Întrebări Frecvente

Se mai află astăzi planeta Pământ sub blestem?

Da, acesta este punctul de vedere exprimat. Când l-a alungat pe Adam din Eden, Dumnezeu a spus: „Pentru că ai urmat sugestiile soţiei tale şi ai mâncat din pomul din care Eu ţi-am poruncit să nu mănânci, blestemat va fi pământul din cauza ta, cu suferinţă îţi vei câştiga traiul de pe urma lui cât timp vei trăi; spini şi mărăcini va produce pentru tine, astfel încât va trebui să mănânci plante sălbatice. Prin sudoarea frunţii îţi vei câştiga traiul.” (Gen. 3:17-19) Secole mai târziu potopul din timpul lui Noe a curăţat pământul de nelegiuire, lăsând doar persoanele socotite drepte în ochii lui Dumnezeu şi care erau devotate închinării adevărate. Iehova le-a dat un bun început, a emis din nou porunca de a se înmulţi şi de a umple pământul şi a pus sub puterea omului tărâmurile animalelor şi al plantelor, fără niciun blestem dezavantajos asupra pământului: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului.” Totuşi, să se observe că împuternicirea de a supune pământul dată lui Adam nu a fost inclusă în cea dată lui Noe, indicând că nu va fi îndeplinită prin simpla ridicare a blestemului. – Gen. 1:28; 6:17; 8:21; 9:1-17. Doar câteva secole mai târziu, o parte a pământului a fost comparată cu Edenul datorită frumuseţii sale luxuriante: „Lot a privit şi a văzut că întreg bazinul Iordanului era bine irigat peste tot (aceasta era înainte ca Domnul să distrugă Sodoma şi Gomora) ca grădina Domnului.” (Gen. 13:10) Nici următorul raport al spionilor despre Ţara Promisă nu sună ca despre un pământ blestemat care dădea doar plante sălbatice pentru hrană: „Ajungând în valea Eşcol, au tăiat o viţă cu un singur ciorchine de strugure şi a fost nevoie de doi dintre ei ca să-l care pe o prăjină, împreună cu nişte rodii şi nişte smochine.” Mai târziu, când au prezentat aceste fructe comunităţii izraelite, spionii au spus referitor la pământ: „Cu siguranţă curge lapte şi miere şi acestea sunt roadele lui.” (Num. 13:23-27) Desigur că Moise nu descria un pământ blestemat când folosea aceşti termeni strălucitori în legătură cu Ţara Promisă, al cărui îngrijitor era Domnul: „Domnul Dumnezeul vostru vă aduce într-o ţară frumoasă, un ţinut cu ape curgătoare, cu iazuri şi izvoare ce curg în văi şi pe dealuri; o ţară a grâului şi a orzului, a viilor, smochinilor şi rodiilor; un ţinut al măslinilor care dau ulei şi al mierii; un ţinut unde poţi mânca hrană fără limite, nelipsind nimic din ea; o ţară a căror pietre conţin fier şi din ale cărei dealuri poţi scoate cupru.” „Ţara pe care o invadaţi pentru a o cuceri nu este ca ţara Egiptului din care aţi venit, unde trebuia să vă plantaţi seminţele şi să le udaţi cu mâna ca pe o grădină de legume. Din contră, ţara în care treceţi spre cucerire este un ţinut al dealurilor şi văilor, udat de ploi din cer, o ţară de care se îngrijeşte Domnul Dumnezeul vostru, ochii Domnului Dumnezeului vostru fiind încontinuu asupra ei, de la începutul până la sfârşitul anului. Dacă nu veţi face nimic altceva decât să daţi atenţie poruncilor pe care vi le dau astăzi, de a-L iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi de a-L sluji cu toată mintea şi inima voastră, El vă va da ploaie pentru ţara voastră la timpul potrivit, ploaie de iarnă şi ploaie de primăvară, pentru ca voi să vă strângeţi grânele, vinul şi uleiul şi va da iarbă pe câmpurile voastre pentru vitele voastre şi veţi mânca pe săturate. Aveţi grijă ca nu cumva să fiţi înşelaţi să vă întoarceţi să serviţi dumnezei străini, să le aduceţi omagii lor şi mânia Domnului să izbucnească împotriva voastră şi El să închidă cerurile ca să nu mai fie ploaie, iar pământul să nu mai dea niciun rod, iar voi să distrugeţi repede ţara frumoasă pe care Domnul este pe cale să v-o dea. Iată, astăzi vă pun înainte o binecuvântare şi un blestem: o binecuvântare, dacă daţi atenţie poruncilor Domnului Dumnezeul vostru, pe care eu vi le dau astăzi; şi un blestem, dacă nu daţi atenţie poruncilor Domnului Dumnezeului vostru.” – Deut. 8:7-9; 11:10-17, 26-28; vezi şi Isa. 51:3; Ezec. 20:6, 15; 36:35; Ioel 2:3. Notaţi că prin neascultare frumuseţea edenică a ţinutului ar fi fost pierdută, şi necredinţa rebelă ulterioară din partea izraeliţilor chiar a cauzat pierderea stării asemănătoare paradisului din Ţara Promisă. Pământul de astăzi nu este menit să producă spini şi mărăcini, ca rezultat al blestemului din Eden. Acel blestem a dispărut odată cu apele potopului. În multe părţi ale pământului astăzi există locuri naturale de o frumuseţe şi grandoare ce-ţi taie respiraţia, iar alte locuri oamenii le-au transformat în parcuri şi grădini glorioase. Însă în cea mai mare parte, oamenii au distrus pământul şi au devastat tărâmurile plantelor şi animalelor din cauza lăcomiei comerciale sau din pura dorinţă de distrugere. Ei au uitat sau au ignorat scopul lui Dumnezeu pentru om şi pământ, au ocolit închinarea adevărată a lui Iehova şi şi-au atras asupra lor dezaprobare divină în locul binecuvântărilor, la fel cum au făcut şi izraeliţii. Biblia vorbeşte despre blesteme pentru neascultare, iar aceste blesteme vor culmina la Armaghedon într-o devorare a locuitorilor nelegiuiţi ai pământului, când Iehova Dumnezeu prin Cristos îi va „distruge pe cei ce distrug pământul.” (Lev. 26:14-39; Deut. 27:15-26; 28:15-68; Isa. 24:5, 6; Apoc. 11:18) Blestemul pentru neascultare şi închinare falsă este cel la care se referă Apocalipsa 22:3: „Şi nu va mai fi niciun blestem.” Rămăşiţa unsă a Israelului spiritual a fost curăţată de neglijențele din trecut în ceea ce priveşte închinarea, iar domeniul lor de închinare a devenit pur şi binecuvântat ca şi Edenul original. La timpul fixat de Iehova şi sub domnia împărăţiei lui Cristos, supravieţuitorii Armaghedonului şi cei înviaţi vor fi folosiţi pentru a împlini mandatul de a supune pământul propriu-zis şi a-l transforma într-un paradis, plin de laude lui Iehova. – Ps. 150:1-6. 

