Cărțile Bibliei

Se pare că profetul Ţefania şi-a desfăşurat activitatea în prima parte a domniei împăratului Iosia. Cuvintele pline de însufleţire pe care le-a rostit au contribuit la pocăinţa împărtului şi la stârpirea de către acesta a idolatriei şi a religiei. Aceasta nu a făcut însă decât să amâne răzbunarea lui IEHOVA şi astfel Ţefania îndeamnă în continuare poporul la pocăiţă, rostind totodată un mesaj de mângâiere pentru cei credincioşi şi nepătaţi de religia demonică.

Activitatea rămăşiţei poporului israel, întoarsă din captivitate, de reconstruire a cetăţii şi templului, este întreruptă de către duşmanii rău voitori şi nelegiuiţi din împrejurimi. IEHOVA, însă, îl ridică pe profetul Hagai, care va rosti atât mesaje de mustrare pentru cei care stau la margine şi investesc în propriile lor afaceri, în loc să contribuie la reconstrucţie, cât şi mesaje de îmbărbătare pentru cei sinceri şi pentru conducătorii Zorobabel şi Iosua.

Cu toate că Zaharia a fost tânăr când şi-a început serviciul profetic, cartea scrisă de el, împărţită în două părţi, cuprinde profeţii privitoare atât la reconstrucţia templului, cât şi privitoare la Isus Christos, în a doua parte a sa; sunt profeţii care s-au împlinit în mic şi a căror împlinire în mare nu este departe.

Cu aproximativ unsprezece secole după ce Legea a fost dată prin Moise, cartea „Maleahi” încheie canonul ebraic printr-un îndemn de a păzi poruncile consemnate în ea. Cu toate că stilul cărţii este diferit de cel al altor profeţi, conţinând o exprimare clară şi viguroasă, Maleahi rosteşte mustrări pentru cei închinători la demoni şi relgie, vestindu-le un sfârşit dezastruos, în timp ce pentru cei credincioşi este dată promisiunea ocrotirii şi a mântuirii.

Adresată în special iudeilor, Evanghelia lui Matei consemnează împlinirea a numeroase profeţii ale Scripturilor Ebraice, prin relatarea vieţii pământeşti a Marelui Învăţător, Isus Christos. Evenimente de cea mai mare importanţă pentru întregul Univers, sunt aduse in faţa ochilor cititorilor odata cu povestirea naşterii lui Isus, cu derularea marelui serviciu din Galilea, precum şi cu evenimentele finale din Ierusalim. Matei pune accent pe discursurile şi parabolele lui Isus, lăsându-ne în această privinţă cea mai cuprinzătoare relatare despre faimoasa predică de pe munte. Prin îngrijire divină, aceste veşti bune au fost consemnate şi păstrate pentru noi, în aceste „zile din urmă”.

Evanghelia lui Marcu este cea mai scurtă dar totodată cea mai vie şi descriptivă dintre cele patru, fiind caracterizată prin rapiditatea cu care se succed evenimentele. Scrisă pentru romani, evanghelia prezintă în special miracolele înfăptuite de Isus şi călătoriile de predicare în Galileea, Isus Christos fiind înfăţişat ca un serv zelos, a cărui misiune este redată mai mult prin faptele Sale. Discursurile şi parabolele pline de învăţături au fost condensate, pentru a face loc unui val de acţiune ce se continuă cu ultima parte a serviciului ulterior al lui Isus în Perea şi evenimentele finale din Ierusalim.

Călăuzit de Spiritul Sfânt al lui Iehova, Luca a fost cel care a scris a treia evanghelie inspirată, ce păstrează şi dezvăluie adevărurile vieţii lui Isus. Evanghelia lui Luca este o povestire splendidă, bine ordonată, exactă din punct de vedere istoric, ce se adreseaza tuturor oamenilor. Ea ne oferă o relatare valoroasă şi detaliată a naşterii lui Isus, prezentând genealogia lui Christos, prin Maria. Evanghelia lui Luca vine și completează povestirea evangheliilor precedente cu serviciul special al lui Isus în Iudeea şi prima parte a serviciului în Perea, culminând cu descrierea înălţării Marelui Învăţător, Isus.

Având o valoare inestimabilă, Evanghelia lui Ioan este diferită de celelalte, el repetând foarte rar ce fusese consemnat deja de evangheliştii precedenţi. Activitatea lui Isus este derulată pe o perioadă de trei ani şi jumătate, durată determinată de celebrarea a patru sărbători pascale în timpul vieţii lui Isus. Evenimente ca alegerea primilor ucenici, prima minune a lui Isus dar şi sărbătorirea primului Său Paşte după botez, ne oferă informaţii noi ce completează studiul nostru asupra serviciului pământesc al lui Mesia. La acestea se adaugă învierea lui Lazăr, sfatul lui Caiafa împotriva lui Isus, precum şi spălarea picioarelor apostolilor de către Învăţator la celebrarea ultimului Său Paşte şi luminătorul discurs din acea seară specială.

Faptele Apostolilor ilustrează vasta răspândire a Evangheliei în timpul apostolilor Petru şi Pavel şi descoperă cum cea mai violentă persecuţie nu a avut nici un efect asupra anunţului răsunător al Împărăţiei. În ideea transmiterii acestor lucruri, sub inspiraţie divină, Luca prezintă un lanţ de întâmplări ce se desfăşoară pe parcursul a 28 de ani. Sunt consemnate evenimente inedite precum convertirea lui Saul din Tars, el devenind apostolul Pavel sau turnarea Spiritului Sfânt asupra sutaşului Corneliu şi asupra rudelor sale, ce confirmă deschiderea porţilor de intrare în Împărăţie pentru păgâni. Cartea „Faptele Apostolilor” relatează, de asemenea, cele trei lungi călătorii de predicare ale lui Pavel, culminând cu arestarea lui la Ierusalim, procesele sale, calătoria la Roma si predica din acest oraș.

Una dintre cele mai frumoase epistole ale Scripturilor Greceşti, scrisoarea lui Pavel către grupul de martori ai lui Iehova din Roma, conţine numeroase învăţături şi sfaturi pentru a le întări credinţa şi a-i păzi de pericolul de a cădea în robia religiei. Mesajul scrisorii subliniază faptul că măntuirea este deschisă tuturor prin Christos, fără diferenţe între iudei şi păgâni. Un alt adevăr prezentat romanilor de către Pavel, este că nimeni nu poate fi justificat prin faptele legii iar dreptatea vine doar prin Harul obţinut prin credinţa în Isus Christos. Această minunată epistolă este cea mai cuprinzătoare expunere a mesajului predicat de apostolul Pavel.