Teme Biblice

"Un pământ nou!" Ce poate să însemne aceasta? Arderea planetei noastre prezente şi înlocuirea ei cu un glob nou? Nu, nu înseamnă aceasta, deoarece cuvântul demn de încredere al lui Dumnezeu declară: „Pământul rămâne veşnic în picioare” (Ecl. 1:4; Ps. 78:69; 119:90). Dar că va exista un pământ nou este asigurat prin propria promisiune a Creatorului: „Iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte” (Isa. 65:17). Atunci, dacă nu va fi un nou glob pământesc, ce este „pământul nou”? Ce stări vor domni pe el, cum şi când va veni în existenţă? Desigur că astfel de întrebări vă trec prin minte, în timp ce vă gândiţi la perspectiva unui pământ nou.

În această lume nefericită şi cu susul în jos, regula generală este să iei lucrurile aşa cum sunt, să mergi înainte pe calea cu cea mai mică împotrivire şi numai când apar împrejurări nefericite să cauţi alinare, recurgând la rugăciune. Apoi, dacă rugăciunile nu primesc răspuns imediat, se naşte sentimentul că Domnul Dumnezeu nu-şi face datoria. Rugăciuni pentru sănătate, pace şi prosperitate rămân fără răspuns, chiar atunci când sunt adresate cu sinceritate unui dumnezeu despre care se crede că este Cel Atotputernic. Acest lucru ar trebui să-i facă pe oamenii cu raţiune să se oprească şi să se gândească serios la această chestiune importantă. Căutând calea cea dreaptă, ei au obligaţia să întrebe: Cum trebuie să ne rugăm? Cui trebuie adresată rugăciunea? Există cerinţe speciale pentru ca oamenii imperfecţi să ajungă la Cel Atotputernic? Într-adevăr, de ce ne rugăm?

Noi trebuie deci să evităm călăuzirea falsă a oamenilor şi religiile lor, psihologii şi psihiatrii vorbăreţi şi politicienii corupţi, care toţi şi-au construit nişte reputaţii de eşecuri colosale. Cunoaşteti-L pe Dumnezeu drept călăuză după roadele Sale şi acceptaţi-L datorită acestor roade. V-ar plăcea să fiţi călăuziţi la fel de sigur ca pasările în migraţiile lor? Atunci faceţi-l pe Călăuzitorul lor, Călăuzitorul vostru. V-ar plăcea să fiţi îndrumaţi în Lumea Nouă la fel de sigur precum stelele sunt călăuzite pe orbitele lor? Atunci faceţi-L pe Îndrumătorul lor, Îndrumătorul vostru.

Una din învăţăturile vitale predată peste tot în Biblie este cea a răscumpărării, pe care Dumnezeu a furnizat-o prin Isus Cristos, pentru oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu şi au credinţă în El.

Când se menționează despre Armaghedon și faptul că noi trăim în zilele din urmă ale acestui sistem de lucruri, mulți se ridică să ia în bătaie de joc și să spună că este cea mai nepractică parte din întreaga Biblie, să crezi că Dumnezeu are de gând să lupte într-o bătălie a Armaghedonului pentru a-i distruge pe cei răi și să anunțe o împărăție perfectă care va transforma pământul într-un paradis global. Și mai nepractic și mai lipsit de rațiune, spun ei, este mesajul care declară că noi trăim în zilele din urmă.

Ziua de 14 Februarie, sau “Sfântul Valentin” se apropie cu pași repezi. Și o dată cu ea își fac apariția toate celelalte lucruri specifice tuturor sărbătorilor așa numite “creștine”. De altfel, apropierea acestei sărbători se poate vedea cel mai bine în multitudinea de inimioare care au apărut pe piață sub formă de pernuțe, căni, jucării, lumânări, felicitări, flori, felurite cadouri, etc. Este cu adevărat această sărbătoare plăcută lui Dumnezeu şi cerută de El? Ne apropie ea mai mult de Dumnezeu şi de spiritul adevărului sau ne conduce spre spiritul lumii decăzute în patimi, vicii, idolatrie, desfrânare şi alte caracteristici ale întunericului?

Te temi de lucruri rele? Majoritatea oamenilor se tem. Aceasta se datorează lipsei de cunoştinţă despre cauza temerilor lumii. Acest articol demonstrează că tu poţi depăşi cu adevărat teama şi poţi găsi fericirea şi încrederea care provin din cunoştinţă.

Creştinismul în acest „timp al sfârşitului”, este atacat şi murdărit de cei ce i se opun mai mult ca în toate vremurile. Acest lucru noi nu-l vom putea opri, dar oare câte din practicile aşa numitului creştinism contemporan au într-adevăr rădăcini sau corespondenţă în drumul deschis de acela spre care fiecare creştin priveşte, adică Isus Cristos? În acest material, prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu și al evidențelor istoriei, vom încerca să răspundem la intrebarea „Poate fi Crăciunul sărbătoarea nașterii lui Cristos?".

De la naștere până la moarte majoritatea oamenilor își conformează viața după anumite principii sau standarde. Unii oameni își conduc viața după anumite legi stricte, după unele norme morale, după educația primită în copilărie sau alții sunt la polul opus, lipsiți de orice fel de moralitate. Astfel oamenii ajung să trăiască conform unor filosofii și învățături omenești, să se conformeze unor obiceiuri și tradiții purtate de generații la rând fără să își pună întrebarea dacă ceea ce fac este plăcut sau nu înaintea lui Dumnezeu, Creatorul lor. Totuși noi ne putem transforma viața într-un mod care să ne poată fi folositor atât nouă, cât și al aproapelui nostru, astfel încât să putem plăcea lui Iehova Dumnezeu. Aceasta înseamnă să ne întoarcem către Cuvântul Său!

Anual, la începutul lunii Noiembrie, națiunile așa zise creștine, sărbătoresc “Ziua morților” sau, altfel numită, “Ziua tuturor sfinților”. În alte părți ale globului, această sărbătoare, cu aceeași însemnătate, ia o altă înfățișare: este numită Halloween, și este sărbătorită la sfârșitul lunii Octombrie. Caracteristicile ei o diferențiază de orice altă zi din an: coronițe cu flori, îmbulzeală la cimitire, lumânări sau lămpi aprinse, rugăciuni pentru cei morți sau într-o altă formă, văzută prin costume de vrăjitoare, fantome, spiriduși, dovleacul cioplit, povești despre întoarcerea spiritelor morților și multe altele. Indiferent de ritualurile religioase care împodobesc aceasta manifestație, ne-am întrebat vreodată dacă “Practicile acestei zile țin cu adevărat de creștinism? Sunt toate aceste lucruri aprobate de Dumnezeu? Ce înseamnă pentru mine toate aceste lucruri?”.