Întrebări Frecvente

De ce ar trebui să citim Biblia? Ce traducere să alegem?

Practic, toate cărțile îmbătrânesc și se învechesc, fie că sunt revizuite și corectate, fie că sunt aruncate ca relicve ale trecutului. Mii de cărți mor pur și simplu odată cu autorii lor. Singura excepție remarcabilă este, desigur, Biblia. Este cea mai veche carte din lume, dar este încă la fel de proaspătă și adevărată ca atunci când primele ei pagini au fost scrise acum mai bine de 3.460 de ani. Nicio altă carte, în întregime sau parțial, nu a fost tradusă în peste o mie de limbi. Nicio altă carte nu a pătruns în atât de multe țări și nu a influențat atât de mulți oameni. Pe Biblie se bazează multe legi civile și decizii judiciare. Cu toate acestea, Biblia nu s-a bucurat întotdeauna de o asemenea popularitate. Adesea, dușmanii ei au fost mult mai numeroși decât prietenii ei. Nicio istorie nu este plină de mai multe orori și tragedii decât cea care relatează lupta Bibliei pentru supraviețuire. Cu adevărat, dacă Autorul acestei cărți, Iehova Dumnezeu, nu ar fi fost și Păstrătorul ei, ea nu ar fi rezistat până în acest secol! De ce a fost păstrat până acum acest Cuvânt al lui Dumnezeu? Apostolul Pavel declară că a fost scris pentru mângâierea și speranța noastră și pentru a servi drept avertisment pentru noi, peste care a sosit sfârșitul acestui sistem. (Rom. 15:4; 1 Cor. 10:11; 2 Tim. 3:16, 17, NW) Prin urmare, în acest timp extrem de critic, când toți liderii „străluciți” ai acestei lumi vechi, ignorantă și disprețuitoare, nu sunt decât niște licurici în întuneric, cât de adevărat exprimă psalmistul gândurile oamenilor cu frică de Dumnezeu de astăzi: „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele și o lumină pe calea mea”. (Ps. 119:105) Mersul în această lumină divină duce pe calea spre lumea nouă, despre care Biblia abundă în promisiuni descriptive. Gândește-te doar la asta: un pământ paradisiac, lipsit de crime, calamități, boli, războaie și chiar de moarte! În marea bătălie a Armaghedonului, tot ceea ce aparține acestei lumi vechi, inclusiv planurile și promisiunile ei, va fi răsturnat și se va prăbuși. De ce, așadar, să nu-ți pui speranța și încrederea în ceva ce va dăinui? Da, Cuvântul lui Dumnezeu va supraviețui acestei lumi vechi, iar principiile și preceptele acestuia vor deveni legea teocratică a lumii noi. Așadar, dacă vrei să supraviețuiești cu Biblia și să trăiești în acea lume nouă și glorioasă, trebuie să începi acum să studiezi și să urmezi sfaturile ei. Ai o Biblie ortodoxă? Citește-o! Ai o Biblie Douay catolică? Citește-o! Ai traducerea evreiască Leeser? Citește-o! Ai versiunea King James? Citește-o! Sau, dacă vrei o adevărată emoție în înțelegere, procură-ți Traducerea Lumii Noi a Scripturilor Grecești Creștine! După ce citești și studiezi „Cuvântul adevărului” al lui Dumnezeu (Ioan 17:17, NW), vei înțelege și tu proclamația făcută pentru prima dată de Isaia și repetată de apostolul Petru opt sute de ani mai târziu: „Cuvântul rostit de Iehova dăinuie pentru totdeauna.” - Isa. 40:8; 1 Pet. 1:25.

De ce le-a spus Isus celor vindecați să nu spună nimănui despre minunile săvârșite asupra lor și de ce le-a spus discipolilor Săi să nu spună nimănui că El era Cristosul?