Va avea loc o lucrare de mărturie după începerea Armaghedonului?

Nimeni nu a urcat în arca lui Noe după începerea potopului. Nimeni dintre cei care şi-au amânat fuga, până când focul şi pucioasa nu au început să cadă, nu a scăpat din Sodoma şi Gomora. Isus a arătat cât de imposibilă va fi fuga pentru cei care vor întârzia până la începutul Armaghedonului, prin utilizarea unor simboluri referitoare la iarnă și ziua Sabatului. (Gen. 7:1-24; 19:12-29; Mat. 24:20-22). Când Isus a avertizat despre nesocotinţa de a întârzia fuga, El a menţionat o scurtare a zilelor de necaz, ca să fie salvaţi unii. Acum suntem în această perioadă special prevăzută pentru salvarea „oilor” lui Iehova, atunci când necazul lansat împotriva organizaţiei lui Satan în 1914 este întrerupt, dar va fi reluat în curând până la apogeul şi finalul acestuia la Armaghedon. Acum este momentul să fugim, aşa cum a fost prefigurat prin ridicarea temporară a asediului babilonienilor asupra Ierusalimului şi care a permis scăparea celor care au dat atenţie predicării lui Ieremia. (Ier. 37:1-12; 39:1-9) În mod asemănător, asediul roman asupra Ierusalimului a început în anul 66 A.D., dar a fost ridicat într-un mod ciudat, pentru un timp, şi a oferit şansa scăpării înainte de reluarea acestuia, sub conducerea lui Titus, și căderea oraşului, în 70 A.D. Ambele asedii şi căderea Ierusalimului, cu pauzele lor temporare de slăbire a presiunii pentru a permite scăparea, au ilustrat necazul final asupra lui Satan şi a organizaţiei sale, începând cu anul 1914 A.D. şi care se vor încheia la Armaghedon, dar scurtate prin perioada de pauză de acum, care oferă şansa de salvare celor devotați lui Iehova Dumnezeu. Prin urmare, cele de mai sus arată că nu există nici o posibilitate de fugă în ultima clipă, sau de pocăinţă pe patul de moarte, după ce începe Armaghedonul.

