Întrebări Frecvente

Unde i-a fost dat omului să trăiască?

Omul fiind creeat din ţărâna pământului, este parte a acestui pământ, iar viaţa lui este legată de pământ, nu de cerurile spirituale. "Cerurile sunt ale lui Iehova, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor." Psalmi 115:16 Iehova Dumnezeu a creeat Pământul pentru om, pentru a fi locuit de către el, nu pentru a fi dus în cer după ce moare. "Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. Căci aşa vorbeşte Iehova, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: Eu sunt Iehova, şi nu este altul!" Isaia 45:12,18 Prin Mandatul Divin dat omului de către Iehova Dumnezeu se deduce foarte limpede că omul a fost creeat pentru a trăi pe acest pământ. "Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ."" Genesa 1:28

Se poate pierde mîntuirea?

Mântuirea se poate obţine prin recunoaşterea jertfei de răscumpărare a Domnului nostru Isus Cristos, jertfă, care trebuie respectată la justa ei valoare; apoi persoana, care doreşte mântuirea, trebuie să recunoască faptul că este un păcătos, că are nevoie de pocăinţă; trebuie să facă un legământ cu Iehova Dumnezeu, prin Fiul Său Isus Cristos, recunoscând, totodată, că are nevoie de Spiritul Sfânt, al Lui Iehova Dumnezeu, care să-i călăuzească viata, din acest moment, până la sfârşitul vieţii lui, pentru a putea rămâne în ascultare de legile drepte ale Lui Dumnezeu. "Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât, fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul Lui Dumnzeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis:" A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!" Şi în alta parte: "Domnul va judeca pe poporul Său". Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!" Evrei 10:26-31. Sigur, avem toţi, şanse de mântuire, prin Isus Cristos, dar numai aceia care vor fi atenţi la calea lor de acţiune şi se vor conforma adevarului, vor ajunge la ea. Apocalipsa 2:10

Ar putea omul, fizic, să trăiască în cer?

În nici un caz. Viaţa omului, prin intermediu trupului său de carne, este legată de acest pământ. "Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea." 1Corinteni 15:47,48,50

De unde vin visurile şi vedeniile?

Unele visuri sau vedenii vin de la Dumnezeu şi au, în general, caracter profetic; altele vin de la Satan, iar altele vin din mulţimea gândurilor şi a grijilor. Visuri sau vedenii de la Dumnezeu „Dumnezeu vorbeşte, însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.” Iov 33:14-15 Vezi şi Numeri 12:6; Matei 2:12; 2Corinteni 12:1- 5 Visuri sau vedenii care vin de la Satan „Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii, prorocesc minciuni, visurile mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor.” Zaharia 10:2; Vezi şi Deuteronomul 13:1-5; Iov 4:12-21; Ieremia 23:25-32 Vise care vin din mulţimea gândurilor şi a grijilor „Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.” Eclesiastul 5:3 Visele şi vedeniile profetice, de inspiraţie divină, au fost cuprinse în Sfânta Scriptură; ele au aparţinut timpului profeţilor şi apostolilor şi au împlinire în timpul sfârşitului.

Au existat credincioşi care au mers în cer înainte de venirea lui Isus?

NU. Biblia arată foarte clar că sigurul care s-a coborât din cer a fost fiul lui Iehova Dumnezeu, Isus Hristos. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer." Ioan 3:13 Tot Biblia spune că mormântul lui David se află printre noi. Biblia nu dovedeşte în nici un chip că David ar fi în cer sau într-un alt loc, ci în pământ. "Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi." Faptele Apostolilor 2:29 Despre Daniel Biblia nu spune că s-a suit în cer la moartea sa. "Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi... odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor." Daniel 12:13 De altfel chiar Isus aminteşte despre Ioan Botezatorul că nu va merge niciodată în cer (Matei 11:11). "Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el." Matei 11:11

În câte feluri vorbeşte Biblia despre Înviere?

