Chiar dacă (vorbind ca un lăudăros) mi-aş jertfi trupul, dar aş fi fără iubire, n-aş fi cu nimic mai bun. – 1Cor. 13:3, Twentieth Century N.T.

Un om ar putea să renunţe la toate bunurile sale pentru a hrăni pe cei săraci şi totuşi să nu fie doritor să se consacre pe sine însuşi în interesul serviciului lui Dumnezeu şi al salvării creaturilor Sale. De aceea, lepădarea de sine ar putea reprezenta o jertfire de sine mai mare decât simpla renunţare la tot ce are cineva în scopuri caritabile. Dar chiar şi în acest caz absenţa iubirii poate face fără valoare înaintea lui Dumnezeu pe cel care se leapădă de sine. O persoană egocentrică [care priveşte totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului] ar putea să caute martiriul. Ea s-ar putea să urmărească să rămână în istorie. Acea cale de acţiune n-ar fi nici una a iubirii, nici una asemenea lui Cristos. Isus Cristos s-a jertfit pe Sine de bună voie, fără să murmure, asemenea unei oi, dar noi nu-L găsim lăudându-se cu asta. El a îndreptat atenţia în mod repetat asupra jertfei Sale, totuşi niciodată lăudându-Se. A făcut aceasta pentru a arăta oamenilor singura cale prin care să câştige salvare. El L-a iubit pe Dumnezeu şi a fost încântat să-I facă voia. W 15/11