, ar trebui să țină cont de acest exemplu!

Aceeaşi problemă a apărut din nou în timpul domniei lui Ahaşveroş, când un om nelegiuit, pe nume Haman, a încercat să-i distrugă pe toţi care Îl serveau şi I se închinau lui Iehova. Totuşi, Dumnezeu a inversat rolurile şi trupul lipsit de viaţă al lui Haman a atârnat de spânzurătoarea de aproximativ 23 m, pe care o construise pentru servul lui Dumnezeu, Mardoheu. - Vezi cartea Estera.

CEL MAI NOBIL EXEMPLU

Isus Cristos, cel mai mare Învăţător şi Predicator care a trăit pe pământ, a ignorat metodele religioase ale cărturarilor şi fariseilor, şi, pentru a preda adevărul, a mers din casă în casă, din sat în sat, în lungul şi-n latul teritoriului, proclamând că Împărăţia lui Iehova este singura speranţă a lumii. El a trecut peste limitele convenţionale, peste obiceiurile, practicile, teoriile şi tabuurile tradiţionale ale vremii. „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa.”,  afirmau toți oamenii care îl auzeau vorbind. (Ioan 7:46) O piaţă deschisă, un versant de munte sau ţărmul unei mări erau la fel de potrivite pentru el ca şi templul, cu condiţia ca acolo să fie oameni să asculte. Uneori, dădea instrucţiuni din Scripturi în timp ce se afla la masă, într-o casă privată.

Isus prezenta adevărul, chiar dacă aceasta demasca minciunile tradiţiei iudaice. El nu s-a implicat în politică, pentru că împărăţia Sa nu este din această lume, dar şi-a plătit taxele şi i-a îndemnat şi pe alţii să dea Cezarului (statului) ceea ce-i aparţinea statului, fără să uite, desigur, să dea lui Iehova Dumnezeu ceea ce I se cuvenea de drept. Şi pentru că a urmat o astfel de cale de acţiune dreaptă, Isus a fost hărţuit, persecutat şi în cele din urmă ucis pe stâlpul de tortură, pentru a satisface dorinţele imorale ale clerului, pe care El l-a denunţat ca fiind compus dintr-un grup de ipocriţi. – Ioan 18:37; Mat. 17:24-27; 22:15-21; 15:1-9; 23:1-39; Ioan 19:6, 15.

De atunci încoace, urmând exemplul lui Isus, creştinii adevărați, cu toate că sunt persecutaţi din pricina dreptăţii, ei îndură toate lucrurile din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.