După ce doi orbi au primit vederea de la Isus, El „le-a poruncit cu strictețe, zicând: „Aveți grijă ca nimeni să nu afle”“. (Matei 9:30, NW) După ce a curățat un lepros, Isus „i-a dat porunci stricte și l-a trimis îndată de acolo, spunându-i: „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te și arată-te preotului și oferă pentru curățirea ta ceea ce ți-a poruncit Moise, ca să le fii martor”. Dar omul a răspândit peste tot relatarea miracolului „astfel încât Isus nu a mai putut să intre pe față într-o cetate” din cauza mulțimii care îi împiedica mișcările. (Marcu 1:40-45, NW) După ce l-a vindecat pe un om care era surd și care era afectat de o deficiență de vorbire, Isus „le-a poruncit să nu spună nimănui”. (Marcu 7:33-36, NW) Isus Cristos a făcut acest lucru pentru că nu dorea să fie anunțat public pe străzi și nu dorea ca populația să ia o decizie în ceea ce Îl privea pe baza unor astfel de rapoarte care circulau. El a vrut ca oamenii să vadă și să audă cu ochii lor și să decidă pe baza experienței lor personale cu El. Din același motiv, El le-a cerut ucenicilor Săi să nu-L anunțe ca fiind Mesia. În loc de a face publicitate pe străzi și de a ridica această problemă pentru a fi rezolvată în astfel de locuri publice, pe baza rapoartelor discipolilor, fiecare să cerceteze și să ia propria hotărâre pe baza dovezilor. De aceea, atunci când Isus și-a întrebat discipolii cine spun oamenii că este, a constatat că unii Îl credeau Ilie, sau Ioan Botezătorul, sau Ieremia, sau unul dintre ceilalți profeți. Atunci i-a întrebat pe discipolii Săi ei ce cred, iar Petru le-a exprimat convingerea: „Tu ești Cristosul”. „Apoi le-a poruncit cu tărie discipolilor să nu spună nimănui că El este Cristosul”. Să lase pe fiecare să ia propria hotărâre, așa cum a arătat această discuție cu discipolii Săi, care au făcut-o și au ajuns la diferite concluzii. Ei aveau Scripturile Ebraice și cunoșteau profețiile referitoare la Mesia, puteau vedea faptele lui Isus și Îi puteau auzi cuvintele. Să decidă ei. - Mat. 16:13-20, NW. Astfel, atunci când evreii revoltați au spus iritați: „Dacă tu ești Cristosul, spune-ne deschis”, Isus a răspuns: „Lucrările pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea depun mărturie despre Mine”. (Ioan 10:24, 25, NW) Este adevărat că Isus a recunoscut femeii samaritene de la fântână că El este Mesia. Ea a spus oamenilor din orașul ei, iar acești samariteni au venit și L-au auzit pe Isus. Dar reține că decizia lor s-a bazat pe ceea ce L-au auzit pe Isus spunând, și nu pe ceea ce le spusese femeia: „Ei au spus femeii: „Nu mai credem din cauza vorbelor tale, căci am auzit noi înșine și știm că Omul acesta este cu siguranță Salvatorul lumii.” (Ioan 4:7-42, NW) Abia după ce a fost pus sub jurământ în fața preoților de seamă și a Sinedriului, avea să se identifice în fața lor ca fiind Mesia, dar, înainte de a face acest lucru, chiar și atunci a zis: „Tu ai spus-o!”. Lor le revenea să spună dacă El era sau nu Mesia, pe baza dovezilor. Decizia le revenea lor, era responsabilitatea lor. (Matei 26:63, 64, NW) În mod similar, când era în fața lui Pilat și acel oficial a întrebat dacă Isus era rege, Isus a zis: „Tu ai spus că sunt Rege!” Decizia îi revenea lui Pilat. (Ioan 18:37, NW). Așadar, Isus nu voia ca oamenii să creadă în El pentru că alții îi convinseseră să o facă. El a vrut ca ei să decidă singuri dacă cuvintele și faptele Sale împlineau sau nu profețiile referitoare la Mesia. El nu voia ca hotărârea lor să se bazeze pe rapoarte entuziaste transmise din gură în gură și amplificate, sau pe reclame zgomotoase despre El pe străzi. El nu urmărea o astfel de publicitate, așa cum făceau fariseii. (Mat. 6:2, 5) Biblia stabilește acest lucru la Matei 12:15-19 (NW): „I-a vindecat pe toți, dar le-a poruncit cu strictețe să nu-L facă de cunoscut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care a zis: „Iată, servul Meu, pe care l-am ales, iubitul Meu, pe care l-a aprobat sufletul Meu! Voi pune spiritul Meu peste el și el va face cunoscută națiunilor ce este judecata. El nu se va certa, nu va striga cu voce tare și nimeni nu-i va auzi glasul pe drumul mare”. (Isaia 42:2) Așadar, interdicția lui Isus de a face publicitate deșănțată minunilor și mesianismului Său a fost o împlinire a profeției.