Expresia „toţi vor fi făcuţi vii în Cristos” îl include şi pe Adam?

Evident, Adam se afla într-o poziţie diferită de cea ocupată de urmaşii săi în ceea ce priveşte răscumpărarea. El a avut drept la viaţă, dar nu a valorificat-o sau nu a apreciat-o suficient pentru a o păstra; întrucât urmaşii lui nu au avut drept la viaţă niciodată şi au avut nevoie de răscumpărare de la început. Ar trebui să se observe că, în declaraţia „aşa cum toţi mor în Adam, tot la fel toţi vor fi făcuţi vii în Cristos” Adam este exclus din comparaţie. (1 Cor. 15:22) Nu am putea spune că Adam a murit în Adam. Adam a fost personal condamnat la moarte pentru propria sa greşeală intenţionată, dar nu şi urmaşii lui. Biblia nu spune nicăieri că Adam a fost cel răscumpărat pentru a-i elibera, astfel, automat, pe toţi descendenţii lui. Răscumpărare nu este dată pentru unul, ci „pentru mulţi” sau „pentru toţi”. (Mat. 20:28; 1 Tim. 2:6) Cu toate acestea, în 1 Corinteni 15, apostolul discută învierea membrilor corpului lui Cristos. Afirmaţia că „toţi vor fi făcuţi vii în Cristos” se aplică tuturor celor „care au adormit în Cristos” (versetele 6, 18), şi nu pentru omenire în general. Prin urmare, cei care urmează să fie astfel făcuţi vii trebuie să vină în relaţie cu Cristos ca Dătător de viaţă şi să fie făcuţi membrii trupului Lui. Nu toţi oamenii primesc beneficiile răscumpărării lui Cristos, ci numai „toţi cei ce-l ascultă”. Condamnarea moştenită de la Adam este ridicată de la cei care cred şi ascultă de Isus Cristos; aceasta rămâne asupra acelora care nu cred şi nu ascultă. – Ioan 3:18, 36; Evrei 5:9.

Dacă oamenii credincioşi dinainte de Isus nu sunt înviaţi ca oameni perfecţi, în ce mod este învierea lor „mai bună”?

Evrei 11:35 - „Femeile şi-au primit morţii prin înviere, dar alţi oameni au fost torturaţi fiindcă n-au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare, ca să ajungă la o înviere mai bună.” Prin credinţa profeţilor lui Dumnezeu din vechime, un număr de persoane au fost înviate, însă din cauză că erau moştenitori ai morţii prin Adam, şi din cauză că Împărăţia nu fusese încă stabilită, ei s-au întors în moarte. Toţi acei credincioşi din vechime, până la Ioan Botezătorul, au murit în credinţă faţă de Iehova Dumnezeu, iar pentru aceasta vor avea o înviere mai bună decât cei care au fost aduşi la viaţă sub un regim al păcatului şi al morţii. Aceasta va fi o ‘înviere mai bună’, deoarece ea va fi înfăptuită de cel mai mare profet al lui Iehova, Regele Isus Cristos, şi va fi înfăptuită sub împărăţia lui Dumnezeu, în mâinile sale. Ei nu vor mai trebui să moară din nou, deoarece învierea va avea loc sub domnia Fiului Lui Dumnezeu, a cărui răscumpărare le asigură eliberare din moarte pentru totdeauna. Oportunitatea de a dobândi viaţă pe pământ, pentru veşnicie, va fi atunci pusă înaintea lor; şi cu Satan şi demonii lui aruncaţi în abis şi cu lumea lui rea trecută, nu vor mai exista forţe care să le împiedice eforturile de a câştiga cea mai nouă cunoştinţă despre împărăţia lui Dumnezeu, şi astfel să umble pe cărările dreptăţii luminate spre viaţă veşnică, în Paradis. Şi din moment ce ei au exercitat credinţă în măsura în care au avut cunoştinţă, şi au murit în integritate de neclintit faţă de Dumnezeu, ei au fost dispuşi spre dreptate, iar acest lucru va fi în avantajul lor în momentul învierii sub Împărăţia Sa, prin Cristos.