Biblia vorbeştem în patru feluri: 1. Învierea care constă în schimbarea gândirii deşarte, lumeşti într-o gândire spirituală, în conformitate cu voia Lui Dumnezeu. „Voi eraţi morţi în greşelile si păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării.... măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har aţi fost mântuiţi).” Efeseni 2:1-2 şi 5 „De aceea zice: ”Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina” Efeseni 5:14 Vezi şi Luca 9:60; Ioan 5:25; Romani 12:2; Efeseni 4:17-18 2. Întâia înviere. Aceasta este o înviere, din moarte, în trup spiritual, pentru glorie cerească. De ea au parte Isus şi cei 144000, care alcătuiesc Biserica Sa. „El este Capul trupului, al Bisericii, El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibe întâietate” Coloseni 1:18 „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai Lui Dumnezeu şi ai Lui Cristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” Apocalipsa 20:6 Vezi şi Romani 6: 5; 1Tesaloniceni 4:14-17; 3. Înviere mai bună. De acest tip de înviere au parte cei ce moştenesc Pamântul, credincioşii, de la Abel la Ioan Botezătorul şi membrii mulţimii mari de oameni, care mor înainte de Armaghedon. Această înviere are loc după Armaghedon. „....unii, ca să dobândească o inviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea si au fost chinuiţi” Evrei 11: 35 „Iar tu du-te, pâna va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi, odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” Daniel 12: 13 4. Învierea pentru judecată. Cei ce au făcut răul, din neştiinţă, în perioada când nu se vestea Cuvântul Lui Dumnezeu pe pământ, bolnavii psihici, copiii mici, care au murit înainte de-a putea înţelege ce este bine şi ce este rău, înainte Lui Dumnezeu si alte categorii de oameni, pe care Iehova Dumnezeu le va considera că pot beneficia de această favoare, vor avea parte de o înviere pentru judecată la sfârşitul domniei de o mie de ani, a Lui Isus Cristos. „ şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi” Faptele Apostolilor 24: 15 „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care arau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” Apocalipsa 20: 12-14

De ce sa folosim numele Iehova, daca nu ii stim pronuntia exacta; oare daca l-am folosi in aceasta forma nu l-am folosi incorect si s-ar supara Dumnezeu?

Noi nu putem evita numele lui Dumnezeu. Dacă citim cuvântul Său scris, noi întâlnim numele lui Dumnezeu. Nu se câştigă nimic prin argumentarea că numele nu este pronunţat corect ca Iehova. Scripturile scrise înainte de era creştină au fost scrise, practic, toate în ebraică, numai o parte în aramaică, şi în acele Scripturi se află literele alfabetice pentru numele lui Dumnezeu, anume, Yod He Waw He (UYUW sau YHWH), de la prima carte până la ultima. Numele, simbolizat prin aceste patru consoane ebraice, apare de 6.823 ori în Scripturile Ebraice. (Pagina 39, prg. 2, a The Biblical Text in the Making, de Robt. Gordis. De asemenea, Lexicon in Veteris Testamenti Libros, de Koehler-Baumgartner). Scripturile Ebraice au început să fie traduse în limba greacă aproximativ în anul 280 î.C. Dar cu ceva timp înainte, evreii superstiţioşi au început să părăsească pronunţarea numelui, de teama de a nu-l lua în deşert. De aceea, când ei citeau şi ajungeau la nume, pronunţau în locul acestuia cuvântul Adonay (Domn) sau Elohim (Dumnezeu). Cu toate acestea, atunci când a fost făcută prima traducere în limba greacă, cunoscută ca Versiunea Septuaginta (LXX), traducătorii n-au urmat acel obicei, ci au pus în versiunea lor greacă cele patru litere ebraice ( UYUW) pentru numele lui Dumnezeu. Scriitorii Scripturilor Greceşti creştine au folosit acea Versiune Septuaginta şi au citat textul ei grecesc, care conţinea numele literal al Atotputernicului Dumnezeu. Dar mai târziu, copiatorii Septuagintei au început să omită numele divin în litere ebraice şi să-l substituie prin cuvintele greceşti, care însemnau „Domn” sau „Dumnezeu”. De atunci, traducătorii Bibliei au început să urmeze acest obicei rabinic, ceea ce explică, în parte, de ce nu apare numele în majoritatea traducerilor Scripturilor Greceşti creştine. Jerome  (Girolamo), care a alcătuit traducerea Latină Vulgata, a urmat aceeaşi practică şi la Exod 6:3 el a folosit titlul Adonai în loc de Iehova, ceea ce explică de ce nu apare numele în versiunea engleză romano-catolică Douay. În Versiunea Autorizată sau Regele Iacob noi găsim numele „Iehova” în Exod 6:3, Psalmii 83:18, Isaia 12:2 şi 26:4. Versiunea Bibliei de J.B. Rotherham redă numele de 6.823 ori ca „Yahweh”, dar Versiunea Americană Standard îl redă de fiecare dată cu „Jehovah”. Chiar dacă nici una dintre aceste două pronunţii nu poate fi exact aşa cum şi-a pronunţat Dumnezeu numele lui Moise, totuşi aceasta ne ajută imediat să identificăm ce se înţelege prin acel nume. În mod asemănător, numele „Isus” nu reprezintă maniera originală de pronunţie a acestui nume, aşa cum a fost pronunţat în ebraică sau aramaică; cu toate acestea, această pronunţie apropiată ne ajută imediat să identificăm ce înseamnă şi aceasta nu-I cauzează nici o dezonoare sau blasfemie.

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.