POT CREŞTINII SĂ SCHIMBE LUMEA?

Mulți creştini declaraţi sunt convinşi că urmaşii lui Cristos trebuie să încerce să schimbe această lume veche, `să facă din ea un loc potrivit pentru ca Isus Cristos să poată reveni.'

Cu toată seriozitatea, ei cred că depinde de ei să aducă la împlinire rugăciunea lui Isus, pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se facă pe pământ, aşa cum se face în cer. În acest scop, ei încearcă să Îi aducă pe Dumnezeu şi pe Cristos în guvernele lumeşti, caută să facă războaiele mai puţin devastatoare sau să le elimine cu totul, şi depun eforturi pentru a-i converti pe toţi păgânii la creştinism.

Ei nu sunt deloc consternaţi de amploarea sarcinii care se află în faţa lor, ci insistă asupra faptului că este o abordare practică, realistă, pentru depăşirea inegalităţilor prezente. Ei îi consideră defetişti pe martorii lui Iehova, iar activităţile lor ca fiind nepractice şi nerealiste, din cauză că refuză să ia parte la eforturile lor de a schimba această lume veche.

Dar pentru martorii lui Iehova nu este vorba de renunţare sau defetism. Ei nu au încercat niciodată să schimbe această lume veche; deci nu pot fi acuzaţi că renunţă la această sarcină. Ei nu sunt defetişti pe motiv că refuză să întreprindă acestă acțiune din cauza amplorii sale. Servii lui Iehova sunt obişnuiţi cu înfăpturiea unor lucrări de amploare. Ce responsabilitate imensă era asupra lui Noe atunci atunci când a construit acea corabie imensă pentru a putea găzdui opt persoane şi sute de animale, pentru un an întreg! Sau ce responsabilitate presupunea însărcinarea lui Moise de a conduce două milioane de sclavi din Egipt, în Ţara Promisă! Ce serviciu de amploare le-a fost încredințat urmaşilor lui Isus, de a predica vestea bună despre Împărăție și de a face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor!

Dar pentru a schimba această lume veche, slujitorii de astăzi ai lui Iehova nu îşi pot asuma această sarcină. De ce nu?

Deoarece, în primul rând, nicăieri în Scripturi nu li s-a dat o astfel de împuternicire. Creştinilor nu li s-a poruncit să schimbe lumea, ci doar să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor şi să propovăduiască evanghelia Împărăției în toată lumea cu scopul depunerii unei mărturii. — Matei 24:14; 28:19, 20.

În al doilea rând, martorii lui Iehova nu încearcă să schimbe această lume veche pentru că acesta se află sub controlul lui Satan Diavolul. El este dumnezeul acestui sistem de lucruri. Ei ştiu că nu îl pot schimba pe Diavol, nici nu îl pot îndepărta de la controlul lumii. (2 Cor. 4:4; 1 Ioan 5:19).

Al treilea motiv pentru care martorii lui Iehova nu încearcă să schimbe lumea veche este că aceasta nu poate fi reformată. Ea este ca un fagure plin de corupţie, aşa cum a fost lumea din vremea lui Noe. Lumea veche este ca o îmbrăcăminte veche mâncată de molii, pe care nu poate sta nici un petic. Ea iubeşte mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu. Ea nu îşi mai poate schimba obiceiurile sale rele așa după cum un Etiopian nu îşi poate schimba pielea, nici un leopard petele. A depune eforturi pentru a reforma lumea, ar fi foarte nepractic. — Mat. 9:16; Ier. 13:23.

Fiindcă această lume veche nu poate fi reformată, Dumnezeu a condamnat-o la distrugere, acesta fiind al patrulea motiv pentru care creştinii nu ar trebui să încerce să o schimbe. Cerul şi pământul ei sunt „păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate." „Căci Iehova s-a umplut de mânie împotriva tuturor naţiunilor şi de furie împotriva întregii lor armate." —2 Pet. 3:7; Isa. 34:2.

A încerca să reformezi sau să peticeşti acest vechi sistem de lucruri, ar însemna să presupui că judecata lui Dumnezeu împotriva lumii nu a fost dreaptă, și că ar trebui să Îl determinăm să o schimbe. O astfel de atitudine, deşi poate fi la fel de bună cum a însemnat efortul lui Avraam de a-L întoarce pe Dumnezeu de la distrugerea Sodomei şi Gomorei, nu va reuşi. Acesta este motivul pentru care tuturor iubitorilor dreptăţii care apreciază darul vieţii veşnice, li se porunceşte să fugă din această lume veche: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei." A rămâne cu acest sistem vechi de lucruri înseamnă să tolerezi răutatea lui, şi astfel să meriţi distrugerea care vine asupra lumii. Aceasta ar fi o cale de acţiune foarte nerealistă. — Apoc. 18:4; Gen. 18:26-32.

Ce nebunie ar fi fost pentru Noe să încerce să schimbe lumea dinainte de Potop, în loc să se concentreze asupra construirii bărcii! Dacă ar fi făcut acest lucru, el ar fi pierit în Potop şi noi nu am fi existat astăzi! Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce îl priveşte pe Lot. Dacă ar fi insistat să îi facă pe sodomiţi să se întoarcă de la căile lor rele, acest lucru le-ar fi întârziat fuga și el ar fi fost nimicit împreună cu nelegiuiții! Isus a trasat o paralelă între zilele lui Noe şi Lot şi zilele noastre şi a subliniat nevoia urgentă de a ne separa de acest sistem vechi de lucruri. — Mat. 24:15-20; Luca 17:26-30.

Chiar dacă eforturile oamenilor cu intenţii bune s-ar materializa și ar aduce în existență un guvern corect şi pace între naţiuni, acestea nici măcar nu s-ar putea compara cu Împărăţia lui Dumnezeu. Acea Împărăţie va asigura numai pacea eternă şi sfârşitul tuturor opresiunilor, dar va aduce, de asemenea, și sfârşitul durerii, tristeții, bolii şi morții; îi va aduce înapoi pe cei dragi din morminte, şi, mai presus de toate, îi va uni pe toți cei care vor trăi în închinarea singurului Dumnezeu adevărat, Iehova. Desigur, toate acestea sunt dincolo de puterea şi înțelepciunea oamenilor! — Ps. 72; Isa. 11:9; Faptele 24:15; Apoc. 21:4.

Atunci ce este mai practic şi realist decât transmiterea mesajului cu privire la această Împărțătie minunată? Cei care iau pozitie de partea ei, se bucură chiar şi acum de o pregustare a binecuvântărilor din acea lume nouă. Devenind o parte a Societății Noii Lumi, ei se asociază cu o organizație de oameni, care este lipsită de ambiții egoiste şi de coruptie, care nu cunoaşte nici o diviziune din cauza rasei, culorii sau a limbii, şi care are asupra ei binecuvântarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu i-a însărcinat pe creştini să schimbe această lume veche, ci doar să depună mărturie despre Împărăție. Noi nu putem schimba lumea veche la fel cum nu-1 putem schimba pe Diavol. Și pentru că lumea veche nu se poate reforma, Dumnezeu a condamnat-o la distrugere. Noi trebuie să ne punem speranța în noua lume a dreptății lui Dumnezeu, care va fi superioară față de ceea ce poate realiza omul.

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.