Cum se înțelege Matei 11:23,24

Raspunsul la versetele din Matei 11:23,24 este destul de simplu si il putem gasi chiar in paginile Bibliei. Matei 11:23,24 - "Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine." Este clar ca in aceste versete Isus s-a referit la judecata aspura Sodomei si Gomorei, folosindu-le ca un termen de comparatie cu orasele de razvratiti Hozarin, Betsaida si Capernaum. Raspunsul Biblc cu privire la judecata asupra cetatilor Sodoma si Gomora este clar si fara nici o indoiala: 2 Petru 2:6-9 "Dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii." Judecata acestor 2 cetati arata ca un avertisment fata de cei nelegiuiti care vor suferi aceeasi pedeapsa daca nu isi vor schimba calea lor. Si de asemenea: Iuda 7 - "Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic." Acel foc vesnic este moartea a 2-a, adica moartea vesnica a celor care au fost nimiciti fara posibilitate de inviere. Apocalipsa 21:14 - "Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua." Aceste versete nu sunt in contradictie cu Matei 11:23,24. Si de ce? Acei care au pierit în Potop și în ploaia de foc asupra Sodomei și Gomorei nu au murit datorită păcatului moștenit de la Adam, ci au fost condamnați deoarece ei au ignorat avertismentul lui Iehova și au fost nimiciți de el. Ei au devenit exemple de avertisment ale pedepsei veșnice judiciare. (Evrei 11:7; 2 Petru 2:5-9; Iuda 7) Totusi, aceasta nu înseamnă că cel puțin unii din cei nimiciți la căderea Sodomei vor fi înviați și vor fi apți pentru a suporta cu succes o zi viitoare de judecată? Raspunsul Biblic este clar: NU. Cuvintele lui Isus Cristos din Matei 11:23,24 sunt o formă de construcție a discursului comună în timpurile Biblice. Ea a fost folosită pentru a sublinia imposibilitatea unui lucru. Isus a folosit o construcție similară când a spus: “Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 18:25) Nici un om normal nu ar putea să creadă că o cămilă ar putea trece prin urechea unui ac. Isus de asemenea a subliniat cu tărie ideea că cei bogați care nu sunt dispuși să-și lase averea, nu vor intra niciodată în Împărăție. La fel a fost și cu folosirea celorlalte construcții ale discursurilor sale. Nici Sodoma și Gomora nu ar putea îndura judecata. Evreii știau că soarta Sodomei a fost pecetluită, astfel că atunci când Isus le-a spus că judecata ar fi mai ușor de suportat pentru acei condamnați decât pentru orașele evreiești, eu au înțeles punctul la care se referea el.

Este Maria mama lui Dumnezeu?

Dumnezeu n-a avut nici mamă, nici început (Psalmi 90:2). El i-a creat pe Adam şi Eva, din care s-a născut apoi Maria, mii de ani mai târziu. Maria a devenit mama umană a Fiului lui Dumnezeu, Isus iar aceasta s-a făcut prin puterea Celui Prea Înalt (Luca 1:30-35). Mai mult decât atât ea, după nașterea lui Isus a mai avut alți copii ai căror tată a fost Iosif – Matei 13:55,56. Despre Maria nu ne este relatat în Biblie că ar fi căutat să strălucească din cauză că a fost aleasă să fie mama lui Isus, ci ea a devenit un discipol devotat al acestuia. Și nici un fel de fenomen păgân ca “Mariolatria“nu l-a permis Isus (Luca 11:27,28; Matei 12:46-50; Luca 8:19-21). Așadar răsplata pentru nașterea și educația lui Isus cât și pentru credința ei în Iehova Dumnezeu, fiind alături și nu mai presus de ucenicii lui Isus, este o inviere la viață în ceruri ca și creatură spirituală - Fapte 1:13,14; 2 Timotei 4:8.

Mai este necesar (obligatoriu) sa se dea a zecea parte conform V.T.