ESTE PARASTASUL O PRACTICĂ CREȘTINĂ?

Cultul morților este practicat de credincioșii ortodocși sârbi din Iugoslavia. În „Ziua tuturor sufletelor”, fiecare familie vizitează cimitirul cu coșuri pline de mâncare. Nu trebuie să lipsească o prăjitură de jertfă special pregătită. Este o prăjitură preparată din grâu pur, lapte, miere și scorțișoară, iar tuturor celor care vin la mormânt, indiferent dacă l-au cunoscut sau nu pe cel mort, li se dă o lingură și mănâncă. Această prăjitură este oferită la așa-numitul „Parastas” (comemorarea morților), care are loc acasă în fiecare an, la aniversarea morții unui membru al familiei. La ea sunt invitate toate rudele și prietenii. Atunci când a făcut o vizită ulterioară fiicei unui preot decedat, o martoră a lui Iehova a dat, fără să bănuiască, peste familie chiar în momentul în care aceștia sărbătoreau Parastasul. Când a intrat în cameră, s-a trezit brusc în fața unui întreg grup de oameni, printre care se aflau și doi studenți la teologie ai Bisericii Ortodoxe. Gazda i-a întins o lingură și i-a întins prăjitura de Parastas. Vedeți, este obiceiul ca un vizitator să se împărtășească din tort înainte de a fi prezentat. În timp ce lua lingura, ea a întrebat dacă poate pune o întrebare. Având în vedere că erau atât de mulți prezenți, cu siguranță va primi răspunsul potrivit. „Bineînțeles că puteți pune o întrebare”, a răspuns gazda. Martora a continuat: „Să presupunem că fratele dumneavoastră a fost acuzat și încarcerat și că ați angajat serviciile unui avocat pentru a obține eliberarea lui. Îl plătiți pe acest avocat din nou și din nou pentru munca sa. Acum, să zicem după doi ani, aveți dreptul să îl întrebați pe avocat cât de departe a ajuns în vederea eliberării fratelui dumneavoastră?” „Da, cu siguranță!”, a venit răspunsul. „Și este avocatul obligat să vă informeze cu privire la progresele sale și la perspectivele pe care le-ar putea avea în ceea ce privește eliberarea fratelui dumneavoastră?” „Bineînțeles!”, au spus ei. „În regulă, atunci”, a spus martora și s-a întors spre stăpâna casei. „Tatăl dumneavoastră a murit cu mulți ani în urmă și, cel puțin o dată pe an, în ziua de Parastas, plătiți o mulțime de bani pentru slujbă, pentru parastas și pentru ceremoniile de la mormânt. Preoții spun că tatăl dumneavoastră poate ajunge în rai. L-ați întrebat vreodată pe preot cât de departe a ajuns tatăl dumneavoastră pe calea sa? Cu siguranță că ar trebui să știe. S-ar putea ca tatăl dumneavoastră să fie deja acolo și să nu mai fie nevoie de slujbe și de aceste ceremonii. Poate cineva de aici să-mi răspundă la întrebare?” Liniștea s-a așternut peste cei de față. Nimeni nu a răspuns. Ochii tuturor s-au concentrat asupra celor doi studenți la teologie. Dar bărbații se aflau într-o situație jenantă. Martora a pus jos lingura fără să fi luat din prăjitura de jertfă. Atunci unul dintre studenți a rupt tăcerea, spunând „Este o îndrăzneală să faci o astfel de comparație și să tulburi și să degradezi această ceremonie sublimă la un asemenea nivel”. „De ce îndrăzneală?”, a întrebat o sârboaică hotărâtă. „Aceste întrebări au fost într-adevăr excelente și se potrivesc cu faptele”. „Destul de corect”, a spus o alta. „Ar trebui să fiți în măsură să dați răspunsuri de experți la aceste întrebări. De ce încercați să ieșiți din această situație recurgând la insulte?” Acum, o mătușă a luat cuvântul: „Îi voi pune aceleași întrebări părintelui nostru cu prima ocazie. De douăzeci de ani încoace, am plătit o grămadă de bani pentru slujba și parastasul pentru mortul meu, Jovan, iar până acum el trebuia să fie cu siguranță acolo unde îi este locul. De ce ar trebui să mă chinui să economisesc în continuare pentru a strânge aceste sume în fiecare an?” Întorcându-se spre martoră, femeia a întrebat: „Din ce religie faceți parte?” „Sunt creștină”, a răspuns ea simplu. Apoi, a arătat ce spune Biblia despre suflet, că acesta este muritor. Ea a explicat ce este moartea, cauza ei și speranța morților, adică o înviere. Toți ascultau cu atenție. Ea a încheiat promițând că va reveni a doua zi. Un studiu biblic se desfășoară acum în această casă. Cele două mătuși participă la lecturi biblice împreună cu doamna interesată. Adevărul îi eliberează pe mulți de religie.

