Teme Biblice

Este Biblia actuală pentru zilele noastre? Pentru multe persoane activitățile moderne sunt limitate la filme, muzica, divertisment, afaceri, discursuri politice, literatura de calitate, cadouri pentru zile de naștere, integrame. Care sunt răspunsurile Bibliei la problemele existenței? Sunt aceste răspunsuri folositoare pentru zilele noastre? Cum le putem cunoaște?

Şi toţi locuitorii pământului i se vor Închina, toţi aceia ale căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.

Cei mai mulți oameni iubesc pacea și o doresc. Dacă această chestiune ar fi supusă la votul oamenilor, nu ar fi război niciodată. Oamenii cu inimă sinceră, care își iubesc aproapele și iubesc dreptatea, urăsc războiul.

Este credința rațională? Care sunt dovezile pentru aceasta? De ce ar trebui să acceptăm Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu?

Sunt nouăsprezece secole de când marele Învăţător al adevărului a dat această instrucţiune de despărţire micului Său grup de discipoli: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al [spiritului] sfânt. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Mat. 28:18-20). Tot nouăsprezece secole sunt de când guvernatorul roman L-a întrebat pe acelaşi Învăţător: „Ce este adevărul?” şi încă sute de milioane din aşa numita „creştinătate”, de toate naţionalităţile, continuă să pună întrebarea: „Ce este adevărul?” Religia este responsabilă pentru lipsa de cunoştinţă despre adevăr a oamenilor obişnuiţi. Sutele de sisteme religioase au furat „cheia cunoştinţei” învăţând religia în locul adevărului iar, ca şi consecinţă, oamenilor nu li s-a permis să cunoască nici glasul adevărului, nici valoarea lui salvatoare. De aceea, caracterul urgent al poruncii lui Isus de a merge şi a învăţa toate naţiunile, tot ce le-a poruncit El, devine mai presant asupra celor care acum sunt cu adevărat urmaşii Lui.

Aceia care îşi pun speranța în promisiunile omeneşti sau chiar într-o organizaţie de naţiuni nu pot spune în mod sigur: "În speranța aceasta am fost mântuiţi". Cum ar putea ei, să aibă o speranță de mântuire? Deoarece promisiunile unei lumi mai bune de mâine nu sunt realizabile. Dacă se sprijinesc pe temeliile lor nu vor rezista. Cum ar putea o organizaţie formată din oamenii cei mai pricepuţi să dea o speranță de mântuire, când "orice om este doar o suflare"?

Clerul creștinătății se împarte în două clase generale: fundamentaliștii și moderniștii, sau înalții critici. Ei au diferite concepții cu privire la Biblie. Fundamentalistul o ia pe toată în mod literal; înaltul critic o ia separat. Fundamentalistul o contaminează cu păgânism, învățând astfel de doctrine ca trinitatea, chinul veșnic, purgatoriul și alte crezuri învățate de păgâni cu mult timp înainte de Cristos. Când creștinătatea apostată a devenit catolică sau universală din și după secolul al IV-lea, a îmbrățișat învățături păgâne, cu scopul de a se folosi de păgâni și de a-i converti la creștinătatea nominală. Într-un efort inutil de a evita un conflict cu Cuvântul lui Dumnezeu, clerul fundamentalist răstălmăcește unele texte pentru a le potrivi cu păgânismele lor, așa cum a spus Petru: „Înțelesul pe care cei neștiutori și nestatornici îl răstălmăcesc, așa cum fac și cu restul Scripturilor, spre propria lor distrugere.” (Matei 15:6-9; 2 Petru 3:16) Cu toate că afirmă că se bazează pe adevărul Bibliei, fundamentaliștii și-au găsit credința lor în mitul păgân. Interpretările lor greșite cu privire la Dumnezeu și la Cristos i-au făcut pe mulți să se întoarcă de la Biblie. În acest fel ei contribuie ca instrumente pentru demolarea credinței în Dumnezeu și Cuvântul Său.

Înregistrarea cu privire la Iov nu este doar o părticică de istorie antică moartă; ea este o istorie adevărată care prezintă viața unui personaj nu alegoric, din povești, ci cât se poate de real. Faptul că apostolul Pavel nu menţionează numele lui Iov la capitolul 11 din Evrei, atunci când relatează faptele oamenilor credincioşi din vechime, aceasta nu înseamnă că Iov nu a existat. Nefiind un izraelit, Iov nu a fost menţionat cu numele, dar este inclus în descrierea acelui „nor de martori”, care "prin credinţă... au făcut dreptate, au obţinut promisiuni... din slăbiciune s-au făcut puternici".

Ceea ce a răsunat odată ca fantastic, apare acum ca o posibilitate cruntă. În anul 1945, după ce a doua bombă atomică a fost aruncată în Japonia, oamenii au observat avertismentul scriptural despre un sfârşit al acestei lumi. Pierderea îngrozitoare de proprietăţi şi vieţi omeneşti i-a făcut pe locuitorii pământului să se îngrijoreze adânc, deoarece în sfârşit omul se lovise de ceva ce nu era capabil să controleze şi astfel, aceasta putea avea ca rezultat sfârşitul neamului omenesc. Aceasta este numai una dintre multele evoluţii de la anul 1914 A.D. înainte, care a făcut pe oamenii sinceri, temători de Dumnezeu, să se întrebe dacă nu cumva noi trăim în „zilele din urmă”, înainte de nimicirea acestei lumi. Pentru a dovedi aceasta, va fi necesar să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu şi să cercetăm profeţiile care sunt în legătură cu acest timp, să vedem dacă evenimentele din zilele noastre se potrivesc cu ele.

În ciuda tuturor promisiunilor şi plângerilor oamenilor, Dumnezeu va face aceasta pe calea Lui. Ce va face? Va aduce o lume nouă dreaptă, o lume a păcii durabile, o lume fără necazuri, durere sau moarte.