Oricât aţi căuta, nu veţi găsi pe Isus recomandând sau sfătuind darea zeciuielii pentru urmaşii Lui. Când Isus şi-a trimis apostolii şi discipolii să facă lucrare misionară din casă în casă, El n-a făcut îngrijiri pentru susţinerea lor prin zeciuială (Mat. 10:1-42; 28:19,20; Luca 9:1-10; 10:1-17; Fap. 1:8). Prin urmare, ei trebuie să consacre serviciului lui Dumnezeu nu a zecea parte, ci tot ce posedă, pentru ajutorul şi mângâierea străinilor cu bunăvoinţă din mijlocul lor – Mat. 22:36-40. Amintiţi-vă cum a lăudat Isus pe văduva săracă ce a dat doi bănuţi, nu doar a zecea parte, ci „tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese să trăiască” (Mar. 12:41-44). Sunt mulţi care, după ce dau a zecea parte din bogăţia lor, o duc bine în fiecare zi, îşi împlinesc toate poftele şi trăiesc făcând cheltuieli excesive. Cum ar putea împlini ei legea lui Cristos? În loc să fie asemenea lui Cristos, ei sunt ca fariseii. Fariseii erau atât de exigenţi în darea zeciuielii din cele mai mici seminţe (de mentă, mărar, chimen); dar ce egoiste şi cât de departe erau inimile lor de Domnul! (Mat. 15:6-9; 23:23,24). Prin urmare, creștinii să gândească nu din punctul de vedere al zeciuielii, ci în sentimentul dăruirii totale, şi astfel să câştige intrare în locuinţele veşnice prin adevăraţii lor Prieteni, Iehova Dumnezeu şi Fiul Său Isus Cristos – Luca 16:9.

De ce sa folosim numele Iehova, daca nu ii stim pronuntia exacta; oare daca l-am folosi in aceasta forma nu l-am folosi incorect si s-ar supara Dumnezeu?

Noi nu putem evita numele lui Dumnezeu. Dacă citim cuvântul Său scris, noi întâlnim numele lui Dumnezeu. Nu se câştigă nimic prin argumentarea că numele nu este pronunţat corect ca Iehova. Scripturile scrise înainte de era creştină au fost scrise, practic, toate în ebraică, numai o parte în aramaică, şi în acele Scripturi se află literele alfabetice pentru numele lui Dumnezeu, anume, Yod He Waw He (UYUW sau YHWH), de la prima carte până la ultima. Numele, simbolizat prin aceste patru consoane ebraice, apare de 6.823 ori în Scripturile Ebraice. (Pagina 39, prg. 2, a The Biblical Text in the Making, de Robt. Gordis. De asemenea, Lexicon in Veteris Testamenti Libros, de Koehler-Baumgartner). Scripturile Ebraice au început să fie traduse în limba greacă aproximativ în anul 280 î.C. Dar cu ceva timp înainte, evreii superstiţioşi au început să părăsească pronunţarea numelui, de teama de a nu-l lua în deşert. De aceea, când ei citeau şi ajungeau la nume, pronunţau în locul acestuia cuvântul Adonay (Domn) sau Elohim (Dumnezeu). Cu toate acestea, atunci când a fost făcută prima traducere în limba greacă, cunoscută ca Versiunea Septuaginta (LXX), traducătorii n-au urmat acel obicei, ci au pus în versiunea lor greacă cele patru litere ebraice ( UYUW) pentru numele lui Dumnezeu. Scriitorii Scripturilor Greceşti creştine au folosit acea Versiune Septuaginta şi au citat textul ei grecesc, care conţinea numele literal al Atotputernicului Dumnezeu. Dar mai târziu, copiatorii Septuagintei au început să omită numele divin în litere ebraice şi să-l substituie prin cuvintele greceşti, care însemnau „Domn” sau „Dumnezeu”. De atunci, traducătorii Bibliei au început să urmeze acest obicei rabinic, ceea ce explică, în parte, de ce nu apare numele în majoritatea traducerilor Scripturilor Greceşti creştine. Jerome  (Girolamo), care a alcătuit traducerea Latină Vulgata, a urmat aceeaşi practică şi la Exod 6:3 el a folosit titlul Adonai în loc de Iehova, ceea ce explică de ce nu apare numele în versiunea engleză romano-catolică Douay. În Versiunea Autorizată sau Regele Iacob noi găsim numele „Iehova” în Exod 6:3, Psalmii 83:18, Isaia 12:2 şi 26:4. Versiunea Bibliei de J.B. Rotherham redă numele de 6.823 ori ca „Yahweh”, dar Versiunea Americană Standard îl redă de fiecare dată cu „Jehovah”. Chiar dacă nici una dintre aceste două pronunţii nu poate fi exact aşa cum şi-a pronunţat Dumnezeu numele lui Moise, totuşi aceasta ne ajută imediat să identificăm ce se înţelege prin acel nume. În mod asemănător, numele „Isus” nu reprezintă maniera originală de pronunţie a acestui nume, aşa cum a fost pronunţat în ebraică sau aramaică; cu toate acestea, această pronunţie apropiată ne ajută imediat să identificăm ce înseamnă şi aceasta nu-I cauzează nici o dezonoare sau blasfemie.