Cum se înțelege Matei 11:23,24

Raspunsul la versetele din Matei 11:23,24 este destul de simplu si il putem gasi chiar in paginile Bibliei. Matei 11:23,24 - "Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile, care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine." Este clar ca in aceste versete Isus s-a referit la judecata aspura Sodomei si Gomorei, folosindu-le ca un termen de comparatie cu orasele de razvratiti Hozarin, Betsaida si Capernaum. Raspunsul Biblc cu privire la judecata asupra cetatilor Sodoma si Gomora este clar si fara nici o indoiala: 2 Petru 2:6-9 "Dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii." Judecata acestor 2 cetati arata ca un avertisment fata de cei nelegiuiti care vor suferi aceeasi pedeapsa daca nu isi vor schimba calea lor. Si de asemenea: Iuda 7 - "Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic." Acel foc vesnic este moartea a 2-a, adica moartea vesnica a celor care au fost nimiciti fara posibilitate de inviere. Apocalipsa 21:14 - "Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua." Aceste versete nu sunt in contradictie cu Matei 11:23,24. Si de ce? Acei care au pierit în Potop și în ploaia de foc asupra Sodomei și Gomorei nu au murit datorită păcatului moștenit de la Adam, ci au fost condamnați deoarece ei au ignorat avertismentul lui Iehova și au fost nimiciți de el. Ei au devenit exemple de avertisment ale pedepsei veșnice judiciare. (Evrei 11:7; 2 Petru 2:5-9; Iuda 7) Totusi, aceasta nu înseamnă că cel puțin unii din cei nimiciți la căderea Sodomei vor fi înviați și vor fi apți pentru a suporta cu succes o zi viitoare de judecată? Raspunsul Biblic este clar: NU. Cuvintele lui Isus Cristos din Matei 11:23,24 sunt o formă de construcție a discursului comună în timpurile Biblice. Ea a fost folosită pentru a sublinia imposibilitatea unui lucru. Isus a folosit o construcție similară când a spus: “Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 18:25) Nici un om normal nu ar putea să creadă că o cămilă ar putea trece prin urechea unui ac. Isus de asemenea a subliniat cu tărie ideea că cei bogați care nu sunt dispuși să-și lase averea, nu vor intra niciodată în Împărăție. La fel a fost și cu folosirea celorlalte construcții ale discursurilor sale. Nici Sodoma și Gomora nu ar putea îndura judecata. Evreii știau că soarta Sodomei a fost pecetluită, astfel că atunci când Isus le-a spus că judecata ar fi mai ușor de suportat pentru acei condamnați decât pentru orașele evreiești, eu au înțeles punctul la care se referea el.