Care este menirea omului pe pământ?

Ca să înţelegem menirea sau misiunea omului pe acest pământ, trebuie să înţelegem scopul Creatorului nostru. Numele Dumnezeului Atotputernic, Iehova, implică scopul Său cu privire la creaturile Sale. Astăzi, marele Său Scop este justificarea numelui Său înaintea tuturor creaturilor, şi susţinerea marii chestiuni de discuţie din Univers. Ezechiel 36:22,23 Justificarea marelui Său Nume va fi făcută în Armaghedon, iar prin întemeierea Împaratiei Sale Iehova îşi va realiza scopul de la începutul creţiunii: acela de a popula pământul cu o rasă de oameni perfecţi care sa dea ascultare de cuvântul Său într-o perfectă stare de pace, iubire şi armonie. Acum ne întrebăm: care este scopul omului în acest aranjament? Pe scurt, când omul (Adam) a fost creeat, el a fost însărcinat cu o singură poruncă - Genesa 2:17. Această poruncă implica ascultare. După cum ştim, omul s-a dovedit neascultător şi a nesocotit porunca Creatorului Său. Cu toate aceastea planul lui Dumnezeu trebuia să contiune. Astfel El a permis lui Satan Diavolul să-şi desfăşoare activitatea, pentru ca la timpul potrivit Iehova să dovedească tuturor creturilor Sale cine este Cel Prea Înalt. Pentru o restatornicire a omului, Iehova, prin fiul Său a adus o cale de împăcare cu Dumnezeu şi de recâştigare a vieţii. Ioan 3:16,17 Astăzi, toţi oamenii ar trebui să trăiască pentru a face voia lui Iehova Dumnezeu, iar aceasta este de a urma pe Fiul Său, Isus Cristos. Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 1 Petru 2:21 Asemeni lui Isus Cristos, să călcăm şi noi pe urmele Sale, dând ascultare de cuvântul Tatălui Său, Iehova. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Le-am dat Cuvântul Tau … Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvântul Tau este adevarul. Ioan 17:6,14,17 Deci scopul vieţii omului este acela de a da ascultare de cuvântul lui Iehova Dumnezeu, a lăuda şi preamări Numele Său pentru veşnicie, aşa cum Fiul Său ne-a oferit cel mai bun exemplu. Exodul 15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

Când a fost născut Adam?

Daniel 12:3,4 Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Iehova Dumnezeu nu a lăsat omul în necunoştiinţă, iar prin cuvantul Său ne-a facut de cunoscut orice lucru, chiar şi acele lucruri referitoare la "Socotirea Timpurilor". Timpul de la creearea lui Adam până la potop a fost de 1656 ani (Genesa 5:3-29, 7:6) De la începutul pototpului până la încheierea legământului cu Avraam in ţara Canaanului au trecut 427 ani (Genesa 11:10-32, Genesa 12:1-7) De la legământul Avraamic până la ieşirea din Egipt au trecut 430 ani (Exod 12:40-43, Galateni 3:17) De la ieşirea din Egipt până la construirea Tempului au trecut 480 de ani (1 Regi 6:1,2) De la începutul zidirii Tempului până la sfârşitul anului 1 î.d.Cr. au trecut 1035 ani (2 Cronici cap. 12 - 36) În concluzie: De la creearea lui Adam la sfârşitul anului 1 î.d.Cr. au trecut 4028 ani De la începutul anului 1 d.Cr. până în 2008 d.Cr. au trecut 2008 ani În consecinţă, Adam a fost creeat în urma cu 6036 de ani.

Adam a fost alb sau negru?

Nu culoarea pielii unui om este importantă inaintea lui Iehova Dumnezeu. Ci a căuta înainte de toate pe Dumnezeu şi adevărul Său. Fapte 17:26,27 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Că sunt oameni cu piele albă, neagră sau roşie, cu totii sunt egali inaintea lui Dumnezeu. 1 Samuel 16:7 Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă. Rasismul şi alte prejudecăţi faţă de oamenii de altă culoare decât albă, au fost introduse de către satan diavolul pentru a introduce ura şi vrajba între oameni. Iehova Dumnezeu este plin de bunătate şi îndurare: Psalmi 117:2 Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Iehova!

Va veni împărăţia Lui Dumnezeu, precum în cer aşa şi pe pământ?

Au trecut aproape două mii de ani de când Isus Cristos a sfătuit pe urmaşii Săi, să se roage la Iehova Dumnezeu pentru venirea Împărăţiei Sale, care a fost suspendată în urma neascultării din gradina Edenului. De atunci milioane de oameni au rostit şi rostesc cuvintele următoare: “Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău,vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…”. Adeseori se aud următoarele cuvinte: Ce va aduce această Împărăţie? De fapt de ce merită să ne rugăm zilnic după venirea ei? În loc de boli – sănătate veşnică; În loc de războaie – pace veşnică; În loc de moarte – viaţă veşnică Toate acestea sunt promise de către Dumnezeul Viu şi Adevărat, Iehova , prin profeţii Săi inspiraţi: “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie...” Isaia 35:5,6 ”Nici un locuitor nu zice: sunt bolnav!”   Isaia 33:24 “Vor zidi case  şi le vor  locui, vor vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii ca altul să le manânce rodul…Nu vor muncii degeaba... lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul...” Isaia 65:21-25. „…Din săbiile lor işi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare ; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război; ci fiecare va locui sub viţa şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.” Mica 4:3-4, Isaia 2:4. Împărăţia lui Dumnezeu va reînoi totul! Vezi şi Isaia 65:17; Matei 5:5; Ioan 3:16; Apocalipsa 21:4; 1Corinteni 15:26;  Isaia 34:16; Isaia 46:11

Se poate pierde mîntuirea?

Mântuirea se poate obţine prin recunoaşterea jertfei de răscumpărare a Domnului nostru Isus Cristos, jertfă, care trebuie respectată la justa ei valoare; apoi persoana, care doreşte mântuirea, trebuie să recunoască faptul că este un păcătos, că are nevoie de pocăinţă; trebuie să facă un legământ cu Iehova Dumnezeu, prin Fiul Său Isus Cristos, recunoscând, totodată, că are nevoie de Spiritul Sfânt, al Lui Iehova Dumnezeu, care să-i călăuzească viata, din acest moment, până la sfârşitul vieţii lui, pentru a putea rămâne în ascultare de legile drepte ale Lui Dumnezeu. "Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât, fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul Lui Dumnzeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis:" A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!" Şi în alta parte: "Domnul va judeca pe poporul Său". Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!" Evrei 10:26-31. Sigur, avem toţi, şanse de mântuire, prin Isus Cristos, dar numai aceia care vor fi atenţi la calea lor de acţiune şi se vor conforma adevarului, vor ajunge la ea. Apocalipsa 2:10

De unde vin visurile şi vedeniile?

Unele visuri sau vedenii vin de la Dumnezeu şi au, în general, caracter profetic; altele vin de la Satan, iar altele vin din mulţimea gândurilor şi a grijilor. Visuri sau vedenii de la Dumnezeu „Dumnezeu vorbeşte, însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.” Iov 33:14-15 Vezi şi Numeri 12:6; Matei 2:12; 2Corinteni 12:1- 5 Visuri sau vedenii care vin de la Satan „Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii, prorocesc minciuni, visurile mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor.” Zaharia 10:2; Vezi şi Deuteronomul 13:1-5; Iov 4:12-21; Ieremia 23:25-32 Vise care vin din mulţimea gândurilor şi a grijilor „Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.” Eclesiastul 5:3 Visele şi vedeniile profetice, de inspiraţie divină, au fost cuprinse în Sfânta Scriptură; ele au aparţinut timpului profeţilor şi apostolilor şi au împlinire în timpul sfârşitului.

În câte feluri vorbeşte Biblia despre Înviere?

Biblia vorbeştem în patru feluri: 1. Învierea care constă în schimbarea gândirii deşarte, lumeşti într-o gândire spirituală, în conformitate cu voia Lui Dumnezeu. „Voi eraţi morţi în greşelile si păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării.... măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har aţi fost mântuiţi).” Efeseni 2:1-2 şi 5 „De aceea zice: ”Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina” Efeseni 5:14 Vezi şi Luca 9:60; Ioan 5:25; Romani 12:2; Efeseni 4:17-18 2. Întâia înviere. Aceasta este o înviere, din moarte, în trup spiritual, pentru glorie cerească. De ea au parte Isus şi cei 144000, care alcătuiesc Biserica Sa. „El este Capul trupului, al Bisericii, El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibe întâietate” Coloseni 1:18 „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai Lui Dumnezeu şi ai Lui Cristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” Apocalipsa 20:6 Vezi şi Romani 6: 5; 1Tesaloniceni 4:14-17; 3. Înviere mai bună. De acest tip de înviere au parte cei ce moştenesc Pamântul, credincioşii, de la Abel la Ioan Botezătorul şi membrii mulţimii mari de oameni, care mor înainte de Armaghedon. Această înviere are loc după Armaghedon. „....unii, ca să dobândească o inviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea si au fost chinuiţi” Evrei 11: 35 „Iar tu du-te, pâna va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi, odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” Daniel 12: 13 4. Învierea pentru judecată. Cei ce au făcut răul, din neştiinţă, în perioada când nu se vestea Cuvântul Lui Dumnezeu pe pământ, bolnavii psihici, copiii mici, care au murit înainte de-a putea înţelege ce este bine şi ce este rău, înainte Lui Dumnezeu si alte categorii de oameni, pe care Iehova Dumnezeu le va considera că pot beneficia de această favoare, vor avea parte de o înviere pentru judecată la sfârşitul domniei de o mie de ani, a Lui Isus Cristos. „ şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi” Faptele Apostolilor 24: 15 „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care arau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” Apocalipsa 20: 12-14

Este adevărat că trupul moare, iar sufletul continuă să traiască?

NU. Aceasta a fost prima minciună a Diavolului pentru a întoarce pe om de la închinarea curată la Iehova Dumnezeu. Biblia, cuvantul lui Dumnzeu ne dovedeşte clar ce se întamplă cu sufletul care păcătuieşte. "Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el." Ezechiel 18:4,20 "Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?" Psalmi 89:48 "Sufletul viu", adică omul, atâta timp cât respiră şi trăieşte este în stare conştientă. În momentul în care el moare, nu mai are nimic, el nu mai posedă nici conştiinţă şi nici orice alt lucru, fapt sau fenomen. "Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!" Ecleziastul 9:5,10 "Nu morţii laudă pe Iehova, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii" Psalmi 115:17 "Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor." Psalmi 146:4

Pentru ce moare omul?

Întâiului om, Dumnezeu, i-a dat o singura poruncă pentru a fi respectată: "Iehova Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."" Genesa 2:16,17 Cu toţii ştim că Eva, amăgită de către şarpe (care s-a dovedit mai apoi a fi Satan Diavolul), cât şi Adam, au călcat această poruncă. Deci, omul, conform Legii Divine, a devenit muritor în momentul în care a încălcat marea poruncă a Creatorului, astfel toţi urmaşii lui au fost condamnaţi la moarte după o judecată corectă . "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit..." Romani 5:12

Au existat credincioşi care au mers în cer înainte de venirea lui Isus?

NU. Biblia arată foarte clar că sigurul care s-a coborât din cer a fost fiul lui Iehova Dumnezeu, Isus Hristos. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer." Ioan 3:13 Tot Biblia spune că mormântul lui David se află printre noi. Biblia nu dovedeşte în nici un chip că David ar fi în cer sau într-un alt loc, ci în pământ. "Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi." Faptele Apostolilor 2:29 Despre Daniel Biblia nu spune că s-a suit în cer la moartea sa. "Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi... odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor." Daniel 12:13 De altfel chiar Isus aminteşte despre Ioan Botezatorul că nu va merge niciodată în cer (Matei 11:11). "Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el." Matei 11:11

Ar putea omul, fizic, să trăiască în cer?

În nici un caz. Viaţa omului, prin intermediu trupului său de carne, este legată de acest pământ. "Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea." 1Corinteni 15:47,48,50

Unde i-a fost dat omului să trăiască?

Omul fiind creeat din ţărâna pământului, este parte a acestui pământ, iar viaţa lui este legată de pământ, nu de cerurile spirituale. "Cerurile sunt ale lui Iehova, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor." Psalmi 115:16 Iehova Dumnezeu a creeat Pământul pentru om, pentru a fi locuit de către el, nu pentru a fi dus în cer după ce moare. "Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor. Căci aşa vorbeşte Iehova, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: Eu sunt Iehova, şi nu este altul!" Isaia 45:12,18 Prin Mandatul Divin dat omului de către Iehova Dumnezeu se deduce foarte limpede că omul a fost creeat pentru a trăi pe acest pământ. "Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ."" Genesa 1:28