Este Maria mama lui Dumnezeu?

Dumnezeu n-a avut nici mamă, nici început (Psalmi 90:2). El i-a creat pe Adam şi Eva, din care s-a născut apoi Maria, mii de ani mai târziu. Maria a devenit mama umană a Fiului lui Dumnezeu, Isus iar aceasta s-a făcut prin puterea Celui Prea Înalt (Luca 1:30-35). Mai mult decât atât ea, după nașterea lui Isus a mai avut alți copii ai căror tată a fost Iosif – Matei 13:55,56. Despre Maria nu ne este relatat în Biblie că ar fi căutat să strălucească din cauză că a fost aleasă să fie mama lui Isus, ci ea a devenit un discipol devotat al acestuia. Și nici un fel de fenomen păgân ca “Mariolatria“nu l-a permis Isus (Luca 11:27,28; Matei 12:46-50; Luca 8:19-21). Așadar răsplata pentru nașterea și educația lui Isus cât și pentru credința ei în Iehova Dumnezeu, fiind alături și nu mai presus de ucenicii lui Isus, este o inviere la viață în ceruri ca și creatură spirituală - Fapte 1:13,14; 2 Timotei 4:8.

Mai este necesar (obligatoriu) sa se dea a zecea parte conform V.T.

Oricât aţi căuta, nu veţi găsi pe Isus recomandând sau sfătuind darea zeciuielii pentru urmaşii Lui. Când Isus şi-a trimis apostolii şi discipolii să facă lucrare misionară din casă în casă, El n-a făcut îngrijiri pentru susţinerea lor prin zeciuială (Mat. 10:1-42; 28:19,20; Luca 9:1-10; 10:1-17; Fap. 1:8). Prin urmare, ei trebuie să consacre serviciului lui Dumnezeu nu a zecea parte, ci tot ce posedă, pentru ajutorul şi mângâierea străinilor cu bunăvoinţă din mijlocul lor – Mat. 22:36-40. Amintiţi-vă cum a lăudat Isus pe văduva săracă ce a dat doi bănuţi, nu doar a zecea parte, ci „tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese să trăiască” (Mar. 12:41-44). Sunt mulţi care, după ce dau a zecea parte din bogăţia lor, o duc bine în fiecare zi, îşi împlinesc toate poftele şi trăiesc făcând cheltuieli excesive. Cum ar putea împlini ei legea lui Cristos? În loc să fie asemenea lui Cristos, ei sunt ca fariseii. Fariseii erau atât de exigenţi în darea zeciuielii din cele mai mici seminţe (de mentă, mărar, chimen); dar ce egoiste şi cât de departe erau inimile lor de Domnul! (Mat. 15:6-9; 23:23,24). Prin urmare, creștinii să gândească nu din punctul de vedere al zeciuielii, ci în sentimentul dăruirii totale, şi astfel să câştige intrare în locuinţele veşnice prin adevăraţii lor Prieteni, Iehova Dumnezeu şi Fiul Său Isus Cristos – Luca 16:9.

Care este menirea omului pe pământ?

Ca să înţelegem menirea sau misiunea omului pe acest pământ, trebuie să înţelegem scopul Creatorului nostru. Numele Dumnezeului Atotputernic, Iehova, implică scopul Său cu privire la creaturile Sale. Astăzi, marele Său Scop este justificarea numelui Său înaintea tuturor creaturilor, şi susţinerea marii chestiuni de discuţie din Univers. Ezechiel 36:22,23 Justificarea marelui Său Nume va fi făcută în Armaghedon, iar prin întemeierea Împaratiei Sale Iehova îşi va realiza scopul de la începutul creţiunii: acela de a popula pământul cu o rasă de oameni perfecţi care sa dea ascultare de cuvântul Său într-o perfectă stare de pace, iubire şi armonie. Acum ne întrebăm: care este scopul omului în acest aranjament? Pe scurt, când omul (Adam) a fost creeat, el a fost însărcinat cu o singură poruncă - Genesa 2:17. Această poruncă implica ascultare. După cum ştim, omul s-a dovedit neascultător şi a nesocotit porunca Creatorului Său. Cu toate aceastea planul lui Dumnezeu trebuia să contiune. Astfel El a permis lui Satan Diavolul să-şi desfăşoare activitatea, pentru ca la timpul potrivit Iehova să dovedească tuturor creturilor Sale cine este Cel Prea Înalt. Pentru o restatornicire a omului, Iehova, prin fiul Său a adus o cale de împăcare cu Dumnezeu şi de recâştigare a vieţii. Ioan 3:16,17 Astăzi, toţi oamenii ar trebui să trăiască pentru a face voia lui Iehova Dumnezeu, iar aceasta este de a urma pe Fiul Său, Isus Cristos. Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 1 Petru 2:21 Asemeni lui Isus Cristos, să călcăm şi noi pe urmele Sale, dând ascultare de cuvântul Tatălui Său, Iehova. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Le-am dat Cuvântul Tau … Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvântul Tau este adevarul. Ioan 17:6,14,17 Deci scopul vieţii omului este acela de a da ascultare de cuvântul lui Iehova Dumnezeu, a lăuda şi preamări Numele Său pentru veşnicie, aşa cum Fiul Său ne-a oferit cel mai bun exemplu. Exodul 15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

Când a fost născut Adam?

Daniel 12:3,4 Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Iehova Dumnezeu nu a lăsat omul în necunoştiinţă, iar prin cuvantul Său ne-a facut de cunoscut orice lucru, chiar şi acele lucruri referitoare la "Socotirea Timpurilor". Timpul de la creearea lui Adam până la potop a fost de 1656 ani (Genesa 5:3-29, 7:6) De la începutul pototpului până la încheierea legământului cu Avraam in ţara Canaanului au trecut 427 ani (Genesa 11:10-32, Genesa 12:1-7) De la legământul Avraamic până la ieşirea din Egipt au trecut 430 ani (Exod 12:40-43, Galateni 3:17) De la ieşirea din Egipt până la construirea Tempului au trecut 480 de ani (1 Regi 6:1,2) De la începutul zidirii Tempului până la sfârşitul anului 1 î.d.Cr. au trecut 1035 ani (2 Cronici cap. 12 - 36) În concluzie: De la creearea lui Adam la sfârşitul anului 1 î.d.Cr. au trecut 4028 ani De la începutul anului 1 d.Cr. până în 2008 d.Cr. au trecut 2008 ani În consecinţă, Adam a fost creeat în urma cu 6036 de ani.

Adam a fost alb sau negru?

Nu culoarea pielii unui om este importantă inaintea lui Iehova Dumnezeu. Ci a căuta înainte de toate pe Dumnezeu şi adevărul Său. Fapte 17:26,27 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Că sunt oameni cu piele albă, neagră sau roşie, cu totii sunt egali inaintea lui Dumnezeu. 1 Samuel 16:7 Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă. Rasismul şi alte prejudecăţi faţă de oamenii de altă culoare decât albă, au fost introduse de către satan diavolul pentru a introduce ura şi vrajba între oameni. Iehova Dumnezeu este plin de bunătate şi îndurare: Psalmi 117:2 Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci. Lăudaţi pe Iehova!

Ce înseamnă "Dumnezeu" din punct de vedere literar?

Cuvântul “Dumnezeu” provine din traducerea ebraică a cuvântului “Eloah”, cuvânt derivat din substantivul ebraic “El”, care la rândul său se trage din verbul ebraic “ool” ce înseamnă “a fi puternic”, “a fi tare”. Deci, cuvântul Dumnezeu, din punct de vedere literar, înseamnă "Puternic".

Există mai mulţi Dumnezei?

Biblia ne dovedeşte că DA: "Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. Eu am zis: "Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt." Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare."" Psalmi 82:1,6,7 "Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi "dumnezei", fie în cer, fie pe pământ, totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi." 1Corinteni 8:5,6

Care este Dumnezeul Cel Atotputernic?

Doar un singur Dumnezeu este “Cel Atotputernic” şi anume acela care a creeat cerurile, pamântul şi toată suflarea care le locuieşte, al cărui nume este IEHOVA. "Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Iehova, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul;" Psalmi 83:18 "Căci Iehova este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmi uscatul: veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea lui Iehova, Făcătorului nostru!" Psalmi 95:3-6 "Căci Tu, Iehova, Tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul, Tu eşti prea înălţat mai presus de toţi dumnezeii." Psalmi 97:9 "Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi? "Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici unul ca Mine." Isaia 46:5,9

De ce Îl numim pe Dumnezeul Cel Atotputernic, Iehova?

Îl numim Iehova, pentru că El şi-a dat acest nume prin care să fie cunoscut de către oricine, pentru a I se putea aduce laudă şi pentru a fi preamărit. Şi-a dat acest nume, deoarece are o mare Însemnatate. În scripturile ebraice numele său apare scris de 8623 de ori. Să vedem ce spune Biblia: "Moise a zis lui Dumnezeu: "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: "Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este Numele Lui?" ce le voi răspunde?" Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi." Dumnezeu a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam."" Exodul 3:13-15 "Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: "Eu sunt Iehova."" Exodul 6:2 "Eu sunt Iehova, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor." Isaia 42:8

Care este însemnătatea numelui său, Iehova?

Numele său este scris în ebraică prin intermediul celor 4 consoane: YHWH (Yod He Waw He). În traducere literară acesta înseamnă “El face sa fie”, dar mai exact, prin scopul său arătat lui Moise şi prin legământul făcut cu el şi cu înaintaşii lui, numele său Iehova înseamana “Cel ce are un scop” (cu creaturile sale).

Cum a fost creeat omul şi ce înseamnă "Suflet Viu"?

Biblia arată că omul a fost creeat din ţarâna pământului, apoi el a fost înzestrat cu viaţă prin “suflarea” de la Iehova Dumnezeu. "Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." Genesa 2:7 Omul nu a posedat nemurirea; după ce a fost creeat Iehova Dumnezeu nu i-a amintit nimic omului despre o viaţă în cer sau iad. Omul nu avea nevoie de a trăi în cer pentru a se bucura. Pământul, astfel creeat pentru om era o binecuvântare şi o bucurie; locul unde a fost aşezat se numea “Eden” = “placere”. "Apoi Iehova Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise." Genesa 2:8 Dumnezeu a creeat pe Adam să trăiască veşnic atâta timp cât ar fi respectat singura poruncă ce i-a fost dată. "Iehova Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."" Genesa 2:16,17 Prin “Suflet Viu” înţelegem orice creatură vie, care posedă viaţă. Adam, primul om a fost creeat ca un “suflet viu” (în ebraica “Nepesh Chayyah”) la fel ca şi toate celelalte animale sunt şi ele la rândul lor “suflete vii”. "Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost." Genesa 1:30

Pentru ce moare omul?

Întâiului om, Dumnezeu, i-a dat o singura poruncă pentru a fi respectată: "Iehova Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."" Genesa 2:16,17 Cu toţii ştim că Eva, amăgită de către şarpe (care s-a dovedit mai apoi a fi Satan Diavolul), cât şi Adam, au călcat această poruncă. Deci, omul, conform Legii Divine, a devenit muritor în momentul în care a încălcat marea poruncă a Creatorului, astfel toţi urmaşii lui au fost condamnaţi la moarte după o judecată corectă . "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit..." Romani 5:12

Posedă omul un suflet deosebit şi separat de corp?

Biblia nu susţine acest lucru. Ea ne arată într-un mod foarte simplu că omul, când a fost creeat, nu a posedat un alt suflet, ci doar “suflarea de viaţă” de la Iehova Dumnezeu. Omul a fost creeat astfel ca un “suflet viu”, din ţărâna pământului. Omul însuşi este un "suflet viu", conform versetelor Biblice. "Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." Genesa 2:7 "De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer." 1Corinteni 15:45,47

Este adevărat că trupul moare, iar sufletul continuă să traiască?

NU. Aceasta a fost prima minciună a Diavolului pentru a întoarce pe om de la închinarea curată la Iehova Dumnezeu. Biblia, cuvantul lui Dumnzeu ne dovedeşte clar ce se întamplă cu sufletul care păcătuieşte. "Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el." Ezechiel 18:4,20 "Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor?" Psalmi 89:48 "Sufletul viu", adică omul, atâta timp cât respiră şi trăieşte este în stare conştientă. În momentul în care el moare, nu mai are nimic, el nu mai posedă nici conştiinţă şi nici orice alt lucru, fapt sau fenomen. "Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!" Ecleziastul 9:5,10 "Nu morţii laudă pe Iehova, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii" Psalmi 115:17 "Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor." Psalmi 146:4

Soarta omului este diferită de cea a animalelor?

Biblia ne arată că atât soarta omului, cât şi cea a animalelor este una şi aceeaşi: moartea. "Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?" Ecleziastul 3:19-21 "Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie. Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi locuinţa morţilor le este locaşul." Psalmi 49:12,14 Prin neascultare, Adam a păcătuit în faţa lui Iehova Dumnezeu, astfel el şi întreaga rasă umană au fost condamnaţi la moarte. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce." Genesa 3:19

Va veni împărăţia Lui Dumnezeu, precum în cer aşa şi pe pământ?

Au trecut aproape două mii de ani de când Isus Cristos a sfătuit pe urmaşii Săi, să se roage la Iehova Dumnezeu pentru venirea Împărăţiei Sale, care a fost suspendată în urma neascultării din gradina Edenului. De atunci milioane de oameni au rostit şi rostesc cuvintele următoare: “Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău,vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…”. Adeseori se aud următoarele cuvinte: Ce va aduce această Împărăţie? De fapt de ce merită să ne rugăm zilnic după venirea ei? În loc de boli – sănătate veşnică; În loc de războaie – pace veşnică; În loc de moarte – viaţă veşnică Toate acestea sunt promise de către Dumnezeul Viu şi Adevărat, Iehova , prin profeţii Săi inspiraţi: “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie...” Isaia 35:5,6 ”Nici un locuitor nu zice: sunt bolnav!”   Isaia 33:24 “Vor zidi case  şi le vor  locui, vor vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii ca altul să le manânce rodul…Nu vor muncii degeaba... lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul...” Isaia 65:21-25. „…Din săbiile lor işi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare ; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război; ci fiecare va locui sub viţa şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.” Mica 4:3-4, Isaia 2:4. Împărăţia lui Dumnezeu va reînoi totul! Vezi şi Isaia 65:17; Matei 5:5; Ioan 3:16; Apocalipsa 21:4; 1Corinteni 15:26;  Isaia 34:16; Isaia 46:11

Folosim fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experienţă mai bună online și pentru a îmbunătăți acest site. Continuând să utilizați acest site, vă dați consimțământul asupra utilizării cookie-urilor.
Află mai multe detalii despre cookie-uri în sectiunea Politica de Cookies, inclusiv despre posibilitatea retragerii